Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Vineri, 19 Martie 2010, 11:58
-
O seara adanca si calma, s-a asternut peste colbul maidanului din fata casei. Priveam pe fereastra deschisa cum copii se imprastiau spre case, grabiti de indemnurile parintilor. O oboseala placuta imi inundase corpul, obrajii imi ardeau inca, in timp ce mintea imi ratacea inca pe potecile din Dos. Acolo ne adunam toti copii de pe strada; era doar locul nostru. Nimeni nu ne deranja acolo: nici parintii, nici vecinii, rar doar mai aparea cate un ratacit in cautare de momeala pentru pescuit. Ce loc minunat si prietenos! Daca as mai putea sa-l refac si macar pentru o clipa, pt a mai putea odata pasii prin el! Placi mari de beton i-au acoperit potecile, in timp ce lacurile au fost secate si transformate in platforme si depozite. Un peisaj macabru, schele ruginite, pomi uscati, garduri paraginite, asta a ramas acum din Dos. Opera si efect al socialismului desantat si megaloman.
Asezata la periferia Sibiului, langa una dintre fostele porti de intrare in cetate, aceea a Turnului, linistita, cu case mici, zugravite in culori pastelate, strada copilariei mele era pe-atunci atat de plina si animata! Acum trec grabit cu masina, in drum spre parinti, dar nu mai vad nici un copil. Nimeni pe strada. Doar vuietul masinilor si a camioanelor. Printr-un loc in care treceau cel mult doua – trei pe zi. Campul din fata casei acoperit atunci de o iarba inalta si flori de camp, acum este un imens santier inestetic si suparator privirii. Doar curtea a ramas aceiasi: cu caisi, visni si lilieci. Si cu parintii in pragul casei, asteptandu-ma.
Dintre toti copiii cu care mi-am petrecut zilele acelea minunate, doar doi - trei au mai ramas sa locuiasca acolo unde s-au nascut. Restul s-au imprastiat in lume; nu ne mai vedem, rar cand mai aflam caate ceva unul de altul. Si cand imi amintesc ca la focurile pe care le aprindeam in Dos, la care frigeam porumb si coceam cartofi, in atmosfera aceea de apropiere devotata, ne juram prietenii si fratii pentru toata viata! Cum ne-a schimbat in indiferenti viata, cum ne-a facut sa pierdem acea inocenta, naturalete si camaraderie neconditionata! Locurile s-au schimbat si odata cu ele si noi. Timpurile ne-au indepartat, au creat bariere, unele date de drumul urmat de fiecare in viata, altele de modul in care am progresat educational, altele generate doar de infirenta...
Imi amintesc cand terminasem facultatea, incercasem o reapropiere invitand pe cei care ramasesera mai apropiati de casa. A fost un esec, am ajuns sa ne certam, sa ne reprosam si am plecat suparati unul pe celalalt. Tin minte ca atunci am fost tare afectat de ce se intamplase in curtea parintilor cu prietenii mei. Desi am mai avut impulsuri de a incerca din nou sa ne intalnim, am renuntat preferand sa raman doar cu amintirea clipelor frumoase, sa nu risc un nou moment care sa anuleze si mai mult din efectul nostalgiei.
De ce nu putem ramane copii, de ce nu putem ramane curati si prieteni? De ce trebuie sa crestem, de ce trebuie sa ne transformam in niste adulti morocanosi, suspiciosi si retrasi? Cand ar fi atat de simplu sa continuam sa traim ca si copii, cu ciorapi treisferturi si sandale decupate?
-
De ce nu putem ramane copii, de ce nu putem ramane curati si prieteni? De ce trebuie sa crestem, de ce trebuie sa ne transformam in niste adulti morocanosi, suspiciosi si retrasi? Cand ar fi atat de simplu sa continuam sa traim ca si copii, cu ciorapi treisferturi si sandale decupate?
Copilăria, amintirile .......
(http://i44.tinypic.com/34or804.jpg)
-
De ce trebuie sa crestem?
pentru ca asa e in firea lucrurilor
pentru ca si cei ce vin dupa noi sa poata cunoaste frumusetea copilariei
strada copilariei mele nu a fost departe de cea descrisa
asa cum am spus eu am crescut in mahalaua de la marginea bucuresti-ului
seara ne strangeam toti copii si incepea joaca
cand oboseam ne asezam pe bordura si incepeau povestile
era momentul cel mai placut
se lasa intunericul si noi vorbeam si tot vorbeam, pana veneau mamele sau bunicile sa ne ia in casa
apareau mereu cand povestea era mai interesanta sau cand joaca era mai in toi
frumos era si cand ploua vara
strada se umplea de apa si noi, dupa ce ploaia se oprea, topaiam prin apa calda
asta se intampla pana la ora 16, cand eram doar cu bunica
dupa ora 16 venea mama si trebuia sa ma transform intr-un ingeras mic si dolofan
duminica seara lumea iesea la poarta cu scaunelele
se manca seminte sau floricele si se barfea
apareau si tiganci cu cosuri cu floricele
nu aveam voie sa iau decat de la una, considearata de mama , curata
bunicul imi dadea bani si eu fugeam dupa tiganca cu floricele
ridicam poala rochitei si ea imi punea o cana de floricele
pana acasa pierdeam jumatate din ele
dar si eu am crescut si ceilalti copii de pe strada...
casele vechi s-au transformat in case cu etaj
gardurile au devenit inalte si negre
progresam, deh
ma gandeam odata ce amintiri au copii de acum?
ma refer la cei crescuti la bloc
-
Trebuie sa amintesc de bicicleta care era cu mine pe strada, rotilele, paletele de badminton, de mingea de fotbal, de jocurile gen :tara, tara vrem ostasi, castelul, pitita etc.
(http://velocio.files.wordpress.com/2008/12/roubaix.png?w=480&h=316)
-
Mie mi-a placut Ionel Teodoreanu foarte mult. "Ulita copilariei" si "In casa bunicilor" imi amintesc acum parca un miros aparte, cu toate ca eu nu mi-am cunoscut bunicii. Cred ca am sa ma apuc sa le recitesc.
-
Copilaria mea
-
Mi-a placut ce am gasit in power point!
-
Copilaria mea
si a mea
-
Strada copilariei
Ma intorc in timp cu vreo 29 ani . Si mi se deruleaza in fata ochilor, imagini ,..parca vii ,..cu strada mea din copilarie .
Ce vremuri ,..cand nu aveam griji ,..ce zarva ,..ce chiuituri ,..pentru ca nu deranjam pe nimeni ( asta in timpul zilei ,..toata lumea era la munca ).
Chiar din luna martie se simtea mirosul parfumat al primaverii .
Imi amintesc de zilele frumoase: cand bateam mingea pe strada pietruita ,..cand jucam sotronul,..vulturii si porumbeii,..tarile ,..iar dupa ploaie cand nu se putea batea mingea,...jucam flori,filme,fete,sau baieti .
In timpul verii ,..dupa ploi torentiale ,..cand santurile se umpleau cu apa ,..ne confectionam barcute din hartie .
La lasatul intunericului ne jucam pititea . Cel mai mult ne amuzam cand umpleam un ciorap cu fan si il trageam cu sfoara de-a latul drumului speriind lumea care venea de la srviciu, la ore tarzii .
Iarna ,..ne trageam cu saniile si ne bateam cu bulgari de zapada !
Timpul este trecator ,...dar amintirile sunt vii ,...nu se vor uita niciodata .
-
frumos...
bune si amintirile astea la ceva, ca acum vad ca nici iarna nu mai e ce a fost. despre primavara ce sa mai vorbesc, cred ca o sa vina doar citeva ore si pe urma vine direct vara.
-
si copilaria mea... :(
Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei,
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolindu-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor...
Incet s-asaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan' cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
Tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers...
( O. Goga)
-
eu a vrea sa ma intorc in tim sa ma joc cu putinii prieteni pe strada sa nu am grija zilei de maine as dori sa dau timpul inapoi sa imi organizez altfel viata dar asa ceva inca nu e posibil ramanem doar cu amintirile
-
ehe...si eu m-as intoarce in timp sa ma joc cu prietenele.
-
in copilarie lumea parea mai mare, ziua mai lunga, timpul mai lent, oamenii mai calzi …
eu m-am schimbat sau ei?
-
au fost vremuri frumoase dar au trecut acum suntem adulti si trebuie sa acceptam asta fie ca ne place sa-u nu
-
ba nu trebuie. si adultul poate fi copil citeodata.
-
atunci cand incetam sa mai fim copii suntem deja morti. - c. brancusi
http://www.youtube.com/watch?v=HqvC-RscfMU
Strada,
Cu un tei inflorit,
Numai ea a stiut
Visul,
Juramantul soptit
Si intaiul sarut.
Strada
Ce-a purtat intr-o zi
Pasii nostri pe-asfaltul ei,
Astazi,
Cand tu nu esti aici
Si-o strabat singuri pasii mei,
Te-asteapta-n serile lungi,
Nostalgia s-alungi
Din inima mea
Din nou sa fim fericiti,
Doar un semn sa trimiti,
Atat ar vrea!
Strada,
Strada ce ne-a pastrat
Amintirile-ntregi
Stie,
Stie ce ne-a legat
Si vrei azi sa dezlegi.
Strada,
Cu miresme de tei,
Ma intreaba dac-ai venit...
Vede
Ca tot farmecul ei
Fara tine s-a risipit...
Te-asteapta-n serile lungi,
Nostalgia s-alungi
Din inima mea
Din nou sa fim fericiti,
Doar un semn sa trimiti,
Atat ar vrea!
Strada
A-mbracat strai de flori
Si-a primit randunici.
Poate
I-a soptit teiu-n zori
Ca vei trece pe-aici.
Strada
Parca stie ceva
Ce eu inca nu am aflat...
Oare,
Oare azi noapte o stea
Te-a vestit ca eu ne-ncetat,
Te-astept in serile lungi,
Nostalgia s-alungi
Din inima mea
Din nou sa fim fericiti,
Doar un semn sa trimiti,
Atat as vrea!
-
strada pe care am copilarit eu s-a schimbat atat de mult incat nici n-am mai recunoscut-o cand am trecut pe acolo ~ erau case si curti frumoase cu flori si pomi ( ca cei ai marcutzei) si acum sunt niste uratenii de blocuir ~ gri si inalte fara verdeata si imbacsite
pe mine ma intristeaza cantecul lui Dichiseanu ~ s-au dus randucnicile pe care incercam sa le prindem cand eram copii si zburau aproape de pamant, cand saream garduri si furam flori, cand atatam cainii din curti ....
au ramas doar amintirile
-
strada copilariei mele e un trotuar in jurul unui bloc...
ma rog, acum e estetizata de edilul sectorului...in rest...nu pot spune prea multe despre ea, mai mult despre casa bunicilor de la munte unde imi petreceam vacantele de vara.
-
....., mai mult despre casa bunicilor de la munte unde imi petreceam vacantele de vara.
Casa bunicilor mai exista ?
Bunicii mei erau din Bucuresti. Ce bine ar fi fost sa am acum o casuta (chiar batraneasca) undeva pe un colt de deal ( munte)!
-
casuta de la munte exista, e refacuta de ai mei, livada e aranjata. acum e cu mult mai dichisita. acum, acolo, isi petrece catalin vacanta de vara si cea pascala.
casuta bunicilor din bucuresti nu mai exista, acum sunt blocuri dar imi amintesc strada lor...plina de castani care atunci cand infloreau miroseau ..pffff...super...iar toamna cand se scuturau de fructe (castane) strada era pliinaaaa, pliinnaaa de ele - ca un covor de bilute.
-
super casuta de la munte
ai un loc de popas , o oaza de verdeata pentru tine si Cata.
apropo de castani ~ si eu imi aduc aminte de ei pe strada bunicilor ~ de ce oare ne distrau atat de mult ~ ne umpleam buzunarele pana la refuz
-
super casuta de la munte
ai un loc de popas , o oaza de verdeata pentru tine si Cata.
apropo de castani ~ si eu imi aduc aminte de ei pe strada bunicilor ~ de ce oare ne distrau atat de mult ~ ne umpleam buzunarele pana la refuz
din pacate sunt mari probleme cu terenul care a devenit tot mai instabil, deja este evacuat 1/2 din sat....in fine.
si duceam la scoala castane, iti amintesti ca trebuia sa ducem plante medicinale.
-
da, imi aduc aminte ca ne cereau tot felul de plante - musetel, castane, roscove etc
mai aveam ca tema si ierbarul ( ca m-am mai catarat prin toti copacii si am jumulit toate plantele de prin curte pentru frunze si flori ;D
si aveam gaini si catel si rasaduri de rosii si ciresi si corcodusi, si dud
eram oare mai fericiti decat copii din ziua de azi cu internet si mall-uri?
-
sunt colegi de-ai lui catalin care nu stiu de unde vine laptele, oul - nu stiu cum arata o vaca, o gaina...nu mai zic ca nu stiu ce e aia "merg la tara la bunici".
-
laptele vine de la fabrica. lapte praf + apa. ouale vin de la real, cora, carrefour...
-
laptele vine de la fabrica. lapte praf + apa. ouale vin de la real, cora, carrefour...
si laptele praf de unde vine ? de la vaca aruncata din avion?
-
sunt colegi de-ai lui catalin care nu stiu de unde vine laptele, oul - nu stiu cum arata o vaca, o gaina...nu mai zic ca nu stiu ce e aia "merg la tara la bunici".
nu-i de mirare...nici eu nu am rude la tara si de aceea tanjesc dupa rural, dupa colbul unei ulite, dupa gradina si ograda cu gaini, porci, oi, curcani, porumbei etc....
greu fac distinctia intre gasca si rata. :D
un amic de-al nostru m-a pacalit odata cu punctul razei de laser (cu dispozitivul pitit in pumn) spunand ca e licurici. 10 minute m-am extaziat urmarind jucausul bob de lumina prelingandu-se prin iarba, catarandu-se pe stalpi...mai ca bateam din palme de fericire: " licuriciul! licuriciul!"...... ce fraiera! :D :D :D
-
Cioran: "Acest blestemat, acest splendid Răşinari". FOTOREPORTAJ din locurile unde filosoful şi-a petrecut tinereţea (http://www.evz.ro/detalii/stiri/cioran-acest-blestemat-acest-splendid-rasinari-fotoreportaj-din-locurile-unde-filosoful-si-a.html)
"Cea mai mare ruptură pe care am trăit-o a fost aceea din 1920, când a trebuit să-mi părăsesc satul natal, din Carpaţi, ca să merg la liceu, la Sibiu. Au trecut mai bine de patruzeci de ani de-atunci şi tot nu pot uita sfâşierea înstrăinării pe care o simţeam atunci şi pe care, sub altă formă, o simt şi azi". (EMIL CIORAN, Caiete, notă din ianuarie 1962)
"Tot ce priveşte satul nostru mă tulbură profund; în acelaşi timp am un sentiment de irealitate, de ceva vag, îndepărtat, ca dintr-o altă viaţă". (EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, septembrie 1971)
"Cât aş vrea să revăd străduţă de străduţă, colţişor de colţişor, acest blestemat, acest splendid Răşinari, şi să încheiem ziua în vreo cârciumă, dacă mai există aşa ceva!"(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, martie 1973)
"Cu timpul, dragostea mea pentru Sibiu şi împrejurimile lui, pentru Răşinari în primul rând, e în creştere. E ca şi cum din viaţă n-ar merita să se păstreze nimic în afară de tinereţe, de copilărie vreau să zic"(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, august 1975)
"Pe 18 ale lunii, moartea tatei. Nu ştiu, dar simt că îl voi plânge altă dată. Sunt atât de absent pentru mine însumi, că nu găsesc putere nici măcar pentru un regret, şi-am căzut atât de jos, că nu mă pot ridica la înălţimea unei amintiri sau a unei remuşcări"
(EMIL CIORAN, Caiete, notă din decembrie 1957)
"Am primit azi scrisoare cu fotografia tatii. În cea mai mică, l-am găsit aproape neschimbat, doar puţin îmbătrânit; în cealaltă, luată la catedrală, l-am regăsit cu greu, căci trăsăturile exprimă seninătatea teribilă a veşniciei"
(EMIL CIORAN, scrisoare către mama sa, Elvira Cioran, la o lună după moartea tatălui, ianuarie 1958)
-
sunt colegi de-ai lui catalin care nu stiu de unde vine laptele, oul - nu stiu cum arata o vaca, o gaina...nu mai zic ca nu stiu ce e aia "merg la tara la bunici".
povestea cineva ca fiul sau cind a vazut prima oara o vaca pe cimp a spus ca e imposibil sa fie vaca, ca nu e mov...
-
povestea cineva ca fiul sau cind a vazut prima oara o vaca pe cimp a spus ca e imposibil sa fie vaca, ca nu e mov...
super tare ;D ;D
-
cred ca e deosebit de trist :(
-
da, marci , e un fel de rasu-plansu
copii din ziua de azi se indeparteaza tot mai mult de natura
-
asa arata vaca? ???
(http://i916.photobucket.com/albums/ad3/silviu623/vaca.jpg)
-
vaca are un bou ;D
gaina un cocos
samd ;D
se vor uita la imagini ca la filme SF.
-
asa arata vaca? ??
nu draga, nu ti-am zis ca este mov?!?
-
ce mai conteaza ca am facut reclama la greu brandului milka ~ macar sa aratam ca exista multe animale MOV
(http://i53.tinypic.com/2q3daix.jpg) (http://i51.tinypic.com/i6idn7.jpg)
-
oare care sunt lucrurile pe care le faceam noi cind eram copii, dar pe care copii de azi nu le mai pot face?
-
Copil fiind paduri cutreieram... strazile erau ulita mare a satului Salistea Sibiului...apoi au intrat in viata mea si strazile Bucurestiului...
La tara jucam turca si "hotii si vardistii", "de-a vati ascunselea","tzaca", si alergam toata ziulica dupa o infasuratura de carpe ce-i spuneam minge, fara discriminare de sex, baieti si fete dea valma...
La oras jucam aceleasi jocuri, dar cu alte instrumente..."nu te supara frate", "peretel", "razboi"...nu mai alergam atat ca nu mai aveam unde, poate doar la scoala cand incingeam o partida de fotbal...
Dar oriunde as fi fost , la tara, la oras, gaseam motiv de minunare si extaz in fata frumusetii perfecte a unui flutur, in fata gingasiei pline de culoare a unei flori, in fata provocarii maiestuoase a unui copac pe care era musai sa-l incerc visand la expeditii demne de un reportaj Discovery...
N-am incetat nici acum sa fiu copil...n-am incetat nici acum sa ma descoper redescoperind in fiecare forma de relief, urbana sau naturala, copilaria pierduta, dar nu uitata...
-
dar astazi un copil mai este atras de natura? poate de cea din calculator.
-
toti copii sunt atrasi de natura , ideea este ca parintii sa ii invete ca ea exista si sa le-o arate
-
tot mai des vad ca ii atrage fast-food-ul, filmul in Mall,
ii vad cum deviin puerili critici in vestimentatie dar deloc comportament,
cum fac alegeri in functie de marca hainelor purtate, de posibilitatile unei iesiri la Mall samd...
strada copilariei mele era atat de sincera, simpla si copilareasca....
-
strada copilariei mele era atat de sincera, simpla si copilareasca....
este ca nu avea mall-uri?
-
clar nu...dar era atata liniste si pace, era cald si simplu...era strada copilariei mele...
-
era... copilaria ta-i pierduta demult, prin raristea de tei... :(
-
LACRIMI
Octavian Goga
Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei...
De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolind-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor...
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers...
-
tot mai des vad ca ii atrage fast-food-ul, filmul in Mall,
ii vad cum deviin puerili critici in vestimentatie dar deloc comportament,
cum fac alegeri in functie de marca hainelor purtate, de posibilitatile unei iesiri la Mall samd...
strada copilariei mele era atat de sincera, simpla si copilareasca....
ii atrage marci, pentru ca asta vad si aud la colegi , la prieteni ~ este la moda
cool, beton ~ cum spun ei
strada copilariei lor difera de a noastra ~ asa cum a noastra difera de a parintilor nostri
generatii diferite
-
da,,,asa e...cu regret realizez...
-
marci, vorba romanului ~ "no regrets"
asta e de fapt evolutie ~ altfel mai aveam strada copilariei in jurul pesterii
peste cateva sute de ani se va vorbi despre strada copilariei petrecuta pe o nava intergalactica
daca ma aude cerculet .......
-
o sa ne auda/citeasca si cerculetz :)
-
ce timpuri... eu veneam obosita de alergat si plina de praf de la joaca, si ma trinteam in pat cu o carte in mina fara sa ma opresc pina nu terminam macar un capitol. citi copii mai fac asa? si saracii nu au nicio vina, daca modelele din jur nu le inspira asta…
-
ce timpuri... eu veneam obosita de alergat si plina de praf de la joaca, si ma trinteam in pat cu o carte in mina fara sa ma opresc pina nu terminam macar un capitol. citi copii mai fac asa? si saracii nu au nicio vina, daca modelele din jur nu le inspira asta…
cred ca depinde de noi ca si parinti sa-i inspiram cu altceva decat PC-ul si tot ce le este in trend sau cool/beton.
sa-i sensibilizam pt a privi spre dialogul verbal si nu cel de pe mess, skype, webcam samd
pt ca multi din ei se refugiaza in acest mod de comunicare si pierd bucuriile simple ale copilariei.
-
bravo . marcuta . esti printre putinii oameni care realizeaza ca atitudinea si actiunile copiilor lor sunt urmare directa a actiunilor si atitudinii parintilor ai a adultilor din jur .
ma exaspereaza expresia " tineretul din ziua de azi " cu o mare dezaprobare la adresa acestui tineret , uitandu-se ca tinerii de acum au avut drept model si mentori adultii care-i dezaproba . si pe vremea cand eram la varsta la care sunt ei acum auzeam aceiasi expresie din partea generatiei parintilor mei spusa cu aceiasi superioritate dezaprobatoare . iar atitudinea pe care o aveam eu la adresa lor era aceiasi pe care o au si ei acum fata de cei care-i catalogheaza acum intrun mod nu prea elogios .
tinerii de acum nu sunt nici mai buni si nici mai rai decat am fost noi la varsta lor dar , cred eu , sunt mult mai inteligenti si categoric mult mai informati decat generatia precedenta si depinde doar de noi daca suntem alaturi de ei sau ne punem contra .
eu am ales de mult sa fiu de partea lor :D
-
tinerii de acum nu sunt nici mai buni si nici mai rai decat am fost noi la varsta lor dar , cred eu , sunt mult mai inteligenti si categoric mult mai informati decat generatia precedenta si depinde doar de noi daca suntem alaturi de ei sau ne punem contra .
eu am ales de mult sa fiu de partea lor :D
exact @janeta, ei sunt doar debusolati sau dezorientati, rostul nostru e sa-l dirijam cu grija si intelepciune in acest iures al societatii de acum.
si eu la fel :D
-
exact @janeta, ei sunt doar debusolati sau dezorientati, rostul nostru e sa-l dirijam cu grija si intelepciune in acest iures al societatii de acum.
sa nu rideti de mine dar debusolata si dezorientata ma simt si eu...
-
spune-i mamii, ce-i cu tine? :D
nu, serios acum, daca ai nevoie de un sfat de la o veterana, trecuta prin multe, sunt aici sau pe MP, sau pe mail, sau pe tel, oricand, cu mare drag.
-
nu, nu ma refer azi.
ziceam asa in vremurile astea. si singur sfat ar fi sa plec departe
-
daca tu asa simti mai mult ca sigur asa ar trebui sa faci . ne ascultam de mult prea putine ori intuitia si de mult prea multe ori asa zisa logica , o frana in fapt . ideea este ca poti sa faci absolut orice atata timp cat iti doresti cu adevarat sa faci respectivul lucru .
-
aud rasetele copiilor de pe aleeile care despart blocuri din cartier, ii vad jucand fotbal printre masini, tamberoane si buticuri
si imi aduc aminte cat de mult difera strada copilariei mele - cu tei si randunele fata de a lor
deja pentru multi copii strada copilariei inseamna un pasaj de prin vreun mall de fitze
oare ei isi vor iubi si aminti cu placere de ea asa cum o facem noi?
-
deja pentru multi copii strada copilariei inseamna un pasaj de prin vreun mall de fitze
oare ei isi vor iubi si aminti cu placere de ea asa cum o facem noi?
eu crd ca-si vor aminti...de ce ? pt ca fiecare generatie are nivelul ei de perceptie a "copilariei" - de aici nostalgia noastra comparata cu ce copilarie au ei :)
noi iubeam randunelele si teii, ei mall-ul si pasajul...
-
Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii…
-
o straduta inghesuita undeva pe malul Dambovitei , case tip vagon recompartimentate in asa fel incat sa incapa cat mai multi chiriasi, curti inguste abia respirand intre usa noastra de la intrare si peretele de la casa alaturata . nimic frumos pe strada copilariei mele , poate doar biserica din capatul strazii cu clopotnita transformata in loc de refugiu ( mama era ruda cu preotul ) si , cu oarece ingaduinta , beciul unde imi amenajam teatrul de papusi .
dar...stateam in buricul targului , la 3 minute de Piata Natiunii si-mi era usor sa evadez in acea parte a Bucurestiului inca neatacata de buldozere ( atunci ) si de kitsch (acum ).
pe vremea aceea nu stiam ca ceea ce ma facea sa plec dimineata de acasa si sa ma intorc seara ( spre disperarea mamei) era chemarea acelei parti din Bucuresti:Uranus , Dealul Mitropoliei , Lipscani , Selari , Blanari , Smardan , Hanul lui Manuc si , ca o incununare , Cismigiul .
aproape ca nu era zi de vara (pana-n seara) in care sa nu bat locurile acelea in lung si-n lat nesaturandu-ma niciodata de cladirile vechi si frumoase , dar care inca de pe atunci incepusera sa-si planga declinul .
la intoarcere nu uitam sa trec prin Piata de Flori din fata Halelor si sa ma tocmesc cu o tiganca pentru buchetelul de flori daruit mamei spre imbunare . mama avea mana cam iute , dar o floare o facea tare repede sa transforme pedeapsa in mangaiere si , in loc sa ma aleg cu obrazul inrosit ramaneam cu privirea la lacrima din coltul ochiului ei . si o iubeam...
in `77 , dupa cutremur , ne-am mutat din locurile acelea intrun cartier de blocuri . mult timp dupa mutare am trait senzatia
exilului , neampacandu-ma deloc cu aleile fara personalitate dintre cuburile de beton . aerul mi se parea sufocant , vecinii mult prea multi si mult prea straini , gratiile de la geamuri ( locuiam la parter ) o adevarata puscarie dar...aveam baie si scapasem de grija cumpararii lemnelor in fiecare toamna .
baie si incalzire centrala au si cei care locuiesc acum in zona Pietii Unirii , dar parfumul acelor timpuri dragi mie a murit o data cu daramarea Bisericii Sf. Vineri , a spitalului Brancovenesc si a Uranusului , iar praful ridicat in urma demolarilor mi-a ucis adolescenta .
cum spuneam , nimic frumos pe strada copilariei mele , dar ce minunata frantura de Bucuresti vechi din jurul ei...
(http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSlPChAhkcygq-bp26Ihj_GK0TVFpViu6_rcqdiCe3XRMugNIoa)
(http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRaKXTRSvrCZVl2Sl_h6AtNOZjPDflJqZ7zOA-IiEr-s949mvmg)
(http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQyHJL44EOTSpp5WIW54fCVx2rD3c9GtZKfCZYT4UsiS7589Srg)
(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f5/Strada_Lipscani_(interbelic02).jpg)
(http://www.pozeleonline.ro/image.php?type=anunturi&id=437&w=512)
-
jani, le fel ca si in cazul tau strada din Bucuresti pe care m-am nascut eu a fost refacuta - cladirile demolate si construite blocuri cenusii :-\
unde odata cresteau copacii in care ma suiam cu ceilalti pusti din cartier sunt acum parcate masini
asta este poate pretul civilizatiei
-
care civilizatie , gabitza ? praf este , e drept , dar eu cred ca provine de la triumful grobianismului si al primitivismului asupra a tot ce ar putea insemna valoare .
am fost dusi pe repede inapoi fara sa stim de ce si cui a folosit asta ( ca de folosit sunt sigura ca a folosit cuiva )
imi pare rau pentru straduta ta la fel de mult cum imi pare rau pentru toate stradutele , monumentele , parcurile si minunatele case care au facut din Bucurestiul interbelic Micul Paris .
-
ce frumoase sunt imaginile
am fost odata la o expozitie de fotografii cu bucurestiul vechi
frumos frumos
lasi imaginatia sa zburde si te gindesti daca se traia mai bine atunci
LE: aaaaa, unde-i poza cu jeanette?? imi placea poza aia... :'(
-
am ascuns-o , jul ,pentru ca am simtit nevoia sa pun ceva foarte frumos in locul ei . :P
-
Janeta, tu-ti dai seama cat de frumos scrii?
si te rog sa pui la loc fotografia aceea absolut minunata cu tine. imi placea extraordinar. si nu numai mie. si jumataticii. trandafirul asta imi place mai putin...
nu te lasa influentata de spusele lui silviu... nu are dreptate. tineretea nu tine de varsta iar tu, spun cu mana pe inima, esti mult mi tanara decat multi foarte tineri. ai o bucurie de viata si o vioiciune a spiritului absolut minunate. atata m-am bucurat vazandu-se cu ce bucurie dansezi...asta inseamna tinerete si frumusete. asa ca fa-mi placerea si pune poza ta, in alb-negru, ca are un sarm special.
-
si eu am copilarit prin centru, foarte aproape de cismigiu. pt mine parcul ala are parfumul copilariei. casa noastra avea niste porti uriase din fier forjat pe care nu aveam voie sa le deschid (oricum nu ajungeam). si curte si gradina. mamaaa, cite mai descopeream in curtea aia.
dupa clasa I ne-am mutat in cartier select de muncitori si nu am mai ajuns prin locurile alea. pina acu vreo 2 ani cind m-am ratacit cautind o adresa si ceva ma tot chema intr-o anumita directie. nu-mi mai aminteam nici numele strazii nimic, dar am stiut dintr-o data unde ma aflu, am vazut casa si mi-au dat lacrimile.
-
nu te lasa influentata de spusele lui silviu... nu are dreptate. tineretea nu tine de varsta iar tu, spun cu mana pe inima, esti mult mi tanara decat multi
mica , puiule , ce te-a facut sa crezi ca m-a influentat silviu cu ceva ? ce ai cu bietul baiat ? poza aia am scos-o pentru ca asa mi-a venit , un capriciu , nicidecum ca nu i-a placut lui silviu baba dj . mie imi plac discutiile si am depasit de ceva timp faza cu detinutul adevarului absolut in ceea ce ma priveste , asa ca respect parerea oricarui partener de discutie fara sa ma simt lezata daca nu coincide cu a mea . iar in privinta complexelor...sa fim seriosi...arat eu a complexata ?
dansez pentru ca mi-a placut dansul de cand ma stiu si am sa dansez si daca am sa am ghinionul sa stau vreodata in scaunul cu rotile . am sa bat cu bastonul in podea si o sa-mi imaginez cum era cand o faceam cu picioarele . dansul e inlauntrul meu , pui , nu pentru public , asa ca daca place sau nu cuiva este ultimul lucru pe lumea asta de care imi pasa .
ia uite ce m-am pornit...pai tocmai tu sa ma starnesti asa ?
-
cam asa arata poarta de la casa ta , jul ? sunt atat de frumoase portile vechi...multe erau adevarate opere de arta .
(http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRNolHEyMlQTHhxFuQ-UOooGYfS7gYRHB7MiSO7Hwhj6h7QlDO7GQ)
-
cred ca ea avea una din aceea cu "scoica" de sticla pe structura de fier forjat, de sfarsit de secol 19-inceput de secol.20, adica tot in stilul art-nouveau ca si capodopera din imagine.
-
care civilizatie , gabitza ? praf este , e drept , dar eu cred ca provine de la triumful grobianismului si al primitivismului asupra a tot ce ar putea insemna valoare .
am fost dusi pe repede inapoi fara sa stim de ce si cui a folosit asta ( ca de folosit sunt sigura ca a folosit cuiva )
imi pare rau pentru straduta ta la fel de mult cum imi pare rau pentru toate stradutele , monumentele , parcurile si minunatele case care au facut din Bucurestiul interbelic Micul Paris .
chiar si noul poate avea valoare , jeni
cartierul Defense din Paris poate oferi o imagine a ce inseamna varianta moderna a "strazii copilariei".
din pacate edili Bucurestiului nu au stiut nici sa pastreze nici aerul "bonom" al micului paris , nici sa aduca intradevar modernul in aspectul orasului
-
cartierul Defense e de fapt un pol tertiar al Parisului, un nucleu mastodontic de afaceri si comert, in care rezidentialul e absolut secundar. daca tu poti numi "ulita" a copilariei marele parvis din fata arcului de triumf, eu o sa rad doua zile. :D :D
absolut,. francezii au stiut sa-si potrejeze patrimoniul istoric concentrand "noul" de cu totul alta marime si stil intr-o zona unitara, care nu intra intr-un dialog polemic cu orasul vechi... eh, ce multe ar fi de zis...
Mi-e dor de Paris...
-
pentru mine "parcul copilariei" este Parcul Carol si asta pentru ca - asa s-a intamplat- am schimbat mai multe strazi, dar toate in proximitatea lui... il asociez cu magica mea copilarie, cu iubirea si veselia parintilor, cu nazbatiile de copil nazdravan, cu reveriile adolecentei, cu primii pasi ai pustiului meu...
-
cartierul Defense e de fapt un pol tertiar al Parisului, un nucleu mastodontic de afaceri si comert, in care rezidentialul e absolut secundar. daca tu poti numi "ulita" a copilariei marele parvis din fata arcului de triumf, eu o sa rad doua zile. :D :D
absolut,. francezii au stiut sa-si potrejeze patrimoniul istoric concentrand "noul" de cu totul alta marime si stil intr-o zona unitara, care nu intra intr-un dialog polemic cu orasul vechi... eh, ce multe ar fi de zis...
Mi-e dor de Paris...
si oare de ce nu putem sa separam si noi partea de "mastodonti" din sticla de cartierele si artere care au cladiri vechi?
multe orase , nu numai Parisul, au folosit aceasta metoda
la noi se construiesc turnuri de sticla chiar langa monumente istorice
ma bucur ca te-am distrat cu "ulita" din fata arcului de triumf :D
strada copilariei mele era una plina de verdeata unde noi copii din cartier faceam galagie
-
pentru ca suntem dezorganizati, pentru ca suntem inapabili de un management bun, pentru ca administratia e "varza" , la discretia banului si a politicului, pentru ca desi exista buni specialisti si la noi, nu-i asculta nimeni, pentru ca chiar si ei lasa deontologia de-o parte pentru supravietuire sau inavutire,...pentru ca gastile politice decid in orice, mai ales in ce nu se pricep, pentru ca toti care ajung in "functie" o confunda cu competenta si asculta consilierea de specialitate cu urechea surda, pentru ca suntem romani, de-aia. ;D:(
-
as arunca in puscarie pentru ani multi si grei pe acel arhitect sef al Bucurestiului care a aprobat asta .
mai mult ca sigur , insa , ca nu as avea de unde sa-l mai iau acum pentru ca spaga primita pentru semnatura ce a dus la kitsch-ul asta oribil l-a purtat de mult spre alte meleaguri .
(http://4.bp.blogspot.com/_yBuaXM1mcZE/THpgmxY8GoI/AAAAAAAAGnQ/okHhwBvTjbc/s1600/IMG_1539+2.jpg)
-
de acord. eu ma-nscriu in plutonul de executie, mai degraba. ;D
imaginea asta e un exemplu de "bruxellizare", adica de insertie brutala a unei cladiri noi intr-un tesut vechi, de cu totul alta factura (ca scara, stil etc..). Asa s-a intamplat si la Bruxelles, dupa razboi, de unde si expresia...
Mastodontul asta a devalorizat cladiri de mare valoare (CEC-ul , Muzeul de istorie) care aveau caracter monumental si care acum, prin comparatie, au devenit niste constructii de mai mica vigoare...
Mai, nu ma mai provcati in zona asta, ca am treaba... :D
-
ok , mut zona : clateste-ti ochii si meri de munceste
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQq8LI_-T9QK-Z-XuwMjUJMVKoKtKYBuavQJbou4cgPrRCHrUWP)
-
a la turca bre, o cadana si-un caffe :D
-
mie cladirea CEC-ului mi-e draga tare. asta si biblioteca nationala (care moare pe zi ce trece) mi se par cele mai frumose cladiri din bucuresti.
-
palatul Sutu a ramas in picioare printr-o minune... si el este o cladire deosebit de frumoasa ..
(http://i52.tinypic.com/ay21x0.jpg)
-
a la turca bre, o cadana si-un caffe Cheesy
mica , poza era din parcul Carol nu de la Ada Kaleh
mie cladirea CEC-ului mi-e draga tare. asta si biblioteca nationala (care moare pe zi ce trece) mi se par cele mai frumose cladiri din bucuresti.
da , jul si eu cred ca sunt cele mai frumoase cladiri din bucuresti .
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTMWRJTK8hTRsfrdZdQLv4iIZMxl7RfEU4iUWOkvd_uaBnykc5-)
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcT_vl3UBGAGyVxlLu7gDcWJCBANjTx5FV2d5bnuSmRhZST7Zsam)
pozele astea le-am pus de drag , nu ca nu ati sti cum arata .
dar eu mai am ceva de adaugat la cele doua : biserica Stavropoleos
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRZm213o1PYNIADk-8ru7zZZgyu7LKdZNQmERzDSOBStgFTml0)
-
palatul Sutu
asa e , opti , chiar era pacat sa nu vorbim si despre frumusetea asta care , slava domnului , a scapat de masacru
-
aaa, Janeta, nu mi-am dat seama...m-am uitat in graba si-am vazut un minaret...eee, e pe vremea cand era pavilionul expozitional si nu mausoleul.
-
de-aia zic eu ca ne mai trebuie un Carol si multa influenta externa. Micul Paris s-a nascut astfel...
-
orasele isi schimba "fata" , locurile unde ne-am petrecut copilaria se schimba mai mult sau mai putin
"strada copilariei" ramane de fapt un reper a ceea ce suntem
-
"strada copilariei" ramane de fapt un reper a ceea ce suntem
tare frumos ai spus asta , gabitza si tare adevarat :-*
-
De-a copilaria... http://www.youtube.com/watch?v=ZgIJZjhE-HU&feature=related
-
N-am ajuns inca sa revad strada copilariei mele, dar m-am balansat usor azi intr-un leagan impovizat...
-
sa va mai povestesc ceva petrecut pe strada copilariei mele...
straduta de care v-am povestit mai anţărţ era marginita pe una din laturi de un zid mare al unei nu mai stiu ce intreprinderi in curtea acesteia se aciuase de niste ani buni un fost detinut politic cam nebun , care umbla cat e ziua de lunga intrun anteriu de postav negru , soios si urat mirositor . de mila oamenii de strada i-au dat si alte haine , dar el nu stiu ce facea cu ele pentru ca niciodata nu l-am vazut imbracat in altceva decat anteriul acela completat de o palarie la fel de neagra si soioasa . nu-i vorba ca nici el nu arata altcumva decat hainele de pe el , cu niste plete si o barba sure si slinoase , vesnic patat pe fata cu un praf negru de parca ar fi dormit tot in carbuni si cu niste maini mari si crapate , cu unghiile rupte si negre .
nea Vlad , caci asa il chema pe batran nu vorbea cu nimeni niciodata si viata lui s-ar fi scurs intrun anonimat perpetuu daca baietii de pe strada mea nu ar fi strigat cateodata dupa el : "ia-l ". strigatul asta il innebunea pe nea Vlad ; lua de pe jos ce pietre apuca si cu un strigat ragusit ce aducea mai mult a urlet incepea sa le zvarle catre nazdravanii care tot repetau " ia-l , ia-l !" . si nu cumva sa fi fost prin preajma pentru ca pietrele zburau din mana lui ca dintro catapula spre hazul copiilor care-l starnisera .
mie nu-mi era frica de nea Vlad . cam o data la doua zile mama ma trimetea pe strada cu cate un pachet de mancare pentru bietul nebun iar de Pasti si de Craciun nea Vlad avea cozonacelul lui special facut de mama pentru el , plus celelalte bunatati pregatite pentru sarbatoare . nea Vlad lua repede ce-i dadeam si pleca bombanind habar nu am ce mai departe dupa ce pachetul cu mancare era indesat in buzunarele largi ale anteriului .
aveam 16-17 ani cand , intro seara de iarna ma intorceam acasa de la antrenament . sa tot fi fost orele 21 sau 21, 30 cand , trecand eu pe langa parculetul din capatul strazii o gasca de vreo 6-7 tigani m-au inconjurat si au inceput sa traga de mine , sa ma impinga inspre parculetul ala cu banci rupte si copaci grosi , ba chiar incepusera sa traga de hainele mele sa ma dezbrace . de tipat nici vorba sa o pot face pentru ca o palma putind a gaz mi-a fost pusa peste gura , mainile imi erau rasucite la spate iar picioarele cu care mai incercam sa lovesc pe cineva mi-au fost anihilate prin cateva bombeuri aplicate pe fluiere. tiganii erau beti si hotarati sa ma violeze acolo in parculetul acela la adapostul intunericului oferit de felinarele care nu se mai aprindeau de cativa ani . doar un bec chior mai ardea in fata bisericii aflata vis a vis de parc .
ei bine , becul ala chior a fost salvarea mea . in lumina lui spalacita tiganii l-au vazut trecand pe nea Vlad ( era inconfundabil , batranul ) si , pentru un moment au uitat de mine iar ca sa se amuze au inceput sa zbiere "ia-l , ia-l " atunci am avut si un pic de noroc pentru ca absorbit de batjocorirea batranului cel care-mi tinea mana la gura a slabit stransoarea , iar eu am reusit sa urlu la randul meu : "nea Vlaaaad , ma omoara , ma omoara !" dupa care palma s-a asternut iar peste gura mea brutal si putind parca si mai tare a gaz .
scena care a urmat n-am sa o uit niciodata : o ploaie de pietre a inceput sa se abata asupra noastra lovindu-ne deopotriva , fara alegere , fiecare nemaifiind concentrat decat cum sa-si apere capatana . in invalmaseala care a urmat si prin ploaia de pietre pe care nu le mai simteam cand imi pocneau sec spatele sau capul , am reusit sa ma smulg din mainile brutelor alora si sa fug repede acasa .
mamei nu as fi vrut sa-i povestesc ce s-a intamplat , dar nasul meu era plin de sange de la o piatra poposita pe seaua lui , iar spatele dobandise si el ( cum aveam sa constat a doua zi ) vreo cateva vanatai . dar eram teafara si nevatamata in rest si asta ma facea sa fiu tare fericita .
a doua zi mama mi-a dat un pachet mare , mare de tot cu multe bunatati pentru eroul meu , nea Vlad . l-am intalnit pe batran ca de obicei tarsaindu-si picioarele in galosii lui scalciati , a luat pachetul cu bunatati si, pentru prima data a murmurat gajait : "te-am scapat , tata , nu-i asa ? te-am scapat..." abea atunci , auzindu-l pe batran , am inceput sa plang speriata de ceea ce mi se intamplase cu o seara inainte si , intrun gest de recunostinta am vrut sa-i iau mana si sa i-o sarut . zadarnica incercare... la gestul meu de apropiere batranului i-a revenit spaima aceea de om nebun in ochi si s-a indepartat repede bombanind , dupa cum ii era obiceiul .
bunul si chinuitul nea Vlad... am aflat la un moment dat ca fusese soferul nu stiu carui ministru arestat ( si omorat ) de comunisti , azvarlit la randul lui in inchisoare pentru nu stiu ce crime impotriva republicii populare , iar strigatul acela pe care nu putea sa suporte sa-l mai auda se referea la momentul cand era luat ( batut , chinuit , torturat ) la ancheta .
Dumnezeu sa te ierte , nea Vlad !
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcS97ro_sUWRnGBWf68P7OXLN868NWKq53dHvOyiX7WA8_29G1NQ)
n-am stare acum sa mai corectez vreo greseala , asa ca va rog sa o treceti cu vederea...
-
iar scrii frumos. fie odihnit nea Vlad, ca ti-a fost noroc.
-
Marile genii ale lumii au avut si ele o strada a copilariei. Au fost copii mai mult sau mai putin "promitatori". :D
Copilaria unui geniu - Albert Einstein (http://www.evz.ro/detalii/stiri/1-iunie-copilaria-unui-geniu-albert-einstein-932244.html)
O calatorie in timp -un copil care nu a vorbit până la trei ani, dar care a fost vrăjit de o busolă ce avea să îl conduca spre multe mistere ale lumii.
-
Sunt momente in copilarie pe care acum uitindu-va inapoi le considerati extrem de importante pentru voi? Sau care au schimbat ceva?
Eu tin minte ca aveam vreo cinci-sase ani cind a murit bunicul meu preferat, si toti cei care erau strinsi la inmormintare erau suparati, apasati cu fete triste. Atunci am inteles pt prima data ca uneori oamenii pleaca de linga tine si nu mai vin inapoi chiar daca ii rogi frumos si le promiti ca esti cuminte.
-
sa va mai povestesc ceva petrecut pe strada copilariei mele... nea Vlad !
jani, am recitit din nou povestioara ta plina de invataminte
mi-a placut si mai mult
-
cu doau zile in urma, printr-o intamplare, m-am regasit pe internet cu o fosta colega din scoala primara. este plecata de ceva vreme in america. atata emotie am simtit, atata energie pozitiva mi-a transmis incat sufletul mi-a vibrat. am retrait vremurile de atunci, m-am intors cu bucurie in timp.
-
magda, regasirea cu fostii prieteni ai copilariei , indiferent de metoda (internet, pe strada, intalnirile de 10,20 de ani de la absolvire) ne trimit gandurile inapoi la acele vremuri - de care ne amintim cu placere pentru ca sunt perioadele copilariei si tineretii noastre - cand elanul tineretii si dorinta de a revolutiona lumea ne insotea si nu eram inca "erodati" de lupta pentru fiecare zi
-
o amintire din copilarie care m-a marcat profund pentru tot restul vietii este una tare dureroasa , dar a fost o lectie zdravana pentru mine .
cred ca aveam 9 sau 10 ani cand s-a intamplat...
mama mea ( dumnezeu s-o odihneasca ) se chinuia destul de greu sa asigure vietii noastre strictul necesar si , din cand in cand , cate ceva suplimentar care sa mai indulceasca traiul mai mult decat modest pe care il duceam . copil fiind , eram destul de frustrata ca nu aveam aia sau cealalta , neantelegand atunci cat de greu ii era bietei mele mame , iar ea nu avea suficient spirit pedagogic sa imi explice . " nu avem de unde " , "n-am bani , janeta " sau " altadata , cand oi avea de unde " erau cuvinte auzite adesea si care nu reprezentau deloc ceea ce voiam eu sa aud . in plus , mama mai avea o sora mai mica pe care ea o crescuse , bunica murind la un an de la nasterea acesteia . matusa asta a mea a fost mereu un ghimpe in sufletul meu pentru ca ea a fost primul copil al mamei . nu puteam intelege cum mama gasea bani sa-i cumpere ei cadouri de ziua ei , in timp ce mie imi spunea ca pentru o papusa ( pe care nu am primit-o niciodata de la mama ) nu sunt bani , iar ceea ce primeam eu de ziua mea era ceva de care aveam stricta nevoie ( si care ar fi trebuit sa-mi cumpere oricum ) , nicidecum ceva ce mi-asi fi dorit . si asta e un lucru care m-a marcat profund in copilarie , pentru ca si in prezent sunt in stare sa dau si ultimul banut pe un fleac de care n-am trebuinta , dar dupa care sufletul meu tanjeste . fac asta cu mare bucurie , ca un triumf asupra a tot ceea ce copilul de atunci nu a avut .
dar nu despre asta voiam sa va povestesc acum . ceea ce urma sa va spun se refera la niste bani , 650 de lei pe care i-am gasit intro zi in sifonier , cautand nu stiu ce pe acolo . banii astia i-am gasit tocmai in urma unor discutii de genul celor descrise mai sus intre mine si mama , asa ca vazand eu ca una spunea biata mama si alta gasisem eu in dulap , m-am simtit indreptatita sa-i iau de acolo si sa cumpar de la cofetarie ( pentru mine si pentru copiii de pe strada mea ) timp de doua zile , tot ce ne-a dorit sufletul . desigur ca bunatatile astfel obtinute le mancam pe ascuns toata gasca , departe de ochii mamei sau ai parintilor celorlalti copii , care sigur si-ar fi dat seama ca e ceva necurat la mijloc cu o asemenea abundenta .
bucuria , insa , nu a tinut mult... peste cateva zile , mama trebuia sa cumpere lemne pentru iarna si...a descoperit ca nu avea cu ce . si acum imi seaca sufletul durerea si disperarea mamei vazand lipsa banilor... sigur ca si-a dat seama cine luase acei bani , astfel ca suferinta ei era de doua ori mai mare : o data pentru ca si-a vazut copilul hot si apoi pentru ca nu stia cum va putea face rost de alti bani ca sa nu inghetam in iarna ce urma sa vina . privind-o cum ma acuza si cum hohotele de plans ii zgaltaiau trupul firav m-am urat asa cum n-am urat pe nimeni niciodata . paradoxal , eram suparata si pe ea ca suferea atat , neantelegand drama pe care mama o traia , din moment ce eu descoperisem ca ea avea bani atunci cand ea imi tot spunea ca nu are . in sufletul meu a fost in ziua aceea un amalgam de sentimente , de la durere , furie pentru suferinta mamei , dar si o imensa rusine . cu toate astea n-am fost in stare atunci sa-i spun mamei IARTA-MA ! simteam in sufletul meu ca asta e ceva ce mama nu poate sa ierte . si asa a si fost , pentru ca iertarea am primit-o de la mama cu doar cu cateva zile inainte sa se prapadeasca , adica vreo 22 de ani mai tarziu . nimic din tot ceea ce am incercat sa fac eu pentru mama nu a putut sa stearga din inima ei fapta mea de atunci . a fost cea mai mare dezamagire pe care mama a avut-o din partea mea si pentru care a suferit pana la sfarsitul zilelor ei .
in ceea ce ma priveste , eu inca nu ma pot ierta nici in ziua de azi pentru tot raul facut atunci bietei mele mame , iar rusinea de a fi furat face si acum sa mi se stranga sufletul intrun spasm deosebit de dureros .
tot ce am facut bun in viata mea , toate incercarile mele de a ajuta alti oameni mai in nevoie decat mine isi au izvorul in fapta aceea din copilarie , intro neostoita straduinta de a compensa ceea ce am facut atunci . dar, din pacate , inca n-am reusit sa consider ca am facut suficient pentru a echilibra balanta .
asta a fost cea mai aspra si urata lectie pe care am primit-o in copilarie . e drept , si-a dovedit eficienta asupra adultului de mai tarziu dar , sincera sa fiu , as fi preferat sa nu am parte de ea si sa nu fi fost nevoie sa existe in mine acea fateta urata care ma face si acum , cand va povestesc asta , sa ma faca sa-mi plec capul de rusine .
din fericire am insa si amintiri frumoase din vremea copilariei , astfel ca am reusit sa nu devin uracioasa si , sper eu , rea .
pentru ca sunt de parere ca amprentele depuse asupra noastra in acea perioada constituie matricea a ceea ce devenim mai tarziu .
mama , iarta-ma !
http://www.youtube.com/watch?v=L4PrAJUaxDs
-
mai, Jane, tu vrei sa ma faci sa lacrimez? a fost o greseala de copil, intr-un anume context: frustrare, aparente gresit interpretate de o minte frageda....nu cred, absolut nu cred ca mama ta a ramas o viata intreaga cu dezamagirea aceea in suflet, oricat de suparata a fost pe moment... cred ca tu ai ramas cu un "ecou" mult prea puternic al situatiei de atunci si ca mama ta, Dumnezeu sa o ierte, nu a stiut / inteles cat de mult te-a marcat si nu a avut, poate, priceperea sa il stinga...in ea insa, cu siguranta ecoul a fost mult mai mic...cu siguranta te-a iertat mult mai repede decat ai crezut tu....iti spune o mama.
exorcizeaza-ti aceasta durere, din suflet...
esti un om tare frumos :-*
-
daca o data ma mai faci sa plang, nush' ce-ti fac!
-
janet`, ce ti-am facut noi tie? vrem sa ne ascundem lacrimile, si tu, ce faci?
-
off , dragele mele, nu am vrut sa va fac sa plangeti pentru ca nici nu aveti motiv sa o faceti : voi n-ati fost hoate de bani greu munciti .
cred , de fapt , ca am vrut sa arat minunatelor mame din voi ce poate simti un copil si cat de mult sufera atunci cand isi dezamageste parintele .
hai , gata , suflati-va nasul si treceti la alt subiect ca nu am chef de mucioase pe aci .
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTFerxR9l0M8PNemWZuGlMVVkgNGjAQW99HqU31srvM-qcyQd3w)
-
janeta , mama , toti sau aproape toti am furat din casa la un moment dat sau am facut alte prostii ... nu generalizez , dar cei care au facut-o s-au regasit in cuvintele tale si nu pling nefericirea ta ci fiecare pe a lui...:P
-
cat de minunate sunt amintirile tale, draga janeta...nici nu stii cu cata placere le citesc :)
cu totii facem greseli in viata pe care mai devreme sau mai tarziu le regretam, dar important este sa gasim puterea sa ne iertam pe noi insine si sa mergem mai departe...
mama ta te-a iertat de mult...e vremea sa te ierti si tu pe tine insati :)
-
Parintii isi iarta intotdeauna copiii. Si regreta pedepsele date. Iar gandul ca supararea lor ar putea afecta copilul, ii determina la iertare. Este in fiinta noastra de parinti sa trecem peste ceea ce fac rau, copiii. Si sa uitam. Bucuria de a fi parinte estompeaza orice reactie de suparare...
Minunate povestile tale Janeta! Sunt la Sibiel acum, am multa treaba, dar nu m-am abtinut sa nu citesc totul si apoi sa recitesc. Si m-ai impins sa scriu..."Vis". Daca nu iese ceva bine cu grupul pe care-l am intr-o ora...tu esti de vina!
-
Jane, aceea nu a fost hotie propriuzisa. erai un copil si, dat fiind contextul, a fost un act de refulare, de "justitie" infantila... abia apoi ai inteles stuatia, cu adevarat.
si optmus sa vorbeasca pentru el :P, ca eu chiar am scapat o lacrima pentru tristetea ta de copil mare ce esti.
si stii ceva? am avut o intamplare oarecum similara cu fi-miu. sigur, suma nu era atat de mare, dar faptul in sine (acela de a "fura") m-a suparat teribil si l-am certat pe masura. mai tarziu, dupa ce m-am mai calmat, mi-am dat seama ca la varsta lui (avea cam 6 ani) nu intelegea toate implicatiile... si totusi am fost mult timp suparata pe el, din cauza asta...si cand l-am mai prins si cu o minciunica, chestiunea s-a adaugat la mustruluiala... l-am iertat de mult...acum e mare si cuminte. mi-am dat insa seama ca nu i-am spus niciodata ca intamplarea aceea a devenit trecut si ca nu mai conteaza. diseara ma duc sa-i precizez ca l-am iertat, sa nu cumva sa poarte-n sine ce descrii tu acolo.
-
jeanette puiule asta a fost perceptia ei sau a ta ? ca eu nu cred ca nu te-a iertat si nu a inteles o minte de copil. eu cred ca tie ti-a fost greu sa te ierti.
Sunt momente in copilarie pe care acum uitindu-va inapoi le considerati extrem de importante pentru voi? Sau care au schimbat ceva?
nu stiu daca asta a fost raspunsul tau la intrebarea mea de aici, dar eu vreau sa-ti spun MULTUMESC.
-
:-* :-* :-*
-
ma gindeam in maramures ce copilarie frumoasa ar trebui sa aiba copiii de acolo. uite-i ce frumosi sunt.
dar nu pot sa nu ma intreb ce face un tinar ajuns la oras si cum se descurca daca nu are acelesasi resurse cu ale celorlalti: limbi straine, cunostinte pc, abilitati…
(http://img268.imageshack.us/img268/6754/copii.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/268/copii.jpg/)
-
dar nu pot sa nu ma intreb ce face un tinar ajuns la oras si cum se descurca daca nu are acelesasi resurse cu ale celorlalti: limbi straine, cunostinte pc, abilitati…
se intoarce frumusel in locul unde s-a nascut ( cand locul ala este atat de frumos ca acolo unde ati fost voi ) si traieste fericit pana la adanci batraneti fara limbi straine ( cu vaca te poti intelege si pe muteste ) fara cunostinte pc si doar cu abilitatea de a trai simplu si fara prea multe complicatii .
zic si eu :D
-
in Maramures - pe multe din casele din zona erau deja "ligheane" pentru TV si internet , cladiri de scoala erau si ele pe acolo - sa apoi nevoia il invata pe om - ca sa spun asa - "pe vremea mea" nu se auzise de internet si metode de management si prin scoli se facea rusa sau spaniola - si cu toate astea am invatat (noi din generatia mea si asa ceva) asa ca vor invata si ei cum am invatat si noi si vor deveni oameni cu o meserie la oras si-si vor intretine parinti si se vor intoarce mereu pe strada unde au copilarit ca sa arate copiilor lor de unde vin - si strada va fi fiind schimbata cu asfalt si case noi si satul intre timp va fi devenit un mic orasel
sau invata meseria parintilor si devin maestri cum era olarul de la fabrica de ceramica Sacel - avea traditia si "cariera" lui
(http://i53.tinypic.com/2rxk4fa.jpg)
-
se intoarce frumusel in locul unde s-a nascut ( cand locul ala este atat de frumos ca acolo unde ati fost voi ) si traieste fericit pana la adanci batraneti fara limbi straine ( cu vaca te poti intelege si pe muteste ) fara cunostinte pc si doar cu abilitatea de a trai simplu si fara prea multe complicatii .
citi crezi ca mai fac asa? eu ma uit la toti colegii mei veniti din alte parti ca nu au dorit nicio clipa sa se intoarca inapoi.
chiar ma gindeam prin locurile alea ca e cam pustiu.
-
Strada copilariei mele din Sibiu, acum este pustie, nu mai sunt copii pe strada. Strada nu este schimbata spectaculos, casele au un etaj in plus dar strada este tot pavata cu dale de granit. Bunica mea facea chiftelute pentru toti copii care ne jucam pe strada, sa nu murim de foame ca eram prea preocupati de joaca. Bidonul acela cu chiftele era vesnic alimentat, nu se golea niciodata. Jocurile erau frumoase, povestile erau lungi si parca nu aveau sfarsit, trecea vacanta si noi tot mai aveam de povestit.
Sibiul s-a schimbat mult de cand stiu eu dar nostalgia copilariei ma atrage spre acest oras.