Moralitatea de a minti

[julia]

 cit de mult rau poate face aceasta lipsa de onestitate in relatiile noastre apropiate
 

[marcutza]

dureros de mult rau, apar: neincrederea, suspiciunea = moartea relatiei.

[almi_gabi]

cu siguranta minciunile nu aduc ceva bun intro relatie - fie ea de cuplu fie de prietenie

citeam pe universalul "goagal" ca exista minciuni "albe"- care fac putin rau si care sunt folosite mai mult pentru a fi politicosi si minciuni "negre" care pot duce la lucruri grave.
Se pare ca mecanismul care ne determina in ambele cazuri se bazeaza pe ideea de a nu dezamagi persoana draga - chiar de multe ori de a o proteja de un adevar pe care il consideram dureros.

Cred ca de fapt important este -cum spunem adevarul fara a rani?

[aloevera]

Cred ca de fapt important este -cum spunem adevarul fara a rani?


Asta da intrebare! adevarul de cele mai multe ori raneste, si atunci iti pui sincera intrebare daca are sens sa-l faci pe celalat sa sufere spunandu-i verde in fata adevarul.....

[balanta]

De multe ori nu am chef sa aud adevaruri care le stiu si fug de ele!

[janeta]

Cred ca de fapt important este -cum spunem adevarul fara a rani?

intrebarea ta se refera la un adevar neplacut  ori dureros  presupun , pe care a dori sa-l faci cunoscut cu orice chip , dar fara sa ranesti o persoana care inseamna ceva pentru tine .
eu cred ca daca este vorba despre un comportament care-ti displace la acea persoana la un moment dat , cel mai "cusher" , ca sa zic asa , ar fi sa-ti faci cunoscuta dezaprobarea  cat mai transant , dar nu din  pozitia acuzatorului . o acuzare implica din partea celuilalt , instinctiv , intentia de a gasi argumente in favoarea sa si scopul de a-l face sa inteleaga ca procedeaza gresit esueaza in cele mai multe cazuri .
daca , insa , este vorba de un adevar dureros situatia este cu mult mai delicata si difera de la persoana la persoana modul in care poate primi un astfel de adevar . o boala grava , un esec major ori , doamne fereste , un deces se fac cunoscute cu mult mai multe menajamente si precautii pentru ca socul produs sa poata fi cat mai usor suportat .
in toate cazurile , insa , eu sunt adepta adevarului , preferabil oricarei minciuni fie ea alba ori neagra .

[Magdalena_`]

si minciuna prin omisiune?

[janeta]

si asta e un aspect de luat in seama . sa-ti dau un exemplu :
 in urma cu niste ani buni mi-am zarit cumnatul pe strada de gat cu o muiere . nu vrei sa stii cat de tare l-as fi strans de gat pentru asta stiind cat de mult il iubea sor-mea . cu toate astea nu i-am spus nimic sora-mii pentru ca suferinta produsa de vestea asta n-ar fi produs vreo urmare benefica pentru ea ci inca un chin in plus . ar fi acceptat situatia si tot ce ar fi urmat ar fi fost inca un spin in inima ei .
asa ca l-am dat eu dracului in locul ei si atat .

[almi_gabi]

si minciuna prin omisiune?

e de discutat - depinde cat de important este ceea ce omiti

si asta e un aspect de luat in seama . sa-ti dau un exemplu :
 in urma cu niste ani buni mi-am zarit cumnatul pe strada de gat cu o muiere .
......

jani, daca sora ta ar fi aflat adevarul si  ca tu nu i-ai spus ce stiai despre sotul ei - crezi ca ar fi fost multumita ca ai incercat sa o protejezi de inca o suparare?

[bit]

Nu cred ca onestitatea ar fi ceva de pretuit.  Daca spui asa, inseamna ca e mai rara decat o girafa cu pete verzi. Nu, cred ca onestitatea e (sau ar trebui sa fie, in mod obligatoriu) ceva obisnuit, ceva care se vede si se intampla in fiecare zi (si nu doar o data pe zi), ceva fara de care n-am fi ceea ce suntem: oameni cu caracter. Pur si simplu, e acolo, ca aerul. Nu se vede, dar fara ea nu se poate.

[micaela]

hm. sunt perfect de acord ca onestitatea ar trebui sa fie o dimensiune a normalitatii, dar cu regret te anunt ca ii citesc necrologul in prea multe situatii. deseori e defuncta de serviciu, adica... asta ca sa nu zic ca e mai rara si mai exotica decat o girafa cu coada de veverita.  )

[bit]

Probabil ca ai dreptate. Insa asta nu ma impiedica sa fiu asa cum sunt, chiar daca nu sunt prea placut de catre unii (nici nu tin sa fiu, daca stau sa ma gandesc un pic). Si am mai observat ca daca "practici" onestitatea, iti da pe de-o parte o forma de naivitate (si repede se gasesc "binevoitori" care sa speculeze asta!) insa pe de alta parte iti dezvolta un "radar" foarte eficient la minciuna sau prefacatorie. Iar asta te ajuta cumva.

[micaela]

Si am mai observat ca daca "practici" onestitatea, iti da pe de-o parte o forma de naivitate (si repede se gasesc "binevoitori" care sa speculeze asta!) insa pe de alta parte iti dezvolta un "radar" foarte eficient la minciuna sau prefacatorie. Iar asta te ajuta cumva.

absolut. achiesez 100%. eu obisnuiesc sa spun ca "simt" si ma deranjeaza vibratia minciunii 

[julia]

dar din pacate onestitatea se invata. nu ne nastem cu ea ca si cu culoarea ochilor.
si revenind on-topic, pina la urma relatiile mor si din lipsa de onestitate? dar atunci de ce continua doi oameni "neonesti" sa mai stea impreuna?

[micaela]

hai, mai, Jul.... eu inclin sa cred ca e si o chestiune de caracter. unii sunt structural (mai) onesti, in timp ce unii au minciunica in sange. mie asa imi pare. a, ca poti corecta, in anumita masura, inclinatia spre neadevar si incorecitudine a unui copil, prin lectii constante de morala ...asta cred. insa am convingerea ca unii se nasc cu o resursa de onestitate mai mare. de cand eram mica, mica, aveam fixatia cu dreptatea, de ex., si n-as putea spune ca mi-a transmis-o cineva. ma revolta tot ce "nu era drept" si actionam intotdeauna astfel incat "justitia"(intr-un sens uman, nu institutional), sa nu fie stirbita (dupa mintea mea frageda, bineinteles), in timp ce altii minteau fara jena. 
relatiile mor din lipsa de onestitate atunci cand unul e structural onest si neonestitatea celuilalt ii e un defect prea dezamagitor. cand amandoi sunt "alunecosi", probabil ca se pot armoniza in neonestitatea comuna.  asa cred eu. sau "mincinos la mincinos nu(-si) scoate ochii"