Parinte pt copiii mei si pentru ai perechii. Infiez?

[EUGENIA110]

Cele postate de tine astazi, Maria, imi aduc aminte de o intimplare din anul 1995. Eram internata la oncologie cu fiica mea si in salon cu ea, printre alti copii, se afla un baietel cam de un an si jumatate, care fusese operat de tumora maligna renala (i se scosese rinichiul drept) si tot atunci se descoperise ca era infectat cu HIV. Toata ziua  statea sprijinit de marginea patutului si zicea "ma-ma". La el nu venea nimeni....Am aflat de la celelalte mame ca fusese infiat, iar mama adoptiva nu-l mai voia, considerindu-se pacalita de leaganul de copii de unde l-a luat, care l-a declarat pe copil sanatos. Intr-o zi am vazut-o si pe doamna respectiva, a venit acolo si s-a purtat distant cu cel mic. Am ascultat-o si am inteles-o, era dezamagita si furioasa. In acelasi timp, neoficial, aflasem de la cadrele medicale ca micutul nu avea sanse sa supravietuiasca prea mult. Poate ar fi fost crestineste sa fie iubit si alintat pe perioada cit ii mai ramasese de trait, dar nu cred ca a fost asa. Nu stiu ce s-a mai intimplat pina la urma. Se intimpla in lume lucruri foarte triste, care fac sufletul sa-ti plinga de durere...... 

[maria171]

of doamne!
pur si simplu am capul gol si nu pot spune decat atat

[maria171]

cateodata imi e rusine ca sunt om

[Ayouni]

aseara m-am intalnit, la recomandarea cuiva, cu un tanar de 18 ani, fara parinti si care tot cauta de ceva vreme sa fie infiat.  un baiat dragut, politicos, educat, cu un vocabular elevat si cu niste conceptii de viata pe care nu le regasesc la unii dintre colegii mei de 22, 23, 24... este inca la liceu dar in paralel face sport si studiaza si la scoala de arte teatrale.  acum doi ani am completat un dosar de infiere si dupa ce am avut totul gata, am renuntat din motive pur si simplu logistice, mai complicat de vorbit despre ele aici.  atunci ma gandeam la un copil intre 2 si 4 ani... dar acum, 18 ani?! avantajul ar fi ca nu cred ca mai trebuie sa treci prin furcile caudine ale unei infieri " ca la carte", cu toate rechizitele si betele in roate etc etc. dar motivele mele au ramas aceleasi.  poate cineva cunoaste o familie formata din tata si mama si care ar dori chiar un baiat un pic mai mare... ma doare si acum expresia de pe fata lui cand i-am expus situatia mea.  el venise convins ca a doua zi mergem sa facem actele.

[buzz]

Buna seara !
Nu am putut face copii.Motiv pentru care am adoptat o fetita.Am luat-o de la 13 zile, din maternitate.A fost dragoste la prima vedere.Am urlat,am facut scandal la protectia copilului deoarece o alta familie era interesata de ea.Eu o vazusem prima.Un an de zile am stat zi de zi cu frica in san ca mama naturala se va razgandi.Un an a durat pana cand a fost pe numele meu/In tot acest timp ea avea dreptul sa mi-o ia.Cand avea 4 luni mama naturala a cerut sa o vada.Eram disperata.Crescuse , era frumoasa foc.M-am dus cu bubulina mea (asa o rasfat) la protectia copilului.Nu stia cine sunt.A luat-o in brate si s-a uitat cateva minute la ea, i-au curs cateva lacrimi.Nu va pot exprima ce simtem.Imi spuneam ca Dumnezeu va decide ce este mai bine pentru ea.Ii daduse un iepuras de plus , un castron si o bentita aurie.Le-am pastrat si le voi pastra pentru ea.Nu o pot condamna si intr-un fel ii sunt recunoscatoare toata viata : prin ea am cel mai pretios lucru din viata mea.
M-am riscat si toata lumea imi zicea asta,daca copilul nu va putea merge, nu va putea vorbi?Niciodata nu ma gandeam la aceste lucruri.In sinea mea imi ziceam ca orice ar fi - voi fi langa ea.Acum are 3 anisori.E sanatoasa, desteapta si seamana cu mine, dupa cum spune lumea.Fetita mea e ,,atat de a mea" incat ma recunosc in trasaturile ei , in gesturi si parca eu am facut-o.
Acum insa mor de durere ca divortez.Tatal - nu pot spune ca nu o iubeste.As minti.Nu ca mine, o simt.Dar de cand a plecat din Buzau , la Bucuresti , de aproape 2 ani , s-a schimbat.Aici sunt multe de spus.Pentru el acum este o obligatie.Vorbim despre viitorul ei si a spus ca se va implica.
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale si de exprimare.

[silviu]

sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si sa aiba noroc.

[luciamanta]

Buna seara !
Nu am putut face copii.Motiv pentru care am adoptat o fetita.Am luat-o de la 13 zile, din maternitate.A fost dragoste la prima vedere.Am urlat,am facut scandal la protectia copilului deoarece o alta familie era interesata de ea.Eu o vazusem prima.Un an de zile am stat zi de zi cu frica in san ca mama naturala se va razgandi.Un an a durat pana cand a fost pe numele meu/In tot acest timp ea avea dreptul sa mi-o ia.Cand avea 4 luni mama naturala a cerut sa o vada.Eram disperata.Crescuse , era frumoasa foc.M-am dus cu bubulina mea (asa o rasfat) la protectia copilului.Nu stia cine sunt.A luat-o in brate si s-a uitat cateva minute la ea, i-au curs cateva lacrimi.Nu va pot exprima ce simtem.Imi spuneam ca Dumnezeu va decide ce este mai bine pentru ea.Ii daduse un iepuras de plus , un castron si o bentita aurie.Le-am pastrat si le voi pastra pentru ea.Nu o pot condamna si intr-un fel ii sunt recunoscatoare toata viata : prin ea am cel mai pretios lucru din viata mea.
M-am riscat si toata lumea imi zicea asta,daca copilul nu va putea merge, nu va putea vorbi?Niciodata nu ma gandeam la aceste lucruri.In sinea mea imi ziceam ca orice ar fi - voi fi langa ea.Acum are 3 anisori.E sanatoasa, desteapta si seamana cu mine, dupa cum spune lumea.Fetita mea e ,,atat de a mea" incat ma recunosc in trasaturile ei , in gesturi si parca eu am facut-o.
Acum insa mor de durere ca divortez.Tatal - nu pot spune ca nu o iubeste.As minti.Nu ca mine, o simt.Dar de cand a plecat din Buzau , la Bucuresti , de aproape 2 ani , s-a schimbat.Aici sunt multe de spus.Pentru el acum este o obligatie.Vorbim despre viitorul ei si a spus ca se va implica.
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale si de exprimare.

te felicit!

[maria171]

buzz
sa iti traiasca fata si sa va bucurati una de alta 1000 de ani
eu am o amica care a infiat o fetita si a crescut-o cam singura
sotul a murit la un an dupa ce au luat-o si a crescut-o cu ajutorul parintilor ei
cine stie istoria fetei spune ca a avut noroc
amica mea spune insa ca ea e norocoasa sa o aiba
cand fata a avut 10 ani i-a spus ca e infiata, dar copilul nu e avut nici o reactie
a intrebat doar daca mai are frati ca sa ii infiereze si pe ei
nu mai are
acum parintii amicei mele au murit, fata are 14 ani si stau amandoua intr-un apartament impreuna cu motanul misu
se mai cearta, se mai inteleg, asa ca o mama cu o fiica adolescenta
dar gabi e un copil f bun

nici eu nu as condamna-o pe mama adevarata
si-a dat seama ca nu ii poate oferi o viata ca lumea
faptul ca a vrut sa o vada arata ca nu i-a fost usor si ca nu i-a fost indiferent unde ajunge copila
am vazut mai demult un film polonez
o mama care traia in mizerie impreuna cu mai multi copii a dat spre infiere un baiat unui bogatas
toti din sat au condamnat-o si ii strigau ca si-a vandut copilul
bogatasul a ajutat-o sa isi creasca si ceilalati copii in conditii rezonabile iar baiatul infiat a ajuns un mare domn
deci vezi ca asa cum zicea mioara roman viata nu e alba sau neagra, e cam pestrita

[cameliagabriela]

este impresionant ceea ce povestiti voi.
eu nu am curajul sa infiez singura un copil

[carmentoma]

buzz, sa te bucuri de fiecare clipa petrecuta langa puiuta ta! Iti va rasplati cu siguranta in orice zi aceasta decizie de a-i schimba viata! E nevoie de mult curaj sa adopti un copil, dupa parerea mea!

[katie]

Imi vine in minte un vechi proverb :Cine are sa-i traiasca cine nu sa nu-i doreasca " Am tanjit dupa un copil 9 ani , am fost sa infiez in anii '90 (cand plecau la export copiii romani) din spital si pana la prescolari si nu am gasit copii de infiat pana m-a lamurit o asistenta si mi-a spus " ce sa-mi dea copii de tigani ".In '91  D-zeu s-a indurat de mine si mi-a daruit o fetita ,in '93 o surioara pentru ea si sunt o mama fericita ! Eram intrebata ce ma faceam daca infiam ? N-ar fi contat pentru mine !Ii iubesc neconditionat !
  Dar sunt in asentimentul celorlalti :un copil crescut de un parinte obliga pe acesta sa suplineasca lipsa celuilalt si atunci intervine alintul, pus pe tava si stat la picioarele lor . Noi nu am mai trait pentru ca avem alte obligatii , nu am socializat ca resursele sunt minime si se irosesc pentru placeri personale ...undeva am gresit , m-am izolat , nu ma simt destul de sigura pe mine in lumea inconjuratoare si simt ca m-am pierdut s-au ma simt coplesita de prea multe griji.
 Scuze
 De obicei sunt vesela si-mi ridic singura moralul.

[carmentoma]

Katie, traim prin copiii nostri, deocamdata! Ne vine randul si noua sa avem viata personala, dupa ce isi iau ei zborul! Iar aici e un prim pas! Socializam in virtual si mai apoi in real... incet, incet invatam sa ne deschidem sufletul si orizonturile, iar apoi reinvatam sa TRAIM, nu doar sa supravietuim! Iar tristetea e o stare de spirit , ca oricare alta, la un moment dat! Important e ca, usor, usor sa ii ia locul optimismul si pofta de viata, care probabil acum s-au "ratacit" putin!

[silviu]

Katie, traim prin copiii nostri, deocamdata! Ne vine randul si noua sa avem viata personala, dupa ce isi iau ei zborul!

poate cand isi iau ei zborul, noi avem vreo 80 de primaveri ma si vad traind o viata personala la max, alaturi de pustoaice de 78 de ani. precum in bancul cu mosul si baba, ea o sa-mi spuna: vai! da' nu se mai ridica? iar eu, impaciuitor: nu, da' uite ce frumos atarna

[carmentoma]

Katie, traim prin copiii nostri, deocamdata! Ne vine randul si noua sa avem viata personala, dupa ce isi iau ei zborul!

poate cand isi iau ei zborul, noi avem vreo 80 de primaveri ma si vad traind o viata personala la max, alaturi de pustoaice de 78 de ani. precum in bancul cu mosul si baba, ea o sa-mi spuna: vai! da' nu se mai ridica? iar eu, impaciuitor: nu, da' uite ce frumos atarna

Fiecare varsta cu frumusetea ei! Mai bine mai tarziu, decat niciodata! Se mai gasesc indeletniciri si la acea etate, ma gandesc!

[silviu]

prefer frumusetea varstei de-acum.