Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: Singles X din Vineri, 22 Ianuarie 2010, 17:05
-
Stiiti ce cred eu? Ca nu avem curajul, ca nu putem recunoaste ca suntem singuri. Forfota din jurul nostru ne alunga pt scurte momente de timp senzatia de singuratate, sa revenim apoi in izolarea in care ne aflam fiecare in felul nostru.
Oare vine de la intimitate, toata aceasta poveste cu singuratatea?
-
De ce ne-am ascunde si nu am recunoaste ca suntem singuri? Singuratatea este o stare de fapt prezenta la majoritatea oamenilor, mai mult sau mai putin. Toti am avut momente in care ne-am simtit mai mult sau mai putin singuri. Si atunci?
-
Bravam, este in firea oamenilor sa arate mai mult decat au, sau decat pot. Poate exprimarea mea nu este foarte clara, ceea ce vreau insa sa spun este ca nu vrem sa recunoastem nu doar in fata celor din jur ca suntem singuri, ba chiar si noua incercam sa ne inducem senzatia de prietenie si camaraderie universala.
-
X, cred ca te referi la dorinta de a mima sociabilitatea. Nu este o crima. Este doar o formula de convietuire, necesara in contextul oricarei comunitati, indiferent cat de mare sau mica. Uite: de cate ori te-ai simtit stingher intr-o anumita companie, dar ai incercat totusi sa salvezi aparentele, comportandu-te ca si cand n-ar exista nimic care sa te jeneze?
-
Salut, de azi sunt si eu cu voi!
-
Bine ai venit Alone! Daca ai un subiect preferat poti sa-l faci tema.
Sau putem continua.
-
Cam despre ce ai vrea sa povestim?
-
Tema zilei? Singuratatea?O URASC!!!! Ca multe altele in acest moment
-
De ce atata inversunare, este vineri seara, canta Lady Gaga si e zapada multa afara...
-
Uite ca ma contrazic!Poate in seara aceasta prefer singuratatea chiar daca uneori o urasc atit de mult Am motivele mele.
Si totusi daca as avea in jurul meu persoane agreabile "singuratatea" s-ar putea rataci
-
Buna seara si aici! pe unde sunteti? vorbesc precum televizorul? :))
-
Buna seara,
Si bun venit printre noi Alone. Lasa deprimarea, faci riduri...
Fii si tu un pic mai optimist
-
Buna Laura,
Nu chiar ca televizorul, am aparut si eu....
-
M-am mutat aici, stingeti televizoarele!
-
Vad ca in seara asta nu trebuie sa mai ma plang de singuratate.
-
Bineinteles ca nu draga X
-
X, ai adormit?
-
Ma retrasesem, revin asta seara.
-
Raskolnikov, nu stiu ce ai inteles tu din acest proiect, din tinta lui si din necesitatea functionarii unei extensii cum este forumul, ai fi putut sa-mi ceri niste lamuriri, care ti le-as fi dat cu toata placerea si disponibilitatea. Neintelegand ceva, nu poti cataloga si aprecia. Alternanta in adresabilitate, de la sensibilitate afisata pana la aprecieri dure, sunt dovada unei instabilitati emotionale, asa ca indiferent cat de mare este dorinta ta de afisa o siguranta si o introspectivitate matura, iti recomand dialogul cu persoane de sex opus. Ai si o pornire misogina, asa cum altii vad peste tot securisti sau comunisti. Nu, nu este nici pe departe un site de femei, daca ai fi citit ce am scris in site ai fi putut sa-ti dai seama usor. Imi cer scuze pentru tonul usor didactic, crede-ma ca este prietenesc si doar consultativ. Pe viitor, te rog, daca mai intervii, nu folosi trivialitati. Chiar este nepotrivit. Multumesc de povestioara, am citit-o, nu o primisem pe Email.
-
Stiti care e cea mai grea singuratate?
Atunci cand esti inconjurat de prieteni, de cunostinte si totusi te simti singur.
Cand iti doresti sa vorbesti cu cineva dar atunci cand o faci simti ca vorbesti "la pereti" pentru ca nu esti inteles.
Nu imi reneg prietenii: imi place sa ma distrez cu ei, sa imi traiesc clipa.
Uneori insa simt nevoia sa vorbesc cu cineva pe aceasi lungime de unda despre viata, poezie, dragoste,etc.
Discutii la nivel analitic, serios, sufleteste.De cate ori deschid astfel de subiecte cu prietenii mei doar eu sunt cel care vb serios pe cand ei se multumesc sa faca glume, sa barfeasca, intr-un cuvant sa ironizeze astfel de subiecte.
-
Bine ai venit Blkoldsun! Realizez, la o prima analiza printre randuri,, sper sa nu ma insel prea mult in apreciere, un om sensibil, pana la un moment dat singuratic si usor intimidat de ce se intampla in jur. Acum, inconjurat de mai multa lume, dar care nu si-a vindecat in nici un fel starea de singuratate. Nu neaparat faptul ca ai in preajma prieteni sau apropiati rezolva iesirea din starea asta. Comunicarea este singura capabila sa aduca individul in situatia de a interrelationa,pentru ca doar asa apare si diponibilitatea la a socializa. Nu judeca si nu fi suparat pe cei care nu inteleg fenomenul singuratatii, efectiv nu au cum sa inteleaga ca exista asa ceva. Multi din ei cred ca este chiar o exagerare a ta...Comunitatea oamenilor singuri (nu a femeilor singure, Raskolnikov), tocmai aceasta doreste sa faca: sa adune intr-un loc mai ferit, pe toti aceia care se simt neintelesi si care resimt izolarea. Cu cine sa discuti mai bine despre singuratate, decat cu cineva singur? Revin pentru ca mi-ai deschis o tema buna de discutie.
-
Am promis ca revin Blkoldsun, o fac acum cand m-am eliberat de problemele zilnice...
Cunosc experienta incercarii zadarnice de a discuta intr-un cerc, subiecte pentru mine importante si necesar de a fi impartasite cu altii, pentru ei, total neinteresante...Constatarea ca lucruri deosebit de adanci, care te macina si apasa, sunt luate ca simple conversatii de ceilalti, iti impune o stare de izolare, insotita de disconfortul unei stridente sacaitoare a tot ce se intampla in jurul tau. Ai nevoia de liniste, de retragere cu tine, ferit de harmalaia care-ti irita simturile. Ai impresia ca tot ce se discuta in jur este inutil, banal si fara rost. Remarci si glume care in alta situatie ti s-ar parea firesti si nevinovate, acum le iei drept idiotenii jignitoare.
Nu esti deci singurul care ai asemenea stari, toti trecem, in anumite momente prin ele, pentru ca societatea nu este un imens cor dirijat sa urmareasca aceiasi partitura, sa cante acelasi lucru. Suntem diferiti, traim diferit, avem tabieturi diferite, ne manifestam diferit, deci nu te poti astepta la o consonanta.
Totul este sa nu ajungi sa devi introvertit, pentru ca atunci o mare parte din energia ta pozitiva s-ar consuma pentru echilibrarea ta, mintea, subconstientul tau se lupta sa te aduca la suprafata. Starile se estompeaza greu, un factor important fiind cei din jurul tau. Si ei, involuntar, chiar daca nu participa activ la starea ta, chiar daca nu inteleg ce ai, preiau o parte din raul tau, fiind afectati, inconstient de acesta.
Singuratatea se trateaza in grup, nu exista tehnici individuale de "vindecare". Doar grupul poate crea o ambianta energetica propice unei "terapii". Sper sa nu se speculeze si analizeze gresit ceea ce am scris, fiind considerat un propovaitor sau initiator de incantari colective...
-
X mai da si tu un semn de viata... nimic aici in casuta ta. Astept vesti de la tine.
Blkoldsun... ce nume complicat de pronuntat ti-ai ales. La fel si tu, ai dat cu subsemnatul si te-ai dat la fund.
-
Este greu sa recunosti ca esti singur. Dar si mai greu este cind vezi in jurul tau atitia oameni care nu sunt singuri. Eu am de 3 ani o pisicuta. Ea este prietena mea cea mai buna. Si sincera sa fiu , nu ma mai simt singura. ;D
-
Bine ai venit in Singles Camp Laurete! Sper ca aici sa gasesti un loc in care sa nu mai fi singura...
-
Buna,
singura?...imi doresc un caine.....pt ca nu imi place sa fiu singura...vorbesc cu florile din casa...singura?...nu e usor:)
-
Bine ai venit si tie Daisy!
-
Stiiti ce cred eu? Ca nu avem curajul, ca nu putem recunoaste ca suntem singuri. Forfota din jurul nostru ne alunga pt scurte momente de timp senzatia de singuratate, sa revenim apoi in izolarea in care ne aflam fiecare in felul nostru.
Oare vine de la intimitate, toata aceasta poveste cu singuratatea?
Vin si eu cu raspuns la topic:
Recunoasterea singuratatii este un lucru greu, cei din jur te privesc cu o oarecare retinere atunci cand spui ca esti singur.
Si atunci incerci sa te eschivezi, sa te folosesti de aparenta ca nu-ti pasa.
De ce singuri?
Timiditate, comoditate, greutate in a duce un dialog.... si lista poate continua.
Trebuie sa trecem peste asta si sa aducem in viata noastra un pic de culoare. :)
-
De astazi sunt si eu cu voi.
-
Sincer sa fiu eu nu ma simt singura, in sensul ca am prietenii, familie, colegi.
Dar nu am o relatie gen casatorie etc.
Desi am cu cine socializa, si uneori trebuie sa iti petreci timp cu familia si prietenii nu imi place cind am senzatia ca te vad singur si incearca sa te implice in "viata" lor "din mila" ca esti singur si incepi sa crezi ca viata ta e plina traind "viata" lor.
Eu fac o diferenta intre a fi singur ca nu ai cu cine socializa, si a nu fi implicat intr-o relatie.
daca e vorba doar despre oamenii singurii, care nu au cu cine socializa este altceva, nu este Single in opinia mea.
de fapt cred cas termenul Single nu inseamna a fi singur.
ca statut al starii civile este single: necasatorit, divortat, vaduv etc.
poate am inteles eu gresit la ce se adreseaza acest proiect.
astept pareri la ce am scris mai sus. ;)
-
arpagic, ai o gandire curajoasa! bravo!
inteleg foarte bine ce spui, iti dau dreptate dar as vrea sa adaug un singur amanunt..
cred ca singuratatea din tinerete e mult mai dureroasa si chinuitoare decat cea de la maturitate.. probabil ca ai sa vezi si tu cand vor mai trece ani si cand maselutzele de minte vor incepe sa-ti dea raspunsuri pe care acum le cauti inca..
de unde esti?
-
Singuratatea este o boala, un mal de siecle ; sunt top manager si am un program infernal pe care il iubesc pt. ca ma tine departe de singuratate .... pana la o anumita ora, dupa care ...........; nu-mi sunt suficiente conv. tel. si pe e-mail cu prietenele pt. ca ne intalnim rar, poate doar pt. mine , as vrea sa le mut cu mine , adica utopie ; fiica mea imi umple singurataea atat cat ii permit ca sa nu-i deranjez viata.
As vrea sa ajung acasa, sa deschid usa, sa dau de un zambet larg sau de o oinjuratura dulce, de mirosul cunoscut al unui spray barbatesc, de intrebari adevarate, ce ai facut azi, cum te mai somt , eu te-asteptam sa-ti povestesc nouatatea x.....etc., hai vino sa bem un pahar de vin si sa te tin putin in brate ca vad ca esti super obo, etc. gesturi, vorbe, de vare mi-e dor ...plang dupa ele si nu stiu daca il voi mai gasi un acela dupa un divort dureros la moda in Romania ramasa fara valori ....cele pe acre le vedem pe sticla, pe langa noi si care ne sunt prezentate drept etaloane ...brrr !!!! Imi dati solutii ? alaalt
-
@ELISABETA, bine ai venit printre noi :)
ceri solutii? la ce @ELISABETA ?:) deja ai facut un pas mare, ai recunoscut singuratatea, restul va veni de la sine.
hai langa noi si vedem cum vom reusi sa alungam starile si sentimentele rele provocate de boala, "Mal du siècle" singuratatea :)
-
Buna,
singura?...imi doresc un caine.....pt ca nu imi place sa fiu singura...vorbesc cu florile din casa...singura?...nu e usor:)
nu cred ca este vreo rusine sa vb cu florile... si eu fac aceeasi greseala... dar, poate la mine e scuzabil.. deh... varsta.... si mai vb si cu cateii mei.... si cu copacii.... si cu oamenii.... dar, te intorci tot acasa.... si cel mai neconditionat prieten, e tot animalutul de acasa care te va astepta indragostit de tine pana la urechi , labute si botic....
poate-ti gasesti un prieten si salvezi un sufletel... ori de aici, ori mai stiu si altii ....
http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,166.0.html
mult noroc si prieteni de nadejde..... mai sunt si eu pe lume....
-
hai la topic
era vorba de a admite ca suntem insingurate, desi inconjurate de catei/pisici/pesti/molii si alti gandaci de bucatarie whatsoever, nu? :)
-
Eu nu consider ca e o greseala ca vorbesti cu florile, sau cu pisica, sau cu catelushul si nu consider ca cine face asta "e din cauza varstei". Nu cred ca e adevarat. Stiti ca florile si animalele se simt mai bine, florile infloresc mai frumos sau cresc mai repede, atunci cand un "om" vorbeste cu ele? Stiti ca si ele se simt iubite? Stiti ca si ele au nevoie de iubire? Ele, la randul lor, fara sa ne dam noi seama, ne ajuta cu energie din energia lor, sa putem trece peste anumite obstacole. De cate ori, cand vi s-a intamplat cate ceva (mai grav sau mai putin grav), ati vorbit cu florile, catelul, pisica, si v-ati simtit mai usurati? Tocmai de aceea, fiinta respectiva v-a dat din energia ei.
Intr-adevar, pentru a fi pe deplin multumit, cel mai bine e sa ai pe langa tine un "seaman" care, daca s-ar putea sa fie si "jumatatea perfecta", toate greutatile ar trece fara sa-ti dai seama ca, de fapt, alea au fost "greutati".
Dar, "jumatatea perfecta", eu am crezut ca poate exista. La ora actuala consider ca e doar o fantasmagorie, chiar daca nu sunt inca 100 % convins de asta.
In orice caz, este bine sa vorbim cu plantele, animalele si chiar cu oamenii din jurul nostru, chiar daca nu sunt atat de apropiati de noi.
-
Trebuie intai sa vedem in care categorie de singuratate ne incadram: asumata sau indusa! Si cat de tare ne apasa... sau nu! Cat priveste vorbitul cu necuvantatoarele, cine n-a vorbit cu un animalut, n-a avut in preajma unul! Sunt iubitoare neconditionat, fac viata in general, fie ca suntem singuri sau nu, mult mai usor de suportat! Dar discutii despre ele va astept sa purtam pe topicul pe care l-am deschis: Copiii nostri-animalutele!
-
Eu,intr-o zi am vorbit cu un scaun si nu ma-n-bat nu ma droghez. O fi grav?. Am incercat sa vorbesc cu pisica,dar nu ma baga in seama,e mereu cu nasu pe sus. Cu cainele nu pot discuta,latra la tot ce nu intelege. Cu atatea cai de comunicatie existente, nu ar fi mai bine sa comunicam intre noi oamenii si sa lasam florile sa infloreasca in liniste?
-
Eu vorbesc tot timpul cu cate un scaun, cu coltul biroului, cu nusile din casa! Si nu prea magulitor pentru ele, pentru ca o fac atunci cand trec prin apropiera lor si imi mai fac cate o vanataie! Ce sa le fac, daca nu se dau la o parte din calea mea cand sunt grabita! :o :D ??? Ti-am dat doar un exemplu! Mai am si o birmaneza pufoasa, cu niste ochisori gogonati si albastri superbi! Dimineata, evadata din camera fiului meu, stapanul sufocant si posesiv, vine si se pisiceste (cum altceva) pe langa picioarele mele! Vorbesc cu ea cu drag si atunci imi raspunde cu cate un mieunat cristalin!.... Si pana sa o am nu sufeream pisicile!
-
eu vorbesc mai tare cu "alti participanti la trafic", adica injur la volan, cu geamurile inchise, asa incat probabil nu ma aude nimeni..
dar am o satisfactie enorma.. :)
in plus, respir mai bine si ma apuca rasul dupa aia
-
Pe_jumate, eshti tare nostima. :) :)
-
rosesc si fac gropite in obrajorii mei de claudia schiffer.. :-[
multumesc, elf!
de fapt, de ce crezi ca esti elf?
-
Pe_jumate, elf vine de la alf, iar alf vine de la un prenume tare frumos, unul din prenumele mele :) , acesta fiind Alfredo.
-
Eu nu-mi recunosc singuratatea. Dar la sarbatori.... sarbatoreste cu mine.
-
Marturisesc sincer ca m-am gindit mult inainte de a opta sa devin membra a acestei comunitati si, si mai mult, daca sa postez mesaje pe forum sau sa ma limitez la a parcurge postarile celorlalti. Si nu pentru ca nu mi-as recunoaste singuratatea (asumata, la inceput, si indusa apoi de diverse imprejurari ale vietii), ci pentru ca se pare, dupa lecturarea celor scrise de voi, ca sint cea mai in virsta dintre toti. Sint SINGURA! Sint singura pentru ca m-am despartit cu multi ani in urma, am continuat sa muncesc si sa-mi cresc fiicele, nu am avut timp sa-mi construiesc o viata sociala, prietenii din timpul casatoriei m-au indepartat - deh, familisti care nu doreau in preajma lor o femeie singura -, apoi fetele au crescut si au plecat sa lucreze in strainatate (cea mare s-a casatorit acolo si are o fetita, iar cea mica se pare ca are aceleasi intentii), rude nu am, catelusa mea a inbatrinit si a murit acum citiva ani.......si peste toate acestea, anul trecut m-am pensionat; acum nu mai am motivatia zilnica de a iesi din casa. Singuratate in jurul meu, singuratate in suflet.........
-
@EUGENIA110 , bine ai venit printre noi, felicitari pt curaj si te asteptam la povesti alaturi de toti cei de aici.
de acum nu mai esti singura, esti cu noi :)
-
am zis eu ca ma trag tot din Rosinanta ;) .. am promis, am onoare, imi tin cuvantul..
la mine povestea e simpla tare de tot..
am fugit dintr-o relatie care s-a terminat cu batai (eh, iubire navalnica si lipsa de maturitate la vremea aia !) intr-un compromis calm si credeam eu, stabil..
dar cum ziceam pe undeva aici, compromisurile isi cer plata pana la urma..
asa ca, am platit iar acum numar maruntisul care mi-a mai ramas.. asta-i tot
-
Tu ai vrea sa o copiezi pe Maura. Chiar ti-ar sta la indemana, dar numai prin eternul exercitiu copy_paste. Chiar ti-o fi asa de greu sa o iei si pe prietena ta si sa mai puneti din cand in cand mana si pe o carte? Pana cand nu veti face asta nu va mai bag in seama, reveniti pe Unica, unde inteleg ca s-au posta comentarii noi asupra subiectului "orgasme virtuale". Sau virtuoase? Sau virtuoaze? Zi-ne pe_juma, "DEMI"!
Primeste-le, Doamne Dumnezeule, si pe pacatoasele astea doua...
-
@raskolnikov !!!! :'(
-
intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului.. demult tare.. imi aduc aminte ca am venit pentru asta urgent cu trenul de la un curs de calificare pentru muncitori categoria a 6-a spre a 7-a (sau ceva asa) de la Sinaia, unde predam desen tehnic pe intelesul maselor (hehe!), mi-am pus rochia de matase de la cununia civila, ca oricum nici unul din colegii de liceu nu fusese chemat la nunta mea cea grabita, cu compromisul, stiti voi, asa ca nu ar fi facut legatura cu faptul ca nu aveam decat acea rochie in afara de cea de mireasa pe care nu o mai puteam purta oricum niciunde .. mergea deci, rochia mea plisata, facuta la Casa Venus undeva pe langa strada Eforie.. la Piatra Neamt, acasa, adica .. am cumparat in fuga, in seara precedenta un pardesiu, gri inchis si prea lung, deh!, singurul model din galantarul magazinului Unic, pentru ca nu vroiam sa merg doar cu rochia si sa isi dea careva seama ca nu aveam nici macar pardesiu.. si.. i-am ascultat.. care, ce facuse in ultimii 10 ani.. cativa emigrasera prin lume, geniul clasei la matematica murise de cancer la plamani, cel mai mare adonis al generatiei noastre isi pierduse viata intr-un accident de masina, se cresteau copii inca prin camine de nefamilisti, spalandu-i in cate un lighean sau o cratitza de zacusca, nimeni nu avea inca avere, nici masini, doar sperante ascunse si siguranta ca in imediatul viitor toate au sa vina... masa si dansul la Durau, fain, da, dar nu ne-au apropiat cu adevarat.. orgoliile noastre rotunde se ciocneau unele de altele si chiar daca simulam apropierea, aveam in bagajelul personal de la piept cate un colt de invidie, poate o rosatura de ciuda.. dar muulta speranta.. (va urma imediat, ca ecranul asta nu ma lasa sa scriu mai multe)
-
intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului.. multi cu masini foarte bune, super-increzatori in ei insisi.. si mai multi colegi imprastiati prin lume, veniti cu doar o seara inainte de pe marile aeroporturi, parfumuri bune, haine mai frumoase, orgoliile ceva mai calme, diriginta purtand un sirag facut din martisoarele primite de-a lungul anilor de liceu de la noi toti, o colega pe care au podidit-o lacrimile cand a spus ca in ultimii 10 ani in viata ei nu s-a intamplat nimic.. moment induiosator peste care noi si orgoliile aferente am trecut repede, masa la un restaurant din oras, si nici o alta excursie.. fonduri mai putine la organizare, probabil.. am descoperit abia atunci ca cineva, dan, ma iubise in tacere in liceu, imi scrisese chiar o carticica, si ca ma pretuia.. mi-a spus asta acolo, printre lume, cand eu eram ocupata sa ii spun fostului meu coleg de cartier, sandu, cu care faceam pe vremuri drumul dus-intors pe jos in fiecare zi, ca el fusese primul baiat pe care l-am iubit eu cu adevarat.. sandu a trecut peste stirea asta cam cum asculti la radio ca incepe programul de insamantari la fasolea cu bobul cret, iar iubirea mea pentru el, zbarcita cum era, s-a stafidit definitiv.. dar masinile tari cu care venisera stapanii lor, aduse special pana la poarta liceului, la vedere, straluceau in soarele de mai..
-
intalnirea de 30 de ani.. nu i-am mai recunoscut pe cei mai multi.. se ingrasasera, chelisera, parca erau alte persoane.. diriginta era usor senila, profesorul de muzica se apucase sa se lupte in justitie pentru niste prune care ii cadeau in curte, sau ceva la fel de prostesc, profesorul de matematica isi parasise nevasta si se casatorise cu o pushtoaica de varsta fetei lui, o parte din colegi fusesera fortati sa isi inchida afacerile, masinile erau mai putine si mai altfel, dar era .. o caldura calma si o blandete a tuturor pentru toti ceilalti.. orgoliile s-au dus la culcare iar asta a facut din seara aia cea mai grozava petrecere din toate ..
am primit acum cateva minute un telefon de la dan, cel cu iubirea secreta despre care habar nu aveam.. desi nu planificasem sa plec din bucuresti, ma duc plina de entuziasm inapoi la obarsie cu o satisfactie incredibila.. am sa asortez calmul varstei cu ceva duiosie si amintiri, ca merg cu cerul asta albastru, nu?
sarbatori fericite tuturor, pe unde puteti! Paste Luminat!
-
Oooo, petrcere frumoasa jumatatico! Sa ne povestesti cum ai petrecut la Piatra Neamt. Drum bun!
-
jumatatico, pleci la Piatra Neamt .... mi-e tare dor de el... offf... te rog saluta-l in numele meu si poate soptesti o lacrima in numele meu amintirii unchiului meu drag... daca se poate... multumesc si sa vii sanatoasa... te asteptam cu drag, eu cel putin, si-ti doresc o noapte Luminata si Paste Fericit... fie sa-ti implinesti visele cu sanatate....
(http://i39.tinypic.com/2yphkzo.jpg)
-
multumesc mult de tot, draga anutza si capshunica!
va doresc si eu o sarbatoare tihnita si plina de emotie!
sa auzim numai de bine!
Sarbatori fericite la toata lumea!
-
multumim @pe_jumate, sa te intorci cu bine aici, Sarbatori Pascale pline de lumina, caldura si intelegere ! drum bun !
-
Sarbatori fericite !
-
Nu am vrut sa recunosc singuratatea insa acesta este un adevar pentru mine. Sunt singura nu stiu cum sa depasesc, nu stiu unde sa cunosc alti "singuri", aici cu voi dar tot nu este suficient. Aici doar incurajari si sfaturi, o sa intru mai des poate cine stie.
-
@hana, felicitari pt curajul de a recunoaste singuratatea. acest forum este pt cei singuri, si noi suntem in aceeasi situatie, de aceea ne aflam aici si dupa cum vezi incercam sa iesim si in real. daca citesti topicul SinglesCamp - Bucuresti vei vedea :)
nu te descuraja si priveste cu incredere spre ziua de maine :)
-
@Hana, daca te ajuta cu ceva, poti sa ma cauti pe yahoo mess. Ma vei gasi cu acelasi nume. Sper sa reusesc sa-ti spun cum e, intr-adevar, sa fii singur. Tu spui ca esti singura? Raspunde-mi si mie la urmatoarele intrebari:
- Ai copii langa tine?
- Ai parinti la care te mai duci din cand in cand?
- Ai frati sau surori cu care te mai vezi sau cu care mai conversezi?
- Ai amici, prieteni sau prietene?
- Ai colegi sau colege de serviciu?
Daca macar la una din intrebarile astea ai raspuns DA, esti norocoasa. De ce? Eu sunt in aceeasi situatie ca tine, adica singur dar, spre deosebire de tine, eu nu am nici un DA la intrebarile anterioare. Deci, acum, cat de singura te mai consideri ?
-
oamnei buni, aveti acest forum, deci NU sunteti singuri:) nu cautati ce nu aveti, cautati ce in REAL aveti, pe noi , forumul :) pup :-*
nu cautati in trecut, traiti prezentul pt viitorul plin de speranta !
-
@Hana, crede-ma, acest forum te poate inspira. Macar pentru simplul fapt ca iti folosesti timpul pentru a posta ceva. Asta este o evolutie pentru starea in care esti. In acest timp in care tu postezi ceva, uiti starea sentimentelor prin care treci acum. Stai cat mai mult pe forum, citeste, iar timpul..............le va rezolva pe toate.
-
Dar noi ce suntem aici, iulielf? Carlige de rufe? ;D :D Nu facem parte din a patra liniuta? Daca raspunsul e tot NU, e doar din vina ta! Noi avem toata deschiderea pentru oricare suflet singur! Inceteaza sa te mai uiti inapoi! Uiita-te doar inainte si in jur! Si, apropos, cat ti-a trebuit sa te mobilizezi si sa te inscrii pe lista noastra? Niciodata sa nu spui niciodata! Fa-ti intai tu singur loc in suflet si in viata, aruncand balastul de amintiri care sunt ca o piatra de moara de gatul tau si apoi vei fi uimit sa vezi rezultatele!
-
Iulief , m-a impresionat raspunsul tau. Si eu sunt singura , dar mai am colegi de serviciu ... si slava domnului parinti.
-
cred ca daca nu reusesti sa raspunzi cu da la cele 5 puncte enuntate anterior, iti poti creea pct 6, luand un animalut langa tine.... dar eu cred ca cel putin pct cu prietenii nu poti spune nu, dupa cat mi-am dat eu seama... deocamdata virtuali, dar in viitorul apropiat iti vor deveni prieteni reali, asa-i ?
-
@carmentoma, ai dreptate si ma rectific. Pot raspunde cu DA la una din intrebari. Voi ati fost, si o recunosc, unul din punctele care m-ati facut sa trec "peste". Bineinteles, un punct destul de important. Asta incercam sa-i comunic.
-
UN ARGUMENT IMPOTRIVA SINGURATATII
In joia mare mi s-a intimplat sa imi fure portofelul in care aveam un card RATB , card METROU , buletinul si 100 de lei. M-am simtit cel mai singur si mai oropsit om de pe lume. Am alergat vineri sa imi depun actele pentru un nou buletin si mi-am facut un card RATB nou ( sunt din Bucuresti). Minunea s-a produs acum 15 minute. A venit cineva si mi-a adus actele. Dumnezeu exista ! Nu suntem singuri pe lumea asta. Chiar daca sunt pungasi la fiecare pas , mai exista si oameni de bine!
-
Se spune ca recunoasterea unei probleme pe care o ai este primul pas in rezolvarea ei. Oare? Da, laudabil sa poti recunoaste ca esti un om singur. Ti-ai admis problema si... Si, ce? Te ajuta cu ceva sa iesi din singuratate simpla admitere? Zic ca sunt mai multe feluri de singuratate (oricum, cel putin doua) si ca trebuie analizat tipul de singuratate in care te simti a fi si cum trebuie sa actionezi in functie de asta. A admite doar si atit, nu foloseste la nimic.
Eu sunt o persoana activa social, interactionez cu oameni, am citiva prieteni buni cu care pot vorbi orice imi trece prin cap si stiu ca m-ar ajuta la nevoie chiar daca as suna in creierii noptii. Din punctul asta de vedere daca m-as plinge ca sunt singur, ar fi nedrept. Si cu toate astea ma simt singur si inutil, atit pentru ca resimt lipsa acelei persoane speciale, dar si in general. Suna ciudat, nu? Avind in vedere ce-am zis mai inainte. Esti multumit ca te integrezi dar nu te poti bucura de asta.
@marcutza spune ca avem acest forum, deci nu suntem siguri. Hai sa va zic parerea mea si scuze daca par pesimist. Nu sunt. Stiti doar, pesimistul e un optimist realist ;) M-am inscris in aceasta comunitate si vin pe acest forum cu oarecare reticenta si retinere, fiindca am capatat o repulsie relativ recenta fata de acest tip de socializare. Asta dupa citiva ani de zile in care socializarea mea a fost preponderent online. Ii cunosc si bucuriile si dezamagirile, avantajele si dezavantajele.
Pina la urma noi aici oare nu facem altceva decit sa ne amagim? Petrecem niste ore in fata unui ecran, schimbam cuvinte calde si incurajari virtuale cu niste necunoscuti, unii ajung sa ne "placa", de altii ne "atasam" si cind am inchis calculatorul, ne intoarcem la singuratatea noastra REALA. Eludam, asta facem. Ne inchipuim pentru citeva ore ca traim si ca nu mai suntem singuri doar pentru ca la capatul cuvintelor citite se afla un om real. Aici suntem tandri, impaciuitori, incisivi, glumeti, tristi, bucurosi etc. Dar imediat ce ne intilnim fata in fata, daca ne intilnim, toate astea dispar si constatam ca suntem altfel decit in online. Unde suntem cu adevarat noi insine? Aici, unde e mai usor sa fii indraznet, impaciuitor, deschis pentru ca nu trebuie sa privesti pe nimeni in ochi, sau in viata reala? Pare mai degraba ca traim doua vieti paralele. Si se pare ca ne place asta.
-
@anamama, te cred, este ca tine. Mi-as dori asha ceva, dar nu pot. Sunt anumite motive din care nu pot avea un animalutz. Aveam si am avut dintotdeauna cate un animalutz. Acum, din cauza situatiei, nu pot.
-
UN ARGUMENT IMPOTRIVA SINGURATATII
In joia mare mi s-a intimplat sa imi fure portofelul in care aveam un card RATB , card METROU , buletinul si 100 de lei. M-am simtit cel mai singur si mai oropsit om de pe lume. Am alergat vineri sa imi depun actele pentru un nou buletin si mi-am facut un card RATB nou ( sunt din Bucuresti). Minunea s-a produs acum 15 minute. A venit cineva si mi-a adus actele. Dumnezeu exista ! Nu suntem singuri pe lumea asta. Chiar daca sunt pungasi la fiecare pas , mai exista si oameni de bine!
Laurete, asta e o intimplare fericita. Faptul ca exista si oameni de bine, nu poate decit sa ne bucure. Dar asta nu rezolva problema singuratatii. Sau, ma rog, nu toate aspectele ei. Se pare ca in cazul tau a rezolvat-o :)
-
@Laurete :)
Citeste :) (http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,172.msg6727.html#new)
-
@Saturnianul, ai dreptate in legatura cu faptul ca, online, ne simtim si vorbim altfel fatza de cum ne simtim si vorbim "face to face". Dar, bineinteles, e numai parerea mea, asta se intampla deoarece marea majoritate a oamenilor au o "masca sociala". Daca vei citi cam tot ce am scris eu, pe toate topicurile si apoi daca ar fi sa ne intalnim vreodata, vei vedea ca eu am aceleasi pareri ca si aici. Mie nu mi-a placut sa "afisez" vreo masca sociala. De aceea, gandesc liber, sunt un nonconformist si nu mi-e teama sa vorbesc cu nimeni ceea ce gandesc, chiar daca respectivul sau respectiva se supara.
-
Ia citeste, te rog, saun reciteste Ice Age 4 @saturnianule! Acolo am descris pe scurt prima noastra intalnire de patru singuratati! Si suntem la fel ca aici, asa cum am scris! Tu poate ai fost la asanumitele blind dates, de pe alte site-uri! Vino vu noi , de exemplu, pe 17.04! Nu mergem la asemenea intalnire , ci la una intre 12 (pana acum) prieteni! Ne vom distra, vom glumi, si vom socializa fara complexul creat de integrarea in grupuri formate din cupluri, sau asa ceva! Daca , dupa aceasta intalnire, reusiti sa va apropiati de cineva, asta e alta discutie si depinde de firea si preferintele fiecaruia! Eu una nu imi doresc decat timp petrecut intre prieteni de calitate si atat!
-
@laurete, inscrie-te pe lista de pe 17.04.2010 si vom putea vorbi intre "o gramada de ochi". ;D
-
Ia citeste, te rog, saun reciteste Ice Age 4 @saturnianule! Acolo am descris pe scurt prima noastra intalnire de patru singuratati! Si suntem la fel ca aici, asa cum am scris! Tu poate ai fost la asanumitele blind dates, de pe alte site-uri! Vino vu noi , de exemplu, pe 17.04! Nu mergem la asemenea intalnire , ci la una intre 12 (pana acum) prieteni! Ne vom distra, vom glumi, si vom socializa fara complexul creat de integrarea in grupuri formate din cupluri, sau asa ceva! Daca , dupa aceasta intalnire, reusiti sa va apropiati de cineva, asta e alta discutie si depinde de firea si preferintele fiecaruia! Eu una nu imi doresc decat timp petrecut intre prieteni de calitate si atat!
@carmentoma: Am citit respectivul topic. A fost frumos din ce mi-am dat seama, mi-a placut.
Nu, n-am fost la blind dates. Erau oameni cunoscuti in online, cu care apoi m-am intilnit in realitate. Si cu o singura exceptie, au fost altfel decit in online. Recunosc, asa am fost si eu. Exceptind exceptia ;D
Poate o sa ajung si eu la intilnirea de pe 17 aprilie, sper sa nu fie o problema, prospatura fiind... ;)
-
@Saturnianul, ai dreptate in legatura cu faptul ca, online, ne simtim si vorbim altfel fatza de cum ne simtim si vorbim "face to face".
Este ca ti s-a intimplat si tie de multe ori sa constati ca oamenii din online sunt altfel cind ii intilnesti fata in fata?
-
@carmentoma: Am citit respectivul topic. A fost frumos din ce mi-am dat seama, mi-a placut.
Nu, n-am fost la blind dates. Erau oameni cunoscuti in online, cu care apoi m-am intilnit in realitate. Si cu o singura exceptie, au fost altfel decit in online. Recunosc, asa am fost si eu. Exceptind exceptia ;D
Poate o sa ajung si eu la intilnirea de pe 17 aprilie, sper sa nu fie o problema, prospatura fiind... ;)
[/quote]
Pe aici cam toti suntem "prospaturi"! Pana si marcutza, care, desi are peste 900 de postari, e inscrisa pe forum de pe 16.03.2010, iar eu de pe 20.10.2010! Deci nici macar 20 de zile! Nu vechimea sau numarul de postari ne fac mai vechi sau mai noi, ci deschiderea pe care o avem vis-a-vis de a ne intalni si in lumea reala, care e de fapt si scopul pe care l-a avut adminul cand a deschis forumul!
-
@anamama, te cred, este ca tine. Mi-as dori asha ceva, dar nu pot. Sunt anumite motive din care nu pot avea un animalutz. Aveam si am avut dintotdeauna cate un animalutz. Acum, din cauza situatiei, nu pot.
imi pare rau ptr tine dar, necunoscand exact situatia in care te afli si nici varsta ta, nu cred ca am competenta de a-mi da cu parerea, oricat m-ar impinge scorpionul din mine.... oricum, dupa toate comenturile tale, am impresi ca, macar virtual, esti de treaba si ai un mod de gandire ordonat, logic si rational... uite ca se poate si la barbati... chiar sunt uimita.... (sa stii ca asta e de bine...)...
dar oare esti altfel in realitate ?... poate acolo o fi raspunsul... in diferente...
-
ar fi de interesant de stiut carmecitta, din cati anume s-au remarcat doar doua "potriviri", ca sa zic asa... ptr ca asa putem calcula probabilitatea ca dintre noi sa fie nu stiu cati la suta altfel..... desi, daca ne-am raporta la intalnirea voastra de micute si vesele veverite, atunci a iesit procentul care-i place lui admy, 100% pro.... deci, de ce se intampla asta? de ce aleg unii sa fie altfel pe net ?... pai, eu cred ca sunt din tagma celor mai putin buni, ca sa nu fiu chiar rea, si dupa ce tatoneaza terenul, calca pe aceeasi carare batatorita de ceilalti ca sa nu fie expulzati fie doar prin "ignore".... dar pe acestia nu cred ca-i vei prinde pe vreo lista a agapelor prietenesti.... se vor duce numai acolo de unde sunt convinsi ca vor avea o victima.... si sunt destule inca, ptr ca oricum, acestia, lupii moralisti, alearga pe multe site-uri si de alta natura decat acesta atat de inocent.
pe de alta parte, viata e atat de plina de neprevazut, incat vrei nu vrei ai cate o portie de adrenalina zilnica numai din infruntarea eroica a orasului, asa ca riscul de a gasi si ceva altfel la vreun prieten virtual venit la o intalnire de prieteni poate fi chiar incitant... nu uitati prieteni, ca nu e vorba de o intalnire amoroasa... acolo procentele cred ca se inverseaza....
-
@ana, de ce nu inveti sa pui intrebarile sub forma DIRECTA si exacta a gandurilor tale? ea incearca o reformulare a intrebarii tale de ffff multe randuri sa intelegem toti ce vrei sa intrebi :-*
hai, reformuleaza :-*
-
ce te sperie pe tine, de fapt ? :) ana lugojana :-*
-
speta ana lugojana: mergi la munte, in excursie, ok? cumva cunosti dinainte topografia terenului pe care vei calca, poteca, carearea, poienita ? nuuuuuuu, asa si aici, ok ? :-* este curajul de a spune DA si curajul de a infrunta necunoscutul cu puterile tale :-*
-
pe mine nu ma sperie nimic si totul in acelasi timp.. dar as prefera sa merg pe poteci nestiute decat sa merg intr-o mare de oameni necunoscuti... ( nu fac referire la cei de aici pe care-i consider cunoscutii mei virtuali...)
intrebarea mea era cati au participat la acea intalnire la care carmecitta a zis ca erau toti altfel decat se prezentasera virtual in afara de ea si inca cineva... banuiesc ca nu se referea la forma fizica... la fel au mai spus si baietii... ca oamenii reali erau altfel decat cei virtuali...
-
pe cararea aia te-as lua si pe tine la o adica....
-
NU, carmen nu a spus ca noi eram altfel CI ca NOI eram cu peste mai buni decat aici :-*
iar pt noi, cel putin, forma fizica NU e o bariera in a socializa, ana, de ce atatea complexe??? cine ne place , ne va placea asa cum suntem, intai ca OAMENI apoi ca FEMEI apoi ca MEMBRII ai acestei comunitati :-*
nu suntem la o intrunire a manechinelor vs vip ci la o intalnire a oamenilor singuri :-*
-
@carmentoma:
Nu, n-am fost la blind dates. Erau oameni cunoscuti in online, cu care apoi m-am intilnit in realitate. Si cu o singura exceptie, au fost altfel decit in online. Recunosc, asa am fost si eu. Exceptind exceptia ;D
despre acest pasaj era vorba, nu despre intalnirea veveritelor ....
-
@Saturnianul, ai dreptate in legatura cu faptul ca, online, ne simtim si vorbim altfel fatza de cum ne simtim si vorbim "face to face".
Este ca ti s-a intimplat si tie de multe ori sa constati ca oamenii din online sunt altfel cind ii intilnesti fata in fata?
acesta este celalat exemplu....
-
anaaaaaaa, nu vreau sa port polemici in a te convinge, cel mai bun recuzitoriu este acela al propriei reprezentari :-*
acorda exceptia de vina din culpa si sustine fondul acuzei :-*
te asteptam cu mult drag alaturi de cei din 17 aprilie. curaj scorpionule :-*
nu mai diseca cuvantul ca vei ajunge sa pierzi esenta lui :-* si uite asa foile dosarului inpricinatului cuvant se va ingrosa cu neclaritati in loc sa se aereze :-*
-
Ana, trebuie sa ii dau dreptate @marcutzei aici. Nu face aceeasi greseala pe care am facut-o eu ani de zile, sa te pierzi detalii, sa despici firul dincolo de limita sa fizica si sa analizezi mai mult decit e necesar. Am pierdut multe facind asta. Inclusiv pe mine.
-
multumesc martianule :-*
-
lasa ca cine are ochi de auzit, intelege... ma bucur ca noi ne-am lamurit...
dar tu ai curajul de a merge pe potecuta cu un scorpion ???
-
eu DA, si inca cum, tu ai curaj sa mergi cu altcineva inafara de tine pe potecutza? :-* ;)
-
pentru putin marcutza :) am capatat curajul fata de mine insumi de recunoaste unde mi-am gresit si a incerca sa fac ceva. iar asta e mai greu decit de place sa credem. chiar mai greu decit a recunoaste ca i-am gresit altcuiva :-*
-
felicitari martianule :-* cat as fi de bucuroasa daca 50% ar reusi :(
-
Ana, trebuie sa ii dau dreptate @marcutzei aici. Nu face aceeasi greseala pe care am facut-o eu ani de zile, sa te pierzi detalii, sa despici firul dincolo de limita sa fizica si sa analizezi mai mult decit e necesar. Am pierdut multe facind asta. Inclusiv pe mine.
dupa o anumita varsta, cand iti raman asa de putine fire de par, te apuci sa le mai despici si pe alea ca sa para mai multe....
oricum, ma bucur ca tu te-ai regasit dupa acea pierdere.... dupa cum constat cu bucurie... daca ti se mai intampla te pot ajuta cu cateii mei , ca au nasul fin....
-
Ana, citatul nu-mi apartine! Ci altcuiva, nu conteaza cui! El a fost la un blind date, nu eu! Noi patru am fost chiar pe aceeasi lungime de unda! Si, intr-adevar: chiar nu reusesc sa procesez eu la ora asta, ca nu inteleg nimic din ceea ce m-ai intrebat! Ce anume vrei sa stii?
-
eu DA, si inca cum, tu ai curaj sa mergi cu altcineva inafara de tine pe potecutza? :-* ;)
dureroasa intrebare... lovitura sub centura... ma duc sa-mi ling ranile... si de-abia iti spusesem ca as merge cu tine, cel putin....
-
dupa o anumita varsta, cand iti raman asa de putine fire de par, te apuci sa le mai despici si pe alea ca sa para mai multe....
oricum, ma bucur ca tu te-ai regasit dupa acea pierdere.... dupa cum constat cu bucurie... daca ti se mai intampla te pot ajuta cu cateii mei , ca au nasul fin....
Nu m-am regasit inca Ana, dar macar am reusit sa admit unde greseam si incerc sa ma regasesc :)
-
ana !!! lasa cateii si nasul lor fin, spune de tine :)
exista peruci si nu te jena in a purta :) soacra mea - ex, avea 2, una platinata si una blonda daaarrr avea un par superb platinat, grizonat, cum vrei sa-i spui :) DAR(iar dar) purta peruca...si nu despica firul perucii, doamne fere, ar fi ramas fara ea...Dumnezeu sa-o odihneasca...pe ex-soacra..
ana, sa revenim, ce te doare pe tine cel mai mult ?) singuratatea sau realizarea faptului ca esti singura? :-*
-
Ana, citatul nu-mi apartine! Ci altcuiva, nu conteaza cui! El a fost la un blind date, nu eu! Noi patru am fost chiar pe aceeasi lungime de unda! Si, intr-adevar: chiar nu reusesc sa procesez eu la ora asta, ca nu inteleg nimic din ceea ce m-ai intrebat! Ce anume vrei sa stii?
aahaaaaa... acum se explica totul... de aceea a vrut sa ma puna si marcu la colt... nu erau ghilimelele si am inversat citatele.... acum am inteles... voi sunteti veveritele vesele, iar problema cu intalnirile sunt ale baiatului alien..... deci intrebarile mele erau ptr el si nu ptr tine, ca de voi m-am lamurit.... am vazut si pozele si sunteti toate ok, nu am vazut la niciuna nici o vanataie.... scuzele mele...veveritelor... raman datoare cu cate o aluna...
nene alien, astept un raspuns la intrebarea de mai sus, cu mult.....sus..
-
de faptul ca nu mai am forta fizica necesara de a rfi singura si linistita...
-
nene alien, astept un raspuns la intrebarea de mai sus, cu mult.....sus..
Ana, am asteptat sa se lamureasca apele ca nici eu nu mai intelegeam daca te refereai la ce am zis eu sau la ceva zis de Carmen la care eu n-am fost pe faza.
La intilnirea aceea au fost 12 persoane, baieti si fete. Insa eu nu era vorba numai de intilniri de grup, ci si indviduale. Mai mult, unele au fost intilniri clare in scopul de a vedea daca poate fi mai mult decit o prietenie. Caz in care, cu atit mai mult nu am inteles faptul de a vinde o imagine falsa in virtual. Si cind spun "imagine", nu ma refer la aspectul fizic. Ala a corespuns si in realitate. Dar din pacate numai aspectul ala.
Acum, nu stiu ce virsta ai tu Ana (ai pomenit ceva de virsta mai sus) dar indiferent care ar fi, nu cred ca e cazul de atita pesimism. Am intilnit persoane mult mai tinere decit mine care se considerau mai batrine decit mine ;D Si asta e trist
-
multumesc alien de raspuns... promit sa ma intorc...
-
Am o dedicatie muzicala pentru toti care se simt "dansind in intuneric si nu numai :). E o melodie vie care mereu imi da pofta de viata cind o ascult: http://www.youtube.com/watch?v=dNlY0m1ysoQ
-
ce conteaza melodia, cand Bruce Springsteen arata asa bine
stiti cumva , ii place babele grase?
;D
serios, acum melodia e super
ca si cantaretul
-
ce conteaza melodia, cand Bruce Springsteen arata asa bine
stiti cumva , ii place babele grase?
;D
serios, acum melodia e super
ca si cantaretul
LOL. Musiu arata asa bine acu 26 de ani. Azi are vreo 59 si s-a mai zbircit. Da' tot bine arata :P
-
Din punctul meu de vedere canta mai bine acum, la 59 de ani, decat atunci! Mai asezat! Gusturi! Cat priveste felul cum arata: nu asta ma intereseaza la un artist!
-
glumeam carmen
Saturnianul nu fi gelos
-
Din punctul meu de vedere canta mai bine acum, la 59 de ani, decat atunci! Mai asezat! Gusturi! Cat priveste felul cum arata: nu asta ma intereseaza la un artist!
Da, si mie imi plac mai mult melodiile de-acum. Nu neaparat ca sunt mai asezate. Imi plac si alea care te scoala de pe scaun. Dar au versuri mai profunde. De om trecut prin viata.
@Maria. Gelos? De ce? El e ala de 59, nu eu ;D
-
Chiar la asta m-am referit cu "asezate" : la intelepciunea versurilor, nu la ritm!