Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: carmentoma din Luni, 22 Martie 2010, 01:12
-
Am divortat si am ramas sa imi cresc singura un copil! Poate de teama de a nu cadea din lac in put, am ales sa nu imi mai gasesc alt partener, pentru ca se spune ca sot gasesti usor, dar alt tata pentru copil, e mult mai greu! In acest caz sunt si avantaje si dezavantaje! Un avantaj e ca iti poti educa si modela copilul cum iti doresti! Ceea ce eu consider ca am reusit, dar poate modul ultraprotectiv in care am facut-o m-a adus in situatia de a avea un copil linistit si cuminte in general, dar care din comoditate si egoism nu ridica un pai in casa, decat daca ii dau eu indicatii , care a avut tot ce alti copii nici nu viseaza, fara cel mai mic efort din partea lui de a le merita! Stiu ca e vina mea! Am cautat probabil sa imi demonstrez mie insami ca pot fi si mama si tata! Sa nu imi reproseze la un moment dat ca ar fi fost mai bine sa creasca cu ambii parinti! Dezavantajul ar fi ca am uitat sa mai traiesc si pentru mine! De aceea in ultima perioada am incercat sa imi fac o viata sociala, dar nu cu scopul de a scapa de singuratate, pe care, daca ati citit si pe alte topicuri ce am scris, nu o consider o povara, ci dimpotriva! Nu am nevoie de blind dates ( intalniri stabilite cu necunoscuti: pentru cine nu cunoaste limba engleza), sau alte asemenea ci de un grup cu care sa discut despre orice, cu care sa imi petrec putinul timp liber.... si alte asemenea! Astept sa aud si alte pareri!
-
Sa nu se spuna ca discriminez tatii singuri, bineinteles ca astept si parerea lor, fie ca isi cresc ei copiii, fie ca ii vad din cand in cand, fiind crescuti de mame! Va astept si pe voi, asadar, stimati barbati sa dezbatem subiectul!
-
@carmentoma, ce pot spune, ca ai gresit in anumite privinte, ca ti-ai demonstrat ceva ce acum se poate intoarce impotriva-ti ?! nu, nu voi spune.
doar te voi intreba, ce ai rezolvat cand ai vrut sa demontrezi tot ce ai spus ?:) si mai ales, ce ai primit sau ce te astepti sa primesti in schimb?:)
te felicit pt tarie si pt curaj si pt ca iti poti recunoaste greselile :)
-
Copiilor mei li se pare ciudat ca doresc si altceva decat sa fiu mama lor,desi nu mai sunt mici.Incercarile timide de a pleca fara ei in vacanta i-au surpins,nu s-au opus dar cand a aparut si o cunostinta mai insistenta s-au panicat si,curios,li se parea ca trebuie sa ma fereasca de necunoscut...
-
greu de explicat pe un forum cum, de ce si cu ce rezultate ai facut ceva pentru copilul tau! mi-am crescut singur copila pana la 4 ani si cred ca am pus o fundatie extrem de solida daca muma-sa ii reproseaza de zece ori pe saptamana "semeni cu taica-tu!" doresc din tot sufletul sa ma credeti ca m-as bucura sa va pun pe ganduri : copila mea are calitati exceptionale. tot timpul i-am spus ca va reusi in tot ce isi va propune sa faca si pana acum am avut dreptate. problema este ca aceste calitati, evidente pentru toata lumea , au fost doar admirate de catre familia in care a crescut .... eu sunt convins ca as fi fost capabil sa i le dezvolt, asa cum am facut cu alte cateva zeci de tineri carora le-am hotarat si construit carierele!
morala : fiecare parinte da copilului un bagaj extrem de complex ereditar, si numai un parinte responsabil poate vedea si contribui la dezvoltarea acestuia - celalat va dezvolta latura lui, pentru ca ii va fi greu sa inteleaga de fapt ce se intampla in viitorul adult.(dupa cum vedeti, am reusit sa scriu fara "NU")
-
Sa inteleg ca nu ai reusit sa mai faci parte din viata fetitei tale nici macar din umbra, de la distanta, FIF! Pacat! Mama ar fi trebuit sa inteleaga ca ar fi fost bine sa nu te indeparteze de posibilitatea de a participa efectiv la educatia ei! Eu nu am avut norocul ca tatal baiatului meu sa incerce sa il ajute in vre un fel, nici moral si cu atat mai putin material! Dar chiar si cu aceasta stare de fapt eu am incercat sa scot in evidenta calitatile pe care le avea tatal sau (inteligenta peste medie si cultura generala de adevarata enciclopedie) in asa fel incat sa il determin sa incerce sa il depaseasca! In ceea ce priveste defectele pe care parintele lui le avea, l-am lasat pe fiul lui sa le descopere si sa judece singur motivele pentru care il cresc singura!
-
am fost despartit de copila mea 12 ani. am avut la sibiu fundatie pentru copii, aveam elevi dintre colegii de clasa ai Inei. cum credeti ca ma simteam? si mai ales, acum, cand vad cat de mult a pierdut, cum credeti ca ma simt? ..... ganditi-va cum faceti cu copiii vostri relativ la aceste aspecte. multa, multa bafta!
-
foarte bun subiect
eu mereu am gandit ca daca e nevoie de 2 sa faca un copil e nevoie de 2 sa il si creasca
o mama oricat s-ar stradui nu poate inlocui un tata
de asta indiferent de situatia lor, casatoriti sau nu, trebuie sa colaboreze
in fond fiecare isi iubeste copilul si trebuie sa vrea ce e mai bun pt copil
copilul nu trebuie folosit pentru a te razbuna pe partener sau pentru ai arata ca nu e bun de nimic
stiu ca ce spun acum e teorie, ca daca sotul si sotia nu s-au inteles in casnicie probabil nu se vor intelege nici in cresterea copilului
acum nici nu poti sta intr-o casnicie ratata de dragul copilului
el simte adevarul , oricat ar incerca parintii sa ii ascunda situatia
mai rau e cand au loc certuri, batai si alte nenorociri
decat sa creasca in asa atmosfera, mai bine lipsa
oricum, la subiectul asta e mult de discutat
-
incepi exact cum gandesc si eu, dar scuza-ma, orice vei avea de reprosat partenerului, fostului partener, atata timp cat e onest, corect cu propriul copil, relatia lor trebuie sa continue, mai ales in interesul celui mic!
-
Nu stiu daca mie mi-ai raspuns , FIF! Eu mi-as fi dorit ca tatal lui sa fie cat de cat interesat de copil, dar el nu a fost! Noi am avut probleme in casnicie, dar divortul a fost civilizat, de comun acord (dovada ca eu am ramas pe numele fostului sot, bineinteles cu acordul lui!), iar eu nu i-am interzis sa isi vada copilul sau sa aiba legaturi cu el! Nu toti barbatii sunt ca tine! Eu nu am avut norocul fostei tale sotii!
-
Credeti ca exista instinct patern?Din experienta personala,de multi ani,nu.In cazul meu,exista instinct de conservare care pare sa se manifeste mai pregnant la tati.Se feresc,se sustrag,evita,gasesc scuze,folosesc formule de genul Stiu ca le merge bine cu tine,ca sunt bine ingrijiti. Imi pare rau ca am generalizat,m-am lasat dusa de val dar astea sunt lucruri cu care traiesc si pe care nu prea le spun,nu sunt vaicareala,doar constatare.
-
tot vorbim de interesul micului copil si logic asa intre cei divortati, parinti fiind.
@maria171 ce frumos suna ca e vb de 2 ca sa-l creasca chiar si dupa divort dar stim bine ca NU este si in real asa.
@carmen, de comun acord a fost si la mine dar acea familie si dupa divort...mult mai greu de obtinut pt copil. eu mi-am pastrat numele ca si tine, am tinut copilul(nici n-as fi conceput altfel) pt ca el nici macar nu a cerut program de vizita pana acum 1 an asa ca....;)
-
@crista, asa e si nu. am cunoscut cazuri, paternale vorbind, fericite, mandre de asa sentimete paternale si mai ales ajutor paternal
...de prea multe ori cuvantul paternal ...:)
-
exceptii care sa confirme situatia generala?si eu. Ii admiram .
-
@marcutza
am spus daca sotul si sotia nu s-au inteles in casnicie probabil nu se vor intelege nici in cresterea copilului
chestii de genul: uite taica-tau nu se ocupa de tine, nu iti da bani, ii cheltuie cu ... "doamnele", nu ii pasa ca are un copil si altele de genul asta nu cred ca trebuie spuse copilului
astea se discuta tete a tete cu tatal
stiu ca ce spun eu e cam teorie pura
@fif, nici eu nu am fost incurajata
si stiu ca as fi putut multe
cred ca nu e tarziu ca iti convingi fata ca poate orice vrea ea
cred ca e mult de recuperat dar acum ai si avantajul ca ea intelege lucrurile la alt nivel
eu m-am descoperit la batranete
;D
-
n-am fost , nu sunt si nu voi fi adepta: tactu a facut, a dres, alea alea
exact, alea se discuta intre noi.
spunand ca mai sus, nu faci decat sa-ti atragi dusmania si negativismul copilului.
-
pentru mine e de neconceput viata fara fetita mea. cand s-a nascut - cu toate ca vroiam si eram pregatit pentru baiat - mi-a schimbat viata, conceptiile, prioritatile, telurile. orice am facut in viata - chiar in timpul cat ii era interzis sa ne intalnim, era cu gandul la ea. peste ani, atunci cand am reusit sa ne apropiem (si cand pentru mine greselile erau interzise) am avut dovada ca pot si trebuie sa o ajut. acum comunicam nonverbal, ne intelegem din priviri, avem aceleasi gusturi (nu poarta nimic din ce ii cumpara maica-sa, in schimb, noi doi mergem la cumparaturi si eu ii aleg hainele, incaltarile...) si pretentii. stiu ca exista tati fara interes fata de copiii lor, dar mie imi e extrem de greu sa inteleg asta....
-
exact
copilul se simte nedorit, exclus,...
e grea misia de parinte
dar in fond copii sunt o parte din noi si asa vor ramane toata viata
in afara de iubire mai trebuie sa si ii respectam
nu?
-
Ma bucur pentru tine,FIF.In cazul meu,nu intelegeam cum de nu intelege ce pierde in viata excluzandu-se din adevarata viata, cea in care sunt si copiii.Esti mult mai bogat.
-
@fif
greu trebuie sa fi fost cat nu ai vazut-o
cred ca ai tanjit dupa ea
dar mai e un aspect
copilul il poate crede pe parintele la care merge in vizita mai bun decat cel cu care sta
cel cu care sta il pune la munca, la invatat, nu il lasa la petreceri, ii cenzureaza net-ul si telefonul,...
e un zbir
in schimb la parintele de weekend e super libertate
tzoale, telefoane de fitze, plimbari, trai bun
cum facem?
-
crista = oooo, da! chiar is...... si "pedeapsa" pentru cine a incercat sa ne desparta inca nu a venit.
-
"pedeapsa" pentru cine a incercat sa ne desparta inca nu a venit
nu inteleg
ce pedeapsa?
crezi ca sotia va ramane singura, fara fata?
-
Sa nu-mi spui ca te irosesti asteptand asa ceva...Te incarci negativ.Inteleg ca esti inca tanar,FIF
-
hahaha ... sunteti superbe! am trecut de mult de faza cand nu cautam decat sa ma razbun!!!!! am hulit ani de zile, ca apoi sa constat ce pedeapsa graoznica a primit zilnic.... sunteti aproape de adevar : la un anumit moment, copilul devenit adult incepe sa ne judece ... si noi am facut asta la randul nostru. iar in acel moment, voi avea cateva atuuri (vreo 13).... si asa e "de ce ti-e frica nu scapi" ! cea mai mare frica a fostei mele e ca o iau pe Ina ... faza faina e ca nu o voi lua eu, ci va veni ea..... hihihi
-
@fif, ai plecat si ne-ai lasat in ceata
nu e frumos sa te porti asa cu niste doamne
;D
-
esti sadic!
bine a facut ca te-a lasat
;D ;D :D
-
acum serios vorbind
nu iti face prea multe iluzii
ea va avea si o mama, chair daca va sta la tine
stii, nu ai facut-o singur
oricum ar fi tot va trebui sa o impartiti
-
viata m-a facut sadic in timp ... si sunt spectator cum "ceea ce i se intampla i se datoreaza" ;D ;D ;D
-
Chiar si acum , dupa mai mult de 18 ani de cand am plecat de la sotul meu, desi ca om , din nefericire pentru el, s-a ratat definitiv, nu pot sa gandesc negativ despre el! I-a dat Bunul Dumnezeu mai mult decat m-as fi gandit in cel mai negru cosmar si, sincer, chiar nu am vre o satisfactie ci, dimpotriva, il compatimesc sincer! Nu i-am dorit raul niciodata, dar asa s-a intamplat! Dupa ce s-a terminat divortul in sala de judecata, am mers cu el, mama si sora mea la restaurant! Am vorbit despre viitor ca intre prieteni si el, la un moment dat, mi-a spus: ai sa vezi tu ce vei ajunge fara mine! Eu nu am replicat nimic, m-am multumit sa ii zambesc! Si am lasat viata sa curga, fara sa ma gandesc la altceva decat cum sa fac sa demonstrez ca am facut o alegere buna! In primul rand lui Edi, care nu a simtit nici un moment greutatile si problemele pe care, bineinteles, le-am avut si eu in viata, dar care au trecut asa cum au venit! Are destinul un fel de a rasplati fiecare fapta pe care o faci, indiferent de natura ei!!!
-
ai sa vezi tu ce vei ajunge fara mine
daaaa, e starea de superioritate a masculului feroce
femeia e o gaina slaba buna doar la pat cand are dansul chef
ps
propun sa nu il includem in categoria masculi feroce pe dragutul de fif
il trecem la femei singure si neconsolate
votam, fetelor?
;D
-
din pacate trebuie sa va las
am de dat de mancare la porcute si apoi ma pun in pat
va pup si vise placute
fetele sa il viseze pe brad pitt si baietii... pe mine
:D :D
noapte buna
-
Nu e chiar asa! cred ca al el a fost vorba de doua pietre tari! Nu judec pe nimeni, se vede ca e un tata ideal! Ferice de Ina ca il are drept parinte! Sunt doua planuri diferite, cel de sot (sau fost sot) si cel de parinte! Pacat ca relatia a degenerat si a avut o perioada in care legatura cu ea a fost intrerupta! Dar timpul, s-a dovedit o data in plus, le rezolva pe toate!
-
na, ca nu am plecat inca
deci e vorba de cine cedeaza si cine domina intr-o casnicie?
-
acum chiar plec
o sa citesc discutia maine
pa, pa
-
Am divortat si am ramas sa imi cresc singura un copil! Poate de teama de a nu cadea din lac in put, am ales sa nu imi mai gasesc alt partener, pentru ca se spune ca sot gasesti usor, dar alt tata pentru copil, e mult mai greu! In acest caz sunt si avantaje si dezavantaje! Un avantaj e ca iti poti educa si modela copilul cum iti doresti! Ceea ce eu consider ca am reusit, dar poate modul ultraprotectiv in care am facut-o m-a adus in situatia de a avea un copil linistit si cuminte in general, dar care din comoditate si egoism nu ridica un pai in casa, decat daca ii dau eu indicatii , care a avut tot ce alti copii nici nu viseaza, fara cel mai mic efort din partea lui de a le merita! Stiu ca e vina mea! Am cautat probabil sa imi
Nu am copii, nu m-a pricep la a creste si educa un copil, dar azi am vazut ceva care m-a revoltat. Am fost la supermarket sa fac cumparaturi, la iesire un copil se juca cu carutul acela de supermatket in care iti faci cumparaturile. Se agata de el, il impingea in viteza si apoi punea frana - rotiele scrasneau sub greutatea lui - parintii in tot acest timp nu au facut nimic sa il convinga sa renunte, sa il potoleasca, sa ii explice ca nu e frumos ceea ce face! Cel putin asa vad eu civilizatia.
Voi care aveti copii, spuneti-mi, gresesc eu sau ei (parintii). Asa trebuie un copil lasat sa faca ce vrea sau ar trebui invatat cum sa se poarte in public?
Imi pun deja intrebarea - de unde aceasta diferenta intre state vest europene si noi care ne crestem copii dupa" ureche". ???
-
Nici eu nu am copii, dar lucrez intr-un loc unde unii oameni vin cu copii si ii lasa sa faca ce vor, asta pt ca e mai comod pt ei, si pt ca si ei la randul lor sunt la fel de prost crescuti.
Eu ii mai prind si ii mai urechesc, si le spun ca ii pun sa munceasca ca sa plateasca consumatia. Asta bineinteles doar la cei f mici tine.
Si astfel de oameni asteapta ca educatia pe care ei nu o fac copiilor sa o faca profesorii, platiti regeste, in locul lor. Ceea ce nu se poate. Nimic nu poate inlocui cei 7 ani de acasa. Si crede-ma am intalnit si copii f bine crescuti, dulci si lipiciosi. Am o prietena care are 2 copii, unul clasa a treia si unul la gradinita, si in momentul in care am intrat pe usa imi sar in brate, ma pupa si imi spun: "Capsuna stii cat de mult te iubesc?". Si fac asta neconditionat, nu intotdeauna ma duc cu ceva la ei, sau ma opresc in drum fara a fi pregatita.
-
Eu am fost si sunt o mama destul de severa! In ce sens: nu am acceptat si nu accept accesele de personalitate din partea copiilor! Am avut o educatie mai rigida in familie, cu ierarhie clara! Asa mi-am educat si copilul , care acum, v-am mai zis, are aproape 20 de ani! Nu stiu cum ar fi fost daca ar fi avut doi parinti alaturi, insa in conditiile in care am fost tot timpul constienta de faptul ca , daca nu il tin din frau de foarte mic, nu voi reusi sa am autoritate cu el ca adolescent si mai apoi ca tanar adult, pana cand se hotaraste sa isi ia zborul si sa traiasca pe picioarele lui, am considerat ca e mai bine pentr amandoi sa aiba "lesa" cat mai stransa! Chiar si el recunoaste azi ca am procedat bine, deoarece vede in clasa la colegii lui cat de urat se poarta ei cu adultii si chiar cu proprii parinti, fiind crescuti mai "modern"! Insa eu am inceput sa relationez cu fiul meu inca de cand am aflat ca sunt insarcinata! Mi l-am dorit foarte mult, spre deosebire de tatal lui, care siar fi dorit sa mai copilareasca! Adica inca de pe atunci ii cantam cand eram singura cu el in casa, ii vorbeam bland, ii puneam muzica linistita si mai ales am incercat sa nu ma enervez sau sa ma supar! Am fost, asa cum considera majoritatea mamicilor, cea mai fericita gravida din lume! Cu atat mai mult cand s-a nascut, pentru ca mi-am dorit din tot sufletul sa fie baiat! Am avut mare noroc, probabil tocmai ca am avut o sarcina usooara, de un bebelus care nu plangea mai deloc, se juca singurel in premergator sau in tarcul plin cu jucarii! Nimeni nu venea sa il ia in brate in afara de mine! Asa ca nu a fost rasfatat si nici nesuferit! Era prietenos, dragalas si frumusel de mic si nu i-a fost greu sa se faca placut de catre toata lumea!
-
am avut noroc sa-mi dea Dumnezeu un copil senzational ..... cat era cu mine era un copil superb! e drept ca niciodata nu ii permiteam sa sara calul, dar la mine in curte era locul de adunare a copiilor din zona, ma jucam cu ei, le faceam "teatru de papuci" dintrun scaun rasturnat, un papuc si o grebla. in schimb, cand intorceam spatele, ii domina pe toti, facea ce vroia ea - batea din picior, urla... gasea imediat caile sa-si rezolve "dorintele"! cu timpul, a pus lucrurile la punct si bunul simt - vreau sa cred nativ, e prezent in tot ce face. azi, cand vad faze ca cea descrisa de tine, ma gandesc cu groaza care ar fi reactia mea de-as fi fost pus in locul parintelui.... si sincer, imi e mila de acel copil ... nu ii doresc nici celui mai rau sa-mi cada in mana!!! ;)
-
am o pereche de fini, oameni simpli, tarani la margine de bucuresti, muncitori in 3 schimburi in oras
au 2 fete acum sunt si ele casatorite
nu stiu cum au facut oamenii astia dar au scos niste copii extraordinari
stiu ca venisera odata cu fetele la noi si cea mica a aruncat o hartie de la o bomboana pe jos
fina a certat-o si cea mica a luat hartia si i-a dus-o ei
fetita inca nu vorbea
era o grasuta ca o mingiuta si cu ochisori albastrii
cred ca e vorba de bunul simt al taranului, al omului simplu, sentiment pe care l-au transmis si fetelor
si mai e ceva
de cate ori venea in oras fina cu fetele trebuia sa cumpere ceva si pt finul, care ramanea acasa
asta ca sa se stie ca si el e om si are dorintele lui
ii cumparau de obicei ciocolata cu rom
-
Am citit tot. acum e randul meu sa va impartasesc din viata mea . Sunt singura de foarte multi ani, cresc 2 fete de care sunt foarte mandra ,educatia mi-a apartinut in intregime ,nu e usor ,sunt adolescente si e mai greu decat atunci cand erau copii, sunt mama dar si prietena lor si ma bucur ca am rupt barierele dintre noi si daca pentru mine personal sexul e subiect tabu in discutiile noastre subiectul e discutat si se discuta tot.... Personalitatea copilului trebuie scoasa la suprafata si modelata ,nu am fost de acord ca eu sa comand si ele sa execute. Am dezvoltat comunicarea de pe la 11 ani.Vedeti cand e vorba de copii ma i-a valul si ani au trecut si am uitat de mine complet . Asa cum zic eu : rostul meu in aceasta viata a fost sa fiu mama !
-
@katie, frumoase actiunile tale ca mama, felicitari pt ele si pt fete, le doresc sanatate si noroc caci restul le dam noi, mamele, tatii, parintii.
indraznesc sa te intreb, de tine ai avut timp, ai fi vrut sa ai,crez ca acum e timpul sa o faci ?:)
-
Multumesc frumos ! Eu nu am mai existat, stiu dar asa am ales...copiii au fost pe primul loc ...ce v-a mai fi nu stiu ...e prea tarziu.
-
@katie, niciodata sa nu spui niciodata :)
-
Am citit cu atentie mesajele voastre legate de aceasta problema a cresterii copiilor si sunt de acord ca daca nu ai deschis bine ochii la casatorie, obligatia mamei este sa-si creasca copiii. Parerea mea.Sacrificiul este mare dar daca sunt bine educati culegi roadele imediat ce au devenit majori. Eu am doi copii majori deja, ce nu mai depind de mine,i-am crescut in familie(acum 4 ani sotul a decedat) dar punctul forte in cresterea lor eu am fost si pot sa spun ca acum culeg roadele. Nu trebuie sa regretam un minut pierdut pentru educarea copiilor.Le-am dat aripi, sa-i lasam sa zboare! Nu sunt de acord nici cu obiceiul romanesc de a munci toata viata pentru copii, invatandu-i numai sa primeasca, iar la sfarsit nici multumesc sa nu-ti spuna. Cunosc cazuri... Ca sa completez acest subiect pot sa spun ca le-am atras atentia de nenumarate ori asupra alegerii partenerului de viata si a repercursiunilor mariajului grabit (sub pretextul ca il iubesc). Sa dai sfaturi e usor, am trecut fiecare prin aceasta situatie, dar de-asta suntem cu capul pe umeri, sa si gandim. Tin minte cand eram tanara ca dupa fiecare legatura sufeream, dar daca ajungeam la concluzia ca nu merita sa ma mai plimb (asa era atunci) cu un prieten, gata, rupeam legatura si uite ca nu am gresit. Asa ca dragele mele prietene si prieteni sfatul meu e ca, daca s-a produs o ruptura, suferiti doua,trei zile, capul sus fiindca viata e scurta si n-aveti timp sa pierdeti pentru cine nu merita.
-
frumoase si adevarate gandurile tale, experienta isi spune cuvantul @damya :)
-
eu zic ca am facut bine, facand ce am decis sa facem..
pentru ca daca nu faceam nimic, nu am fi avut cum sa invatam din greselile pe care le-am facut..
si mai zic ceva.. a avea copii si a-i creste cat de bine putem, este o actiune pe cat de plina de responsabilitate, pe atat de grea.. iar cine nu a avut/crescut copii niciodata, sa nu dea sfaturi din afara "acvariului cu parinti si copii" pentru ca in realitate, habar nu are cum este..
marcutza, sari pe mine? ;)
-
ar trebui sa "sar pe tine" @pe_juma ?! :)
sunt curioasa daca toti am invatat din greseli :)
si da, eu sunt o mama implinita pt ca sunt IN acvariu nu inafara lui ;)
-
eu inca mai am de studiat la capitolul "invataturi din experientele mele sau ale altora"
si am o indarjire nemaipomenita in a repeta greseli.. pentru ca imi zic cu aceeasi nemaipomenita obstinatie a doua si a n-a oara .. 'poate acum iese'.. ce e bine insa e ca reusesc pana la urma sa ma ridic din namol si sa reiau procesul cumva dupa.. hehehe
intrebare: voi reusiti sa luati 10 la invatatura din greseli?
-
eu am ajuns la nota 6
dar am ramas de multe ori repetenta
;D
-
imi place modestia si masura cu care scrii despre tine, maria.. cred ca ai un suflet cat everestul!
de unde esti? :)
-
sunt din bucuresti
pt restul, multam si :-*
-
tu de unde esti?
-
tot din Bucuresti :)
ai fost pana acum in vreo tabara/excursie/intalnire informala a membrilor Singles Camp?
-
nu
nu s-a facut decat intilnirea celor 4 veverite ice age 4
-
care veverite? :)
sunt veverite sau vulpi batrane si argintii?
-
Poate asa te simti tu!
Noi suntem tinere , frumoase, destepte si devreme acasa! Iar eu si modesta pe deasupra! :D ;D
....Si nu cerem buletinul de identitate la intrare! Daca ai fi citit topicurile ai fi vazut de unde ne vine numele! ;D
-
ai dreptate, carmen, nu mi-am facut temele si nu v-am citit in intregime..pentru ca nu am avut destul timp s-o fac, iarta si tu..
scriu si eu pe unde pot pentru ca am inteles ca o sa capat steluta daca ajung la anumite bareme cantitative..
iar cum conversatia condimentata e mai lunga de obicei, pun si eu cate un pic de sare pe cate o coditza pe care o lasa sa se zareasca cate una din participante, ca sa imi fac norma de mesaje..
dar promit ca nu mai zic despre nimeni ca e vulpitza dupa ce admin imi da prima steluta.. sa ma simt si eu om, nu?!?
cu toate astea, in goana mea dupa steluta, incerc totusi sa imi fac o idee mica despre fiecare..
felul in care ataca, felul in care raspunde la atacuri, felul in care rade, felul in care plange sau daca plange vreodata..
si poate ca daca o tin asa, nu va mai fi nevoie sa citesc volumul atat de mare de informatie ca sa inteleg ce joc se joaca aici..
ce imi doresc insa din toata inima, e sa nu joc singura ..oina cand voi sunteti in mijlocul partidei de dame :)
ps. tot carmen si eu ;).. ajuta-ma tu sa pricep de ce ti se spune veverita.. doar de la numele barului?
-
@pe_jumate
locul unde ne-am intalnit si unde am petrecut ore de neuitat, ca prima intalnire in real a celor din bucuresti, se numeste Pizza Classic, este lana magazinul Unirea.
Ice Age vine de la veveritele de plus(eroina desenului animat IceAge) pe care carmentoma ni le-a facut cadou (un vanzator ambulant a fost prin local, genul acela surdo-mut cu tot felul de chilipiruri). 4 de la numarul de participanti la intalnire - adria, awana, carmen si marcutza.
-
scuzee de offtopic
-
apologies accepted ;D
aha.. da' ceva despre androizi ati lamuritara cu acea ocazie?
apology for the same-off-topic-again :-*
-
ai dreptate, carmen, nu mi-am facut temele si nu v-am citit in intregime..pentru ca nu am avut destul timp s-o fac, iarta si tu..
scriu si eu pe unde pot pentru ca am inteles ca o sa capat steluta daca ajung la anumite bareme cantitative..
iar cum conversatia condimentata e mai lunga de obicei, pun si eu cate un pic de sare pe cate o coditza pe care o lasa sa se zareasca cate una din participante, ca sa imi fac norma de mesaje..
dar promit ca nu mai zic despre nimeni ca e vulpitza dupa ce admin imi da prima steluta.. sa ma simt si eu om, nu?!?
cu toate astea, in goana mea dupa steluta, incerc totusi sa imi fac o idee mica despre fiecare..
felul in care ataca, felul in care raspunde la atacuri, felul in care rade, felul in care plange sau daca plange vreodata..
si poate ca daca o tin asa, nu va mai fi nevoie sa citesc volumul atat de mare de informatie ca sa inteleg ce joc se joaca aici..
ce imi doresc insa din toata inima, e sa nu joc singura ..oina cand voi sunteti in mijlocul partidei de dame :)
ps. tot carmen si eu ;).. ajuta-ma tu sa pricep de ce ti se spune veverita.. doar de la numele barului?
Du-te la topicul deschis de mine :Ice Age 4 si acolo vei putea citi raportul scris de mine la inceput, sa te lamuresti! Si apropos de stelute! iei cate una la 50, 100, 250 si 500 mesaje postate! eu pe primele 100 le-am facut cu bancurile! Spre exasperarea lui Raskolnikov, care nu a ezitat sa ma taxeze! Dar e un tip de treaba, daca stii cum sa vorbesti cu el!
-
cu siguranta ca e de treaba, ca l-a citit pe alocuri si pe dostoievski, nu? ;)
-
carmen draga, unde e topicu' cu ice age?
-
l-am gasiiiiiit!
nice event.. :)
-
Eu nu am putut ramane insarcinata niciodata si mai mult decat atat, am tot avut probleme serioase cu sanatatea. De multe ori m-am tot gandit sa infiez un copil, dar eu singura fiind, fara un barbat alaturi, nu m-am incumetat. Apoi am tot vazut in jurul meu familii care au infiat un copil si din nefericire, au avut numai de suferit.
-
dar exista si situatii in care un copil infiat le-a adus mai multe bucurii decat propriul copil.....
-
Da exista si asemenea situatii, dar nici propriul tau copil nu e garantat ca va iesi ca adult asa cum l-ai educat tu si cum ti-ai fi dorit sa ajunga! Asa ca nimeni si nimic nu iti poate da asigurari ca puiul de om crescut cu drag va sti sa iti rasplatesca eforturile!
-
pt ca esti singura,fara un barbat alaturi cum spui tu,nu cred ca scade din capacitatile tale de a fi mama.
-
Unele decizii se iau fara indrumare din exterior. Fiecare om isi cunoaste dorintele, fortele si posibilitatile de a si le indeplini. In aceasta problema hatarasti de una singura sau eventual impreuna cu cei apropiati tie , parintii sau fratii tai, care cu voie sau fara , te vor ajuta la nevoie. ::)
* ( scuze / voie si nevoie )
Nici eu nu am copii.
De multe ori m-am gandit si eu la infiere, dar sotul meu gasea contraargumente;
Dupa ce a plecat la ceruri, cativa ani am trait dupa regulile pe care mi le-a sadit in suflet.
-
Asa cum am mai spus si pe alt topic, eu am doua fiice. Cea mare mi-a daruit o minune de nepotica, are acum un an si jumatate, insa cea mica (in virsta de aproape 33 de ani) nu poate ramine insarcinata. Doar eu ii stiu lacrimile si durerea din suflet si sufar poate mai mult decit ea cind o vad cit este de nefericita. A cheltuit multi bani pe analize al caror rezultat a fost ca organismul ei e capabil sa dea nastere unui bebe. Dar si eu si fiica mea stim ca nu este asa, doar ca ea nu vrea sa accepte realitatea si crede ca o minune o va ajuta, deoarece cind era adolescenta, la 16 ani , a fost diagnosticata cu o forma de neoplasm pentru care a facut numeroase sedinte de chimioterapie si iradieri. Nu este casatorita, dar isi doreste cu disperare un bebe. S-a refugiat in munca, a plecat in Anglia la sora ei care este stabilita acolo, munceste si incearca sa inteleaga de ce soarta a nedreptatit-o. N-am discutat niciodata despre adoptie, cred mai degraba ca tinde spre o eventuala casatorie cu cineva care are copii deja. Iubeste mult copiii, in tara a lucrat un timp ca voluntar la un centru de consiliere parentala pentru copiii bolnavi de cancer( ea a terminat psihologia). Despre infierea unui copil, sint multe argumente , dar si contraargumente. Faci o fapta crestineasca, oferind unei fiinte umane caldura unei familii si educatia de care are nevoie si iti oferi tie, in acelesi timp, satisfactii enorme date de realizarile lui si iti pregatesti pentru batrinete macar un sprijin moral. Pe de alta parte, nu stii cu ce tare genetice e inzestrat copilul, incit viata ta poate deveni plina de necazuri.
-
Multumesc tuturor pentru raspunsuri. Sa aveti o zi minunata!
-
Eu cred ca as infia un copil. Poti gasi un suflet bun care are nevoie de un camin, de o mama care sa-i fie alaturi. Intradevar iti asumi o mare raspundere cand adopti un copil. In strainatate este foarte la moda ca pe langa copii proprii sa adopti si copii din zone defavorizate, copii carora in felul acesta le oferi un viitor si o familie.
:D
-
Ca femeie, chiar daca este fara partener, nu gasesc nepotrivita infierea unui copil. Pina la urma mama este mama chiar daca de imprumut. Dar nu stiu cit de ok ar fi ca un barbat singur sa infieze un copil. Si ma refer aici exclusiv la binele copilului. Sigur, o sa-mi spuneti ca sunt barbati care-si cresc copilul singuri, fiindca sotia a murit sau i-a parasit. Dar asta este o situatie in care i-a adus viata, nu au ales-o ei. Or, cind esti un barbat singur, iti cunosti situatia, decizia trebuie sa fie rationala.
Eu, de exemplu, nu pot avea copii si, desi mi-a trecut prin cap varianta adoptiei dar nu o gasesc o solutie tocmai potrivita. Si atunci tind catre ceea ce zicea @Eugenia despre fata ei, sa gasesc pe cineva care are deja copil sau care nu tine neaparat sa aiba copil.
-
si ai mai putea sa faci vizite regulate la vreun orfelinat... ca un... unchi din departare.....
-
si ai mai putea sa faci vizite regulate la vreun orfelinat... ca un... unchi din departare.....
Nu e o optiune pentru mine @ana. Mi-e greu sa ma atasez la distanta. Si daca m-as atasa, ar fi si mai greu stiind ca las copilasul acela acolo. M-as simti ca si cum l-as parasi.
-
Eu cred ca as infia un copil. Poti gasi un suflet bun care are nevoie de un camin, de o mama care sa-i fie alaturi. Intradevar iti asumi o mare raspundere cand adopti un copil. In strainatate este foarte la moda ca pe langa copii proprii sa adopti si copii din zone defavorizate, copii carora in felul acesta le oferi un viitor si o familie.
:D
nu vrei sa incerci varianta ca tu sa ramai insarcinata binenteles daca nu sunt probleme de sanatate ? si daca nu merge si nu merge, sa infiezi ? zic si eu
-
Nu e o optiune pentru mine @ana. Mi-e greu sa ma atasez la distanta. Si daca m-as atasa, ar fi si mai greu stiind ca las copilasul acela acolo. M-as simti ca si cum l-as parasi.
mda, te inteleg ... doar ca eu ma gandeam la vreo 20 -30 de copii odata....
-
Eu am un suflet de copil ,sunt cuminte si nu creez probleme. Daca exista vreo mama singura care vrea sa ma adopte......eu stiu?
-
E, cineva? Mamelor din lumea-ntreagă/ Nu lăsaţi copil pe stradă. Vedeţi că Sile e orfan :D :D
-
da' stie sa duca gunoiul? da' lasa capacul la wc? da' stie sa repare gardul? da' ... etc etc... sa iasa cu o oferta ca lumea... asa, cica toti copiii sunt cuminti.... ;)
-
eu as infia o copila.
-
Ana, tu glumeşti. Copiii ştiu doar să se joace :P
-
de cei alintati sunt satula... de fapt, depinde de varsta, nu ??? oricum, si mie imi venise ideea de a ma da la infiat, cand am primit o provocare in acest sens... dar cica viceversa nu se poate... adica sa adopti o mama....
-
Io cred că adopţia poate fi reciprocă. De fapt, aşa atr şi trebui să fie, nu? :)
-
destramarea casniciei noastre de la acest motiv a pornit. nu am putut avea un copil impreauna. probleme medicale aveam fiecare in parte, dar si combinat. fostul sot nu a acceptat sub nici o forma ideea de a infia un copil sau a incerca fertilizarea in vitro(FIV). si in acest context a plecat, sustinand k pt el lumea nu mai are nici un sens. el iubeste foarte mult copiii
eu am considerat k infiind un copil am putea oferi o viata mult mai buna unui copil care a venit pe lume si nu are nici o vina k are niste parinti iresposabili.
si eu iubesc copiii, dar nu am acel ceva, un lipici la copii,
pe care alte persoane pe care le cunosc
si imi doresc foarte mult sa am copii, dar nu as incerca sa cresc singura unul, deoarece cred k el ar trebui sa aiba 2 parinti.
-
destramarea casniciei noastre de la acest motiv a pornit. nu am putut avea un copil impreauna. probleme medicale aveam fiecare in parte, dar si combinat. fostul sot nu a acceptat sub nici o forma ideea de a infia un copil sau a incerca fertilizarea in vitro(FIV). si in acest context a plecat, sustinand k pt el lumea nu mai are nici un sens. el iubeste foarte mult copiii
eu am considerat k infiind un copil am putea oferi o viata mult mai buna unui copil care a venit pe lume si nu are nici o vina k are niste parinti iresposabili.
si eu iubesc copiii, dar nu am acel ceva, un lipici la copii,
pe care alte persoane pe care le cunosc
si imi doresc foarte mult sa am copii, dar nu as incerca sa cresc singura unul, deoarece cred k el ar trebui sa aiba 2 parinti.
Si la voi a fost conumicarea problema nr1 , adica cum si el si tu iubiti copii si nu ati ajuns la consens ?? Acum e mai bine pentru el singur si tu la fel ? Acum are copii mult doriti?
-
nu, nu este mai bine singura. am incercat fff mult sa-l fac sa inteleaga ca in ac conditii el imi era suficient. dar hotararea lui de a pleca a fost difinitiva
dar lui ii este mai bine fara mine (sau cel putin asa lasa sa se inteleaga). si cred k nu este singur.
acest verdict dar de medici k nu pute avea "natural" copii imreuna, l-a schimbat atat de mult incat acea "potrivire" care exista intre noi nu mai este posibila acum
-
destramarea casniciei noastre de la acest motiv a pornit. nu am putut avea un copil impreauna. probleme medicale aveam fiecare in parte, dar si combinat. fostul sot nu a acceptat sub nici o forma ideea de a infia un copil sau a incerca fertilizarea in vitro(FIV). si in acest context a plecat, sustinand k pt el lumea nu mai are nici un sens. el iubeste foarte mult copiii
eu am considerat k infiind un copil am putea oferi o viata mult mai buna unui copil care a venit pe lume si nu are nici o vina k are niste parinti iresposabili.
si eu iubesc copiii, dar nu am acel ceva, un lipici la copii,
pe care alte persoane pe care le cunosc
si imi doresc foarte mult sa am copii, dar nu as incerca sa cresc singura unul, deoarece cred k el ar trebui sa aiba 2 parinti.
Ma bucur ca ai avut curaj sa spui lucrurilor pe nume. Te pup, numai bine
-
Esti singur, nu ai avut copii, iubesti si celalalt are un copil. Cum gestionezi situatia?
-
Esti singur, nu ai avut copii, iubesti si celalalt are un copil. Cum gestionezi situatia?
Depinde cat de mult iubesti persoana respectiva si cat esti dispus/a sa faci pentru ea! Eu sunt de partea cealalta a baricadei, sa zic asa: adica am un copil caruia nu am reusit sa ii gasesc un tata, sau mai exact pentru care am ales sa raman singura de peste 18 ani! Si eu cred ca a meritat efortul! Daca te simti in stare, intra in "joc", daca nu, nu! Ca cel mic/cea mica are cel mai mult de suferit! De multe ori copiii nu inteleg exact ce se intampla si privesc cu ochi mari si speriati orice tensiune ivita intre prezumptivul viitor parinte si cel cu care a crescut! Sa nu mai zic de traumele care il pot marca pentru toata viata cand se vede despartit/a de al doilea parinte biologic! La mine asta nu a fost cazul, ca m-am despartit cand baiatul meu avea doar 1.5 ani, deci a putut sa treaca mult mai usor, desi si azi isi aminteste unele "manifestari" ale tatalui!
-
@gabrel.. copiii sunt cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata cuiva..
iubeste-i neconditionat daca sunt in preajma ta!
PS a te intreba daca sa o faci sau nu, nu face nimanui bine.. nici tie, si mai ales, nici lor..
si sa stii .. copiii sunt mai buni decat turnesolul atunci cand trebuie indicata prezenta "iubirii" sau lipsa acesteia..
-
Cunosc un bărbat care s-a căsătorit cu o femeie... cu 4 copii. După nişte ani.. a făcut şi el unul.
Totul a fost bine, copii au crescut... dar femeia a murit.
Acum... este bătălia la succesiune.
-
mda.. si asta se poate.. daca e "batalie" insa.. ceva nu a mers prea lin in casa aia.. :-\
-
lin.... unde este deplin lin...
-
la tine in suflet, la alti oameni buni in suflet.. in multe locuri..
chestiunea e doar cum pui problema.. daca in sinea ta vezi copiii ca pe o mare povara.. ajungi la batalie la succesiune..
daca ii iubesti si ei vad asta.. ai sansa sa ... ajungi intr-un camin de batrani civilizat ::) ;)
-
şi la tine în suflet... mai curând decât te aştepţi...
-
Eu cunosc o situatie in care sotul a murit de cancer, iar cei doi copii ai lui dintr-o alta casatorie si care ii fusesera incredintati lui la divort, au ramas cu asa zisa mama vitrega, nu s-au intors la mama lor naturala. Cind iubesti pe cineva si stii ca te poti intelege bine cu el, ii accepti si ii iubesti si copiii, ca si cum ar fi ai tai.
-
Cunosc un bărbat care s-a căsătorit cu o femeie... cu 4 copii. După nişte ani.. a făcut şi el unul.
Totul a fost bine, copii au crescut... dar femeia a murit.
Acum... este bătălia la succesiune.
bine ca nu a avut si el vreo 4 dintr-o alta casnicie. ar fi fost ca-n bancul ala: draga, vino repede, copiii mei si copiii tai se bat cu copiii nostri :(
-
gabrel, este o singura cale si este minunata: daca-l iubesti pe tata, iubesti si fiul! si vei primi iubire inzecit din partea lor.
-
este foartă multă responsabilitate şi când ai un singur copil, dar să ai mai mulţi şi din alte relaţii... greu, foarte greu
mă bucur că am scăpat de aceste griji
-
Cred ca este o mare responsabilitate sa cresti, sa fii alaturi de copiii persoanei pe care o iubesti. Daca vrei ca relatia sa fie buna cu persoana iubita, trebuie sa constientizezi ca pentru ea copiii sunt foarte importanti.Nu cred ca este de ajuns numai sufletul , trebuie si multa ratiune.Nu cred ca este usor dar nici imposibil.
-
Unul dintre prietenii mei cei mai buni a fost crescut de cand avea doar 3 ani de alt tata decat cel natural. Atat de mult s-au legat in timp incat ti-e imposibil sa crezi ca este vorba de tata vitreg. Imi amintesc perfect, cand la examenul de treapta la Gh. Lazar astepta gatuit de emotie rezultatele examenului. Asta spune mult despre ceea ce este intre ei. Poate si pentru ca nu a mai intervenit un copil, poate pt ca tatal este un om exceptional, poate si pentru ca amicul meu a stiut intotdeauna sa arate ca a inteles ce vine dinspre tata, nu as putea spune, dar formeaza impreuna o familie perfecta. Mai am un exemplu asemanator, dar unde a mai intervenit un copil si unde este vorba de mama nu de tata. Si aici legatura este extraordinara, i-a urmarit educatia, i-a oferit caldura de care avea atata nevoie. Acum baiatul este un medic foarte bun, iar legatura dintre el si mama una minunata.
-
asta imi aminteste si mie de cazul unui fost coleg de-al meu. a ramas vaduv cu un baiat si o fetita, la varste de 4 si 2 ani respectiv. o colega s-a apropiat de el si au devenit prieteni: ea s-a legat inconditional de copii si a avut o grija extraordinara, o cheama Jacintha, are un suflet asa de mare ca nu pot sa nu-l spun aici. a avut grija de ei chiar pana sa se casatoreasca. dupa aceea i-a vegheat si i-a ajutat in toate, a fost langa ei tot timpul. copiii s-au lipit foarte tare de ea si au considerat-o si o considera ca pe o mama. acum ei sunt mari, fata a terminat facultatea de biologie marina, a lucrat in Galápagos un timp, s-a casatorit cu un englez si are copii mici si ea acum. baiatul a devenit inginer si inca mai locuieste si cu tatal si cu ea. au fost si sunt o familie fericita. o data pe an merg in anglia ¨la fetita si la nepoti¨. Ea nu a vrut copii ai ei, a spus ca ea este multumita si fericita cu copiii sotului ei. It´s all about love, totusi!
-
Un exemplu cu totul deosebit este cel al unui amic stabilit de 20 ani in Germania. Un tip extrem de organizat, de atent la detalii, de calculat. Acum 10 ani i-a murit sotia si a ramas singur, cu trei copii mici. Cumnata lui l-a ajutat mult si pe el si mai ales pe copii, poate si datorita faptului ca erau ai surorii sale. Relatia asta de ajutor s-a transformat dupa un timp in casatorie, pe mine ma cam socase la vremea aceea pasul lor. Mi se parea un pic incestuos, desi nu asta este termenul care sa defineasca o astfel de relatie. Dar l-am inteles perfect mai apoi; era aproape imposibil ca in Germania mai ales sa gaseasca pe cineva care sa-l accepte cu 3 copii. Apoi lui i-ar fi fost imposibil sa-i creasca singur. Copii erau si atasati, dar exista si legatura de sange cu matusa lor. Sa fi stat ca doi straini, doi oameni inca tineri, in casa asta iar era destul de ciudat. Deci pana la urma un pas normal.
-
http://www.evz.ro/detalii/stiri/viata-ca-un-produs-defect-vrea-sa-restituie-copilul-adoptat-893044.html
-
Cele postate de tine astazi, Maria, imi aduc aminte de o intimplare din anul 1995. Eram internata la oncologie cu fiica mea si in salon cu ea, printre alti copii, se afla un baietel cam de un an si jumatate, care fusese operat de tumora maligna renala (i se scosese rinichiul drept) si tot atunci se descoperise ca era infectat cu HIV. Toata ziua statea sprijinit de marginea patutului si zicea "ma-ma". La el nu venea nimeni....Am aflat de la celelalte mame ca fusese infiat, iar mama adoptiva nu-l mai voia, considerindu-se pacalita de leaganul de copii de unde l-a luat, care l-a declarat pe copil sanatos. Intr-o zi am vazut-o si pe doamna respectiva, a venit acolo si s-a purtat distant cu cel mic. Am ascultat-o si am inteles-o, era dezamagita si furioasa. In acelasi timp, neoficial, aflasem de la cadrele medicale ca micutul nu avea sanse sa supravietuiasca prea mult. Poate ar fi fost crestineste sa fie iubit si alintat pe perioada cit ii mai ramasese de trait, dar nu cred ca a fost asa. Nu stiu ce s-a mai intimplat pina la urma. Se intimpla in lume lucruri foarte triste, care fac sufletul sa-ti plinga de durere......
-
of doamne!
pur si simplu am capul gol si nu pot spune decat atat
-
cateodata imi e rusine ca sunt om
-
aseara m-am intalnit, la recomandarea cuiva, cu un tanar de 18 ani, fara parinti si care tot cauta de ceva vreme sa fie infiat. un baiat dragut, politicos, educat, cu un vocabular elevat si cu niste conceptii de viata pe care nu le regasesc la unii dintre colegii mei de 22, 23, 24... este inca la liceu dar in paralel face sport si studiaza si la scoala de arte teatrale. acum doi ani am completat un dosar de infiere si dupa ce am avut totul gata, am renuntat din motive pur si simplu logistice, mai complicat de vorbit despre ele aici. atunci ma gandeam la un copil intre 2 si 4 ani... dar acum, 18 ani?! avantajul ar fi ca nu cred ca mai trebuie sa treci prin furcile caudine ale unei infieri " ca la carte", cu toate rechizitele si betele in roate etc etc. dar motivele mele au ramas aceleasi. poate cineva cunoaste o familie formata din tata si mama si care ar dori chiar un baiat un pic mai mare... ma doare si acum expresia de pe fata lui cand i-am expus situatia mea. el venise convins ca a doua zi mergem sa facem actele.
-
Buna seara !
Nu am putut face copii.Motiv pentru care am adoptat o fetita.Am luat-o de la 13 zile, din maternitate.A fost dragoste la prima vedere.Am urlat,am facut scandal la protectia copilului deoarece o alta familie era interesata de ea.Eu o vazusem prima.Un an de zile am stat zi de zi cu frica in san ca mama naturala se va razgandi.Un an a durat pana cand a fost pe numele meu/In tot acest timp ea avea dreptul sa mi-o ia.Cand avea 4 luni mama naturala a cerut sa o vada.Eram disperata.Crescuse , era frumoasa foc.M-am dus cu bubulina mea (asa o rasfat) la protectia copilului.Nu stia cine sunt.A luat-o in brate si s-a uitat cateva minute la ea, i-au curs cateva lacrimi.Nu va pot exprima ce simtem.Imi spuneam ca Dumnezeu va decide ce este mai bine pentru ea.Ii daduse un iepuras de plus , un castron si o bentita aurie.Le-am pastrat si le voi pastra pentru ea.Nu o pot condamna si intr-un fel ii sunt recunoscatoare toata viata : prin ea am cel mai pretios lucru din viata mea.
M-am riscat si toata lumea imi zicea asta,daca copilul nu va putea merge, nu va putea vorbi?Niciodata nu ma gandeam la aceste lucruri.In sinea mea imi ziceam ca orice ar fi - voi fi langa ea.Acum are 3 anisori.E sanatoasa, desteapta si seamana cu mine, dupa cum spune lumea.Fetita mea e ,,atat de a mea" incat ma recunosc in trasaturile ei , in gesturi si parca eu am facut-o.
Acum insa mor de durere ca divortez.Tatal - nu pot spune ca nu o iubeste.As minti.Nu ca mine, o simt.Dar de cand a plecat din Buzau , la Bucuresti , de aproape 2 ani , s-a schimbat.Aici sunt multe de spus.Pentru el acum este o obligatie.Vorbim despre viitorul ei si a spus ca se va implica.
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale si de exprimare.
-
sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si sa aiba noroc.
-
Buna seara !
Nu am putut face copii.Motiv pentru care am adoptat o fetita.Am luat-o de la 13 zile, din maternitate.A fost dragoste la prima vedere.Am urlat,am facut scandal la protectia copilului deoarece o alta familie era interesata de ea.Eu o vazusem prima.Un an de zile am stat zi de zi cu frica in san ca mama naturala se va razgandi.Un an a durat pana cand a fost pe numele meu/In tot acest timp ea avea dreptul sa mi-o ia.Cand avea 4 luni mama naturala a cerut sa o vada.Eram disperata.Crescuse , era frumoasa foc.M-am dus cu bubulina mea (asa o rasfat) la protectia copilului.Nu stia cine sunt.A luat-o in brate si s-a uitat cateva minute la ea, i-au curs cateva lacrimi.Nu va pot exprima ce simtem.Imi spuneam ca Dumnezeu va decide ce este mai bine pentru ea.Ii daduse un iepuras de plus , un castron si o bentita aurie.Le-am pastrat si le voi pastra pentru ea.Nu o pot condamna si intr-un fel ii sunt recunoscatoare toata viata : prin ea am cel mai pretios lucru din viata mea.
M-am riscat si toata lumea imi zicea asta,daca copilul nu va putea merge, nu va putea vorbi?Niciodata nu ma gandeam la aceste lucruri.In sinea mea imi ziceam ca orice ar fi - voi fi langa ea.Acum are 3 anisori.E sanatoasa, desteapta si seamana cu mine, dupa cum spune lumea.Fetita mea e ,,atat de a mea" incat ma recunosc in trasaturile ei , in gesturi si parca eu am facut-o.
Acum insa mor de durere ca divortez.Tatal - nu pot spune ca nu o iubeste.As minti.Nu ca mine, o simt.Dar de cand a plecat din Buzau , la Bucuresti , de aproape 2 ani , s-a schimbat.Aici sunt multe de spus.Pentru el acum este o obligatie.Vorbim despre viitorul ei si a spus ca se va implica.
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale si de exprimare.
te felicit!
-
buzz
sa iti traiasca fata si sa va bucurati una de alta 1000 de ani
eu am o amica care a infiat o fetita si a crescut-o cam singura
sotul a murit la un an dupa ce au luat-o si a crescut-o cu ajutorul parintilor ei
cine stie istoria fetei spune ca a avut noroc
amica mea spune insa ca ea e norocoasa sa o aiba
cand fata a avut 10 ani i-a spus ca e infiata, dar copilul nu e avut nici o reactie
a intrebat doar daca mai are frati ca sa ii infiereze si pe ei
nu mai are
acum parintii amicei mele au murit, fata are 14 ani si stau amandoua intr-un apartament impreuna cu motanul misu
se mai cearta, se mai inteleg, asa ca o mama cu o fiica adolescenta
dar gabi e un copil f bun
nici eu nu as condamna-o pe mama adevarata
si-a dat seama ca nu ii poate oferi o viata ca lumea
faptul ca a vrut sa o vada arata ca nu i-a fost usor si ca nu i-a fost indiferent unde ajunge copila
am vazut mai demult un film polonez
o mama care traia in mizerie impreuna cu mai multi copii a dat spre infiere un baiat unui bogatas
toti din sat au condamnat-o si ii strigau ca si-a vandut copilul
bogatasul a ajutat-o sa isi creasca si ceilalati copii in conditii rezonabile iar baiatul infiat a ajuns un mare domn
deci vezi ca asa cum zicea mioara roman viata nu e alba sau neagra, e cam pestrita
-
este impresionant ceea ce povestiti voi.
eu nu am curajul sa infiez singura un copil
-
buzz, sa te bucuri de fiecare clipa petrecuta langa puiuta ta! Iti va rasplati cu siguranta in orice zi aceasta decizie de a-i schimba viata! E nevoie de mult curaj sa adopti un copil, dupa parerea mea!
-
Imi vine in minte un vechi proverb :Cine are sa-i traiasca cine nu sa nu-i doreasca " Am tanjit dupa un copil 9 ani , am fost sa infiez in anii '90 (cand plecau la export copiii romani) din spital si pana la prescolari si nu am gasit copii de infiat pana m-a lamurit o asistenta si mi-a spus " ce sa-mi dea copii de tigani ".In '91 D-zeu s-a indurat de mine si mi-a daruit o fetita ,in '93 o surioara pentru ea si sunt o mama fericita ! Eram intrebata ce ma faceam daca infiam ? N-ar fi contat pentru mine !Ii iubesc neconditionat !
Dar sunt in asentimentul celorlalti :un copil crescut de un parinte obliga pe acesta sa suplineasca lipsa celuilalt si atunci intervine alintul, pus pe tava si stat la picioarele lor . Noi nu am mai trait pentru ca avem alte obligatii , nu am socializat ca resursele sunt minime si se irosesc pentru placeri personale ...undeva am gresit , m-am izolat , nu ma simt destul de sigura pe mine in lumea inconjuratoare si simt ca m-am pierdut s-au ma simt coplesita de prea multe griji.
Scuze
De obicei sunt vesela si-mi ridic singura moralul.
-
Katie, traim prin copiii nostri, deocamdata! Ne vine randul si noua sa avem viata personala, dupa ce isi iau ei zborul! Iar aici e un prim pas! Socializam in virtual si mai apoi in real... incet, incet invatam sa ne deschidem sufletul si orizonturile, iar apoi reinvatam sa TRAIM, nu doar sa supravietuim! Iar tristetea e o stare de spirit , ca oricare alta, la un moment dat! Important e ca, usor, usor sa ii ia locul optimismul si pofta de viata, care probabil acum s-au "ratacit" putin!
-
Katie, traim prin copiii nostri, deocamdata! Ne vine randul si noua sa avem viata personala, dupa ce isi iau ei zborul!
poate cand isi iau ei zborul, noi avem vreo 80 de primaveri :( ma si vad traind o viata personala la max, alaturi de pustoaice de 78 de ani. precum in bancul cu mosul si baba, ea o sa-mi spuna: vai! da' nu se mai ridica? iar eu, impaciuitor: nu, da' uite ce frumos atarna 8)
-
Katie, traim prin copiii nostri, deocamdata! Ne vine randul si noua sa avem viata personala, dupa ce isi iau ei zborul!
poate cand isi iau ei zborul, noi avem vreo 80 de primaveri :( ma si vad traind o viata personala la max, alaturi de pustoaice de 78 de ani. precum in bancul cu mosul si baba, ea o sa-mi spuna: vai! da' nu se mai ridica? iar eu, impaciuitor: nu, da' uite ce frumos atarna 8)
Fiecare varsta cu frumusetea ei! Mai bine mai tarziu, decat niciodata! Se mai gasesc indeletniciri si la acea etate, ma gandesc!
-
prefer frumusetea varstei de-acum.
-
prefer frumusetea varstei de-acum.
Bun! Ce am inteles eu pana acum?!? Ca n-ai 80 de ani! Inca! In rest ... mister total.... in ceea ce te priveste!!!
-
40 si... am mai scris.
-
40 si... am mai scris.
.....Da! Parca imi amintesc!!! Si 110 luni!!!
-
49,99999999999?
-
daca e 40 si... e pana-n 50, nu? ::)
-
daca e 40 si... e pana-n 50, nu? ::)
Marja de siguranta!!!
-
sa ramanem ontopic. ma infiezi sau nu? :-\ iti par batran? :(
-
sa ramanem ontopic. ma infiezi sau nu? :-\ iti par batran? :(
Daca mie mi-ai adresat intrebarea, da.... cu mare placere te infiez! Si nu, nu esti batran! Esti chiar tanar... dupa suflet si modul de a gandi!
-
Daca mie mi-ai adresat intrebarea, da.... cu mare placere te infiez! Si nu, nu esti batran! Esti chiar tanar... dupa suflet si modul de a gandi!
:-[ ma bucur ca mi-am gasit o mamica ;D
-
Batranetea e o stare de spirit ,nu ma simt batrana ci doar obosita ! Ehehei... la 40 de ani ... alt curaj .Noapte buna