o straduta inghesuita undeva pe malul Dambovitei , case tip vagon recompartimentate in asa fel incat sa incapa cat mai multi chiriasi, curti inguste abia respirand intre usa noastra de la intrare si peretele de la casa alaturata . nimic frumos pe strada copilariei mele , poate doar biserica din capatul strazii cu clopotnita transformata in loc de refugiu ( mama era ruda cu preotul ) si , cu oarece ingaduinta , beciul unde imi amenajam teatrul de papusi .
dar...stateam in buricul targului , la 3 minute de Piata Natiunii si-mi era usor sa evadez in acea parte a Bucurestiului inca neatacata de buldozere ( atunci ) si de kitsch (acum ).
pe vremea aceea nu stiam ca ceea ce ma facea sa plec dimineata de acasa si sa ma intorc seara ( spre disperarea mamei) era chemarea acelei parti din Bucuresti:Uranus , Dealul Mitropoliei , Lipscani , Selari , Blanari , Smardan , Hanul lui Manuc si , ca o incununare , Cismigiul .
aproape ca nu era zi de vara (pana-n seara) in care sa nu bat locurile acelea in lung si-n lat nesaturandu-ma niciodata de cladirile vechi si frumoase , dar care inca de pe atunci incepusera sa-si planga declinul .
la intoarcere nu uitam sa trec prin Piata de Flori din fata Halelor si sa ma tocmesc cu o tiganca pentru buchetelul de flori daruit mamei spre imbunare . mama avea mana cam iute , dar o floare o facea tare repede sa transforme pedeapsa in mangaiere si , in loc sa ma aleg cu obrazul inrosit ramaneam cu privirea la lacrima din coltul ochiului ei . si o iubeam...
in `77 , dupa cutremur , ne-am mutat din locurile acelea intrun cartier de blocuri . mult timp dupa mutare am trait senzatia
exilului , neampacandu-ma deloc cu aleile fara personalitate dintre cuburile de beton . aerul mi se parea sufocant , vecinii mult prea multi si mult prea straini , gratiile de la geamuri ( locuiam la parter ) o adevarata puscarie dar...aveam baie si scapasem de grija cumpararii lemnelor in fiecare toamna .
baie si incalzire centrala au si cei care locuiesc acum in zona Pietii Unirii , dar parfumul acelor timpuri dragi mie a murit o data cu daramarea Bisericii Sf. Vineri , a spitalului Brancovenesc si a Uranusului , iar praful ridicat in urma demolarilor mi-a ucis adolescenta .
cum spuneam , nimic frumos pe strada copilariei mele , dar ce minunata frantura de Bucuresti vechi din jurul ei...
.jpg)
