Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Duminică, 24 Ianuarie 2010, 17:14
-
In viata fiecarui adolescent apare nevoia aceea de a intimiza multe din perceptiile varstei, cu complicitatea misterioasa a unui camarad inchipuit. Si pentru ca acest alter ego parea insuficient de participativ si palpabil, s-a inventat jurnalul. Acolo, ne-am ascuns, acolo ne-am impartasit noua insine primele iubiri, gandurile pentru persoana pe care care o indrageam neimpartasit. Foloseam jurnalul, era complicele nostru, lui ii spuneam fara teama tot. Tot ce trebuia spus ziua, asterneam in paginile lui, seara.
Baiatul din banca a doua, roscata din blocul vecin, indraznetul acela brunet care se uita smechereste pe sub sapca, carliontata blonda cu care te petreceai in drumul spre scoala, toti erau acolo, in jurnal, fara ca ei sa banuiasca macar. Si asta doar pentru ca ne-au aruncat fugar, o privire sau un zambet pe care cu toata naivitatea si candoarea varstei l-am catalogat ca pe un semn de dorita apropiere. Cat de placut era sa te ascunzi in paginile jurnalului, sa poti spera acolo la un nou zambet, la un nou semn...
Foile se umpleau de cerneala care se aseza in forme la inceput ordonate si uniforme, apoi pe masura ce mana obosea, tot mai ascutite, mai dezlanate... Se innopta tot mai mult, mana incepea sa nu mai raspunda, strangea stiloul, dar dorinta de a scrie era mai mare si continuai...Cate aveai de impartasit jurnalului...
Imi amintesc crengile caisului adiate de vant, atingand peretii camerei in care dormeam; siluetele lor contorsionate se proiectau pe perdeaua ferestrei; stateam in pat, cu jurnalul in fata, luminat de lampa cu abajur fin. Imi oglindeam profilul pe usa camerei, cu impresia de intimitate complicitara. Cu cerneala rosie, nu stiu de ce alesesem culoarea asta, imi imprimam gandurile in hartia cu dungi fine. Cate seri am petrecut impreuna cu jurnalul, impartasindu-i tot ce simteam si doream....La sfarsit, un „noapte buna”, adresat ca unui prieten drag ce-mi era. Jurnalul a fost locul in care mi-am recunoscut romantismul si sensibilitatea adolescentei, in care mi-am adapat necesitatea de intimitate.
Nu stiu, mi-e greu sa intuiesc, cam ce simt copiii de astazi, daca au aceiasi nevoie de intimitate ca si noi, generatiile deja trecute prin adolescenta. Nu stiu daca mai simt acelasi fior citind Teodoreanu, daca mai au acea placere a luminii de veioza cazute pe foile mirosind a celuloza si cerneala tipografica. Sper ca impartaseasca si ei aceiasi, sau macar aproape aceiasi experienta ca si noi, pentru ca sensibilitatea se formeaza doar trecand prin etapele acestea de interiorizare si de rafinare a perceptiilor.
Dar ma tem ca nu este asa. Intuiesc o viitoare generatie vulnerabila la factori de influenta negativa. Este extrem de usor sa induci un comportament inclinat spre violenta, chiar si verbala in cea mai usoara forma in care se manifesta ea. Daca subiectul nu dispune de o stabilitate psihica va fi determinat de orice exista mai strident in jurul sau.
Cum poate fi obtinuta stabilitatea unui adolescent? In primul rand oferind ca parinte, piticului, o copilarie in care sa se simta ocrotit si ajutat, sa-i oferi o educatie ingrijita, intr-un cadru care permite o dezvoltare armonioasa si echilibrata si foarte important, sa fi un exemplu bun. Copilul imita tot ce vede, pentru ca, la fel ca toate fiintele, invata prin repetabilitatea deprinderilor, obiceiurilor si gesturilor celor care-i cresc.
In afara familiei, adolescentul labil, instabil va fi receptiv mai repede la rau decat la bine, calea spre rau, fiind din pacate foarte scurta. Acum rau este un termen cam dur; nu ma refer aici la rau in sensul extrem, doresc insa accentuarea negativitatii deprinderilor insusite de la persoane deja infestate.
Am tot stat si m-am gandit ce determina oamenii sa faca rau, sa distruga, sa jigneasca, sa barfeasca, sa minta, sa faca pe cei din jur sa sufere si n-am gasit o alta explicatie, decat lipsa unei stabilitati psihice, a unei educatii subminime si a perceptiei unei ierarhii inversate a valorilor. Eram cu tata la spital si la toaleta proaspat renovata, cineva stinsese tigara pe clapeta vasului de spalare, acolo unde ar trebui sa atingi doar usor, cu mana. Mucuri de tigari infundau chiuvetele, iar faianta era murdarita de maini slinoase. Cum sa cataloghezi asa ceva? Si culmea, este vorba de oameni bolnavi, suferinzi la care te astepti ca si pornirea de violenta si vandalism sa fie estompata de problemele pe care le au. Deci raul este infipt adanc, este cronicizat, iar sansele sa fie corectat la o anumita varsta sunt minime. Oare cine poarta vina existentei unor astfel de primitivi, acum in secolul 21? Sunt degenerati, incurabili? Sau poate sunt niste protestatari ai modului civilizat de a trai in societate?
Eu zic ca totul porneste de la familie, apoi de la profesori. Am considerat intotdeauna ca daca este sa inveti ceva, reusesti doar daca ai respect de la cel care te educa, indiferent dascal sau parinte. Eu cel putin, mi-am conturat caracterul, respectand si apoi invatand.
Am ajuns departe de la tema zilei, dar cred ca este ceva la care si voi v-ati gandit macar odata si este un subiect de meditat pentru toti. Ce putem noi face, ce putem repara?
In primul rand avand grija ca si copiii nostri sa fie persoane pozitive, sa nu ne lasam influentati in nici un fel de raul din jur si sa incercam sa-l transformam in frumos, prin exemplu. Daca lasam lehamitea si nepasarea sa ne cuprinda, daca o sa avem senzatia ca suntem singurii care militam pentru bine, atunci totul va fi pierdut.. Primitivii trebuie insularizati, nu prin stigmatizare, pentru ca exista riscul violentei. Exemplul nostru este o posibila vindecare a societatii, a partii ei rele.
Oamenii acestia la care ne uitam dezaprobator, n-au nici o vina. Ca n-au avut un jurnal intim. Ca n-au vazut si n-au auzit acasa sau in cercul lor ca exista asa ceva. Nimeni nu le-a spus ca exista frumos, ca exista sensibilitate, candoare. S-au nascut inconjurati de oameni incruntati si inversunati. Au crescut simtind in jur doar instinctul de supravietuire.
Traiesc cu speranta ca lumea asta a noastra v-a deveni mai normala, mai fireasca. Ca frumosul o sa supravietuiasca uratului. Ca bucuria va lua locul necazului.
-
Mai simtiti nevoia unui jurnal intim?
-
Buna Gigi,
Am revenit. Am reusit sa-ti scriu mailul.
Referitor la tema de astazi imi amintesc ca tatal meu a incercat sa ma convinga in copilarie sa tin un astfel de jurnal, insa a durat doar doua trei saptamani, iar insemnarile erau sumare.
Daca stau bine sa ma gandesc niciodata nu am fost o persoana foarte deschisa, sunt sociabila, prietenoasa, dar nu prea deschisa. Nu simt nevoia unui jurnal intim nici acum, nu stiu daca asta inseamna ca sunt insensibila. Am savurat cu placere cartile lui Ionel Teodoreanu, cu aceeasi placere le-as reciti si acum.
Cu siguranta iti pot spune ca nu sunt primitiva si lupt cu toate formele de nesimtire si primitivism din societatea noastra. Pana acum catva timp ma enervam cand la munca spuneam sa faca ceva si ei spuneau da, da si nu faceau. Tipam la ei, imi sarea tandara si de cele mai multe ori puneam eu mana sa fac. Dar de un timp am abordat alta tehnica. Ma duc vad ca nu a facut il chem si pe un ton foarte ferm ii spun "te rog sa faci cutare lucru ACUM si ASA" si nu plec de langa ei pana nu fac ce le spun. Nu cred ca e cea mai buna solutie, dar eu nu ma mai enervez si pentru mine inseamna ceva.
Si nu cred ca aceasta lipsa de educatie poate fi corelata in vreun fel cu lipsa unui jurnal intim.
-
Am raspuns pe Email.
Si referitor la existenta unei legaturi sau determinari intre jurnal si lipsa de educatie: normal ca nu exista. Incercam doar sa figurez profilul omului sensibil ("cel bun"), in antiteza cu cel brut si primitiv ("cel rau").
-
Da e adevarat dar nu mi se pare cea mai fericita asocire, bun,sensibil a avut jurnal, rau nu a avut jurnal.
Sau poate eu sunt rea, vicioasa, primitiva si nu vreau sa recunosc.
-
Eiiii, mi-ai dat 2 stelute. Acum am observat.
-
Si poate ar trebui sa mentionez ca este pentru prima data cand sunt forumista pe net.
Intotdeauna am fost pe post de vizitator fara a interveni.
Aici am scris pentru ca mi-a placut stilul tau. Habar n-am daca esti frumos sau urat, tanar sau batran, bun sau rau.
-
Cam pe langa subiect...
Daca aveti posibilitate sa vedeti serialul "Lie to me" urmariti-l. Mie mi-a placut si acum vreau sa-l revad pentru a fi atenta la detalii, la o prima vizionare am fost atenta la actiune, si cred ca ar fi nevoie si de ceva lectura din analiza tranzactionala daca voi avea timp si stare.
-
Recunosc ca nici eu nu am fost un fun al forumurilor, al face book-ului sau linkedin-ului. Dar am urmarit ce scriu altii si am descoperit ca mi-ar face placere sa particip sau chiar sa moderez. Am mai scris eu cu ani in urma cate ceva, dar niciodata nu am fost multumit cu ce a iesit si am renuntat. Am preferat sa pictez...
Proiectul acesta pe care l-am pornit are mare nevoie de componenta dinamica, in acest caz forumul. Acolo pot sa fiu mai usoor deslusit, pipait, inteles. Website-urile sunt prea directe si au latura informativa destul de stridenta.
Campania de promovare a conceptului merge pana acum foarte bine si sunt multumit, ca dupa doar 10 zile, am ajuns la mii de visitatori, urcand rapid in Google, fiind plasat deja pt unele keyphrases, pe prima pagina.
Intentia mea este sa dezvolt si un serviciu conex de informatii si sfaturi in cateva domenii in care ma pricep destul de bine. In mod cert am sa atrag multi voluntari, valorosi, capabili sa indrume si sa ajute nu doar spiritul...
Ma bucur ca iti place stilul meu, asta ma face optimist si increzator. Ideea care am avut-o este in mod cert foarte buna (din nou modestia nu ma lasa in pace), dar realizarea, punerea in practica va fi cu siguranta un proces de durata.
Dar am rabdare, sunt tanar (am _8 ani...) si multa ambitie.
-
buna gigi,
cred ca este primul forum pe care am decis sa ma exprim. recunosc ca si pe mine ma sperie directia in care se indreapta generatiile mai tinere. incerc sa-mi dau seama daca este vorba de o schimbare normala, pe care incerc sa o accept, sau e ceva mai mult: o pervertire subtila a noii generatii in sensul rasturnarii sistemului de valori, sau si mai rau a disparitiei acestuia. altfel eu cred ca exista o varsta pentru orice, adolescentii cred ca trebuie sa fie putin rebeli, ei simt nevoia acuta sa se razvrateasca impotriva regulilor, impotriva adultilor(parinti sau profesori), impotriva societatii...nici nu cred ca este ceva neaparat rau, atata vreme cat se incadreaza in niste limite. cred ca de fapt asa se constituie motorul societatii, samanta progresului: prin actul de rebeliune a celor tineri impotriva situatiei de fapt, prin canalizarea tinerelor energii catre schimbare.
totul e ca aceasta schimbare sa se faca intr-o directie pozitiva, constructiva. ce ma sperie la generatiile noi este scaderea continua a gradului de cultura, si o contiuna imbecilizare(cred ca este un termen prea dur), ceea ce face ca reperele morale sa se stabileasca in functie de nevoile si dorintele induse artificial.
in ceea ce priveste jurnalul intim, cred ca a cam cazut in desuet, dar poate ma insel, poate doar este acum in alte forme(ex. electronic), dar pana la urma cu acelasi rol. pana la urma nevoile si aspiratiile adolescentilor nu ar trebui sa fie atat de diferite acum fata de acum 20, 50,100 ani.
din pacate dupa aceasta varsta, viata te prinde atat de puternic, incat nu cred ca jurnalul isi mai gaseste locul. si daca da, s-ar putea sa demonstreze doar o uriasa singuratate, un vid lasat de persone dragi si prieteni
-
Bine ai venit pe forum, Diana! Am citit si recitit ce ai scris pantru a ma convinge ca nu am scris..eu. Ce am citit mi-a dat strania senzatie ca a fost scris de mine, atat de logic curgeau remarcile tale. Aceasta a treia tema, pe care am pus-o pe forum, doream sa fie ceva accesibil si simplut. Articolul este scris in doua planuri, se pare ca m-am grabit sa-l urc pe site fara sa-l revad de mai multe ori, pentru ca..undeva am gresit. Recitindu-l mi-am dat seama ca n-am reusit intersectia celor doua planuri, creindu-se astfel impresia de incalceala. Am sa incerc sa ma explic: planul real era ca timp localizat in copilaria mea si trebuia sa creeze cadrul introducerii in motivul temei.
Al doilea plan si pe care doream sa lucrez era unul figurativ, in care jurnalul era doar instrument, capabil sa fractioneze si sa analizeze societatea. El nu mai era elementul central, devenind astfel o tema falsa. Acest lucru creaza un spatiu larg de discutie, totul jucandu-se in abstract. La tema aceasta am si folosit alt tip de limbaj, decat in celelalte, in incercarea de a-l face abordabil ca subiect.
In sens real, jurnalul intim scris de mana si ascuns sub pat nu mai poate exista in conditiile unei societati dinamice ca cea de azi, in care informatia este activa si atractiva. Ar parea si caraghios sa vezi un adolescent de azi, mustind de energia unei generatii hiperactive cibernetic, furisandu-se timid si intim in camera lui, completand un jurnal intim.
In sens figurativ insa, existenta imaginara a unei perceptii de camaraderie ascunsa, cum este acea cu jurnalul, poate crea starea de sensibilitate, creandu-se terenul pentru a cultiva un spirit sanatos si curat. De multe ori am asociat sensibilitatea (ma refer la forma de manifestare sanatoasa) cu disponibilitatea de a intelege corect pe cei din jur, avand o deschidere fireasca, nu doar una superficiala si de fatada. Acest sentiment puternic scoate din om ce este mai bun, putan crea, rade, petrece...
Primitivismul si violenta le asociez ca efecte ale unei indarjiri si incrancenari obsesive, mostenite sau dobandite. Aici ma gandeam eu ca e rolul educatiei sa intervina...
-
Buna ziua
Si bine v-am regasit. Bine ai venit Diana.
Eu cred ca in acest subiect voi ramane "Gica contra". Nu prea pot fi de acord cu voi in ceea ce priveste generatiile tinere. Poate ca jurnalul intim este acum desuet. Dar eu nu am simtit niciodata o astfel de nevoie, nici in copilarie, nici in adolescenta si nici acum.
Nu inteleg de ce vedeti la generatiile tinere doar golanii, de ce nu vedeti si copii buni, care sunt destul de multi.
Eu am facut facultatea in Bucuresti si dupa am lucrat tot in Bucuresti. 13 ani am locuit in acest oras care iti ofera o paleta larga sociala, culturala...intalnesti aici de la lux si depravare pana la modestie si bun simt. Totul este sa iti alegi oamenii din jurul tau, sa poti vedea si lucrurile bune, si copii cu bun simt, care invata f bine, merg la olimpiade, la teatru, la dans... Este adevarat ca prostul gust si nesimtirea sunt stridente si de multe ori iti invadeaza existenta.
Dar eu am ajuns la o faza a existentei mele cand am hotarat sa nu mai las aceste lucruri urate sa-mi intre in suflet si nici macar sa ma enerveze. Nu ma mai straduiesc nici sa schimb ceva sau pe cineva. Iau totul asa cum e. Evit ceea ce nu-mi place si caut sa am in preajma mea oameni cumsecade. Pe ceilalti ii ocolesc pur si simplu, pentru ca imi consuma din energia mea si nu mai vreau. Asta nu inseamna ca eu ma cred buna sau superioara. Am o multime de defecte. Este doar o chestie de optiuni.
Acum 5 ani si jumatate m-am intors acasa, in Busteni. Si ma simt mult mai bine aici decat in marele Bucuresti. Lumea e mai amabila, mai prietenoasa, mai altfel. Si copii sunt altfel. Si daca va ganditi bine si noi am avut golanii nostrii, care faceau si ei rele si erau blamati. La fel si aceasta noua generatie. Dintre prietenii mei multi au copii, unii sunt razgaiati si se dau cu fundul de pamant, altii sunt niste copii de-ti vine sa-i manaci de dulci ce sunt.
Eu nu am talentul literar al lui Gigi, si nu stiu nici cat de coerenta am fost. Am scris ceea ce am gandit repede, repede. Eu sunt intotdeauna pe repede inainte. Dar ma puteti combate.
-
Daca te-ar auzi, Capsuna, d-na Poleac, profesoara mea de romana din scoala generala, sau d-na Fanache, o femeie care nu a ras niciodata in viata ei, dascalul meu de limba materna din liceu, cred ca nu le-ar veni sa creada, ce a ajuns sa se afirme despre rebelul lor elev, Gigi. Ca ar avea talent literar. Orice dar asta n-ar crede. Mai repede ca am ajuns academician, ca recunoastere a unor merite in matematica, sau in nationala Romaniei la rugby, asta da ar crede.
De cate ori am fost certat ca nu am facut analizele literare sau fisele de caracterizare a unor personaje, pe care eu le socoteam imbecile si de neanalizat; de cate ori mi-au aratat usa in urma unor comentarii nu foarte soptite; de cate ori am primit observatii la modul in care intelegeam sa respect uniforma de elev.
Problema ca trebuia sa citesc ceea ce mie personal nu-mi placea; intotdeauna am fost selectiv si nu am suportat impunerile de nici un fel. Si cartile de romana erau la vremea acea un amalgam incropit din scriitori "admisi". Lectura suplimentara era impusa tot din tagma celor "iubiti". Cand erau atatea carti bune. Eram disperat ca nu gasesc timp suficient sa citesc Balzac, Eco, Joyce si ei ma infunadau la scoala cu scriitori de doi bani...Si mai vroiam si sport si Gazeta matematica. Visam sa ajung mare profesor de matematica...sau macar sa joc in nationala Romaniei de rugby contra Frantei lui Fouroux si Screela.
-
Si ce meserie ti-ai ales?
-
Ingineeeeeeeeeeeeeeeer!
-
Supeeeeeeeeer!
-
Ma intriga faptul ca nu mai vine nimeni prin casuta noastra. Stau ca gugustiucii, trag cu ochiul si atat.
-
Ai vazut ''lie to me"?
-
Nu exista copii rai si buni. Eu ii impart doar in activi si hiperactivi. Comportamentul lor le antreneaza caracterul in formare. Ceea ce ne sacaie pe noi la unii, este in faza de copilarie in care se afla, doar o impunere a personalitatii si o incercare fortata de a atrage atentia. Personalitatea se formeaza si printr-o anumita si in limite, permisivitate a parintilor. Ingradirile, observatiile permanente, constrangerile afecteaza puternic dezvoltarea unui tanar.
Fiecare generatie, la fel si orasele, cum spuneai Capsuna, au tinerii lor mai buni si tinerii lor mai rai. Intotdeauna va fi asa. Nu poti face o caracterizare la gramada, acolo sau atunci au fost buni, acum si aici sunt rai. Si in definitiv si rautatea, in sensul bun al cuvantului, are rolul ei. Daca n-ar fi independenta acea adolescentina, dorinta de a schimba, de a deveni lideri, de a blama si contesta vechiul, are dreptate Diana, totul ar sta pe loc.
Deci doamne fereste, n-am acuzat si n-am judecat in nici un moment generatia de acum. Am lucrat si am condus multi tineri 18 - 22 ani. Trebuie sa recunosc ca au o istetime rafinata si o vioiciune a mintii, o rapiditate in analiza care te fac de multe ori sa te simti depasit. Cum este si firesc, sunt insa destui batuti in cap, sau care chiar nu vor nimic de la viata, doar cer, cearta, declama, fara sa faca personal nimic.
-
Folosesc TV-ul si DVD-ul destul de rar. Am fost un devorator de filme, dar mai nou nu mai am rabdarea necesara pentru a urmari ceva. Imi plac mult documentarele, mai ales ca am avut in ultimi doi ani contact cu domeniul. Este incredibil ce se poate face cu o camera si un calculator. Exista o asociatie Aristoteles Workshop, coordonata de Cristina Hoffman si Dan Nutu, care fac in Romania de 4 ani incoace niste lucruri remarcabile. Tineri regizori indrumati de somitati in domeniu, reusesc intr-o luna sa creeze un adevarat spectacol pe panza; fara actori, fara mucava, fara scenarii si regii. Au avut si la Sibiel 2 actiuni de cate o luna si le-am putut urmari, pe viu, munca. Extrordinar. In seara de rezentare a realizarilor, am fost realmente uluit de naturaletea si spontaneitatea unor tineri, pe care-i vedeam la pensiune, ca pe niste copii.
Am sa urmaresc daca imi dai si un reper orar sau unde-l pot urmari. Sunt curios cum pot fi mintit sa stau in fata TV (apropo de titlu!)
-
Filmul ruleaza acum in USA, este serial si il gasesti pe net pe torrente. Cu TV-ul ne asemanam, am luni de zile de cand nu m-am uitat la televizor.
Odata imi tot povestea cineva despre nu stiu ce emisiune, iar eu nu pricepeam, apoi a incercat sa faca o paralela cu o alta emisiune ca sa ma faca sa inteleg. iar eu continuam sa ma uit ca vitelul la poarta noua, intr-un final i-am spus sa nu se mai chinuie ca eu nu ma uit si nici nu ma voi uita la televizor. A ramas consternata si m-a intrebat daca am trecut la vreo religie care nu-mi permite sa ma uit la TV. ;D
Se pare ca suntem destul de ciudati. Eu aflu stiri de la radio in masina, sau pe net. Dar politica imi e la fel de straina ca si TV-ul.
La Sinaia aveam televizor la munca si mai urmaream acolo cate ceva. Unul din ospatarii de pe tura cealalta a facut odata un schimb de tura, iar seara m-a intrebat daca ar putea sa vada si el altceva la televizor decat pesti, maimute si elefanti. Pentru ca telecomanda era la mine!
-
Gigi ce-i cu tine online la ore asa tarzii?
-
Imi ramasese calculatorul pornit...
-
Tema zilei pe care o pregatesc acum se numeste "Tentatia primitivismului" si va fi postat pe site si forum joi.
-
Buna ziua tuturor!
Eu sunt Carmen,voi unde sunteti?Hai ca si eu am fost inginer odata!Din fericire mi-am schimbat meseria la timp...dupa parerea mea chiar daca am muncit un pic pt asta Si cit ma bucur acum
-
Vreau sa incep prin a mentiona ca in continuare o sa auziti o parere venita " din cealalta parte a baricadei " , deoarece fac parte dintr-o alta generatie .
In opinia mea nevoia unui jurnal intim in zilele noastre nu ar avea cum sa mai existe si asta din mai multe motive .
In primul rand eu cred ca orice om are nevoia si dreptul la intimitate care in timpurile de acum pot fi satisfacute prin forumuri si discutii virtuale unde poti ramane anonim pentru totdeauna si poti insira o sumedenie de lucruri mai mult sau mai putin adevarate , sau poti sa-ti descarci sufletul in fata unor necunscuti , ramanand in acelasi timp chiar tu un anonim .
In al doilea rand , ceea ce am observat chiar si la mine de-a lungul anilor , gama larga de posibilitati de a petrece timpul liber pe care o ofera societatea zilelor noastre au dat usor la o parte vechiile preocupari ale tinerelor generatii precum cititul , studiatul chiar si sportul de multe ori , toate acestea ducand spre o "imbecilizare" a societatii - poate am folosit un termen un pic cam dur - . Acest lucru se manifesta nu numai asupra generatiei mele ci asupra intregii societati , personal am vazut la majoritatea oamenilor alegand televizorul si informatiile luate de pe internet in locul cititului sau studiul unei carti de specialitate si jocurile pe calculator in locul unui meci de fotbal in fata blocului . De ce ? Pentru ca este mai comod si mai usor .
Toate acestea mai conduc spre un factor care este in momentul de fata mai accentuat in Occident : lipsa socializarii . Stiu ca m-am abatut putin de la subiect dar am simtit nevoia sa-mi exprim aceasta parere . Ar mai fi multi factori de adaugat dar am scris aceste randuri oarecum in graba ....
-
Hello George?How are you?Ma bucur ca ma voi intersecta si cu alte generatii Chiar imi doresc sa mai aflu cam ce le mai trece prin cap tinerilor din ziua de azi Diferente intre generatii au fost si vor ramine intotdeauna dar eu ma consider o persoana care inca poate intelege comportamentul tinerilor asa ca zi mai departe
-
Nu cred ca aceste diferente intre generatii pot fi intelese in multe situatii ci doar acceptate intr-o oarecare masura . Dezvoltarea societatii se face intr-un ritm atat de alert incat diferentele ce vor aparea in urmatorii ani vor creste progresiv astfel ca noi vom avea rolul de a accepta o parte din ele si de a incerca sa diminuam partea negativa
-
Revenind la tema de azi am avut si eu un jurnal in adolescenta in care imi scriam of-urile pina in ziua in care am descoperit ca mai este cineva care il citeste Frati,surori nu am asa ca nu este greu de inteles cine Nu m-am suparat f tare dar nici nu am mai scris nimic.Poate ca sunt o fire mai mult practica decit romantica dar asta nu inseamna ca nu sunt sensibila.Imi place natura ,imi plac animalele dar cel mai mult imi plac oamenii.Cel mai mare dusman al meu este singuratatea Totul are farmec,culoare,gust atunci cind nu esti singur.Cred ca am dezbatut destul tema zilei si am vorbit suficient despre mine.Sa mai lasam si o unda de mister.Voi nu destainuiti nimic?Haideti repede ca poate schimba tema!
-
Bine ai venit Carmen pe forumul Singles Camp! Vad ca intrarea ta pe forum l-a stimulat si pe George sa fie mai activ.
Te felicit ca nu te-ai rezumat doar la a citi ce scriu altii si ca ai decis sa participi efectiv. Mai sunt multi care se rezuma doar la a citi, neintervenind de teama de a fi criticat sau interpretat de alt participant la forum, dar tocmai asta este avantajul virtualitatii, nu ne vedem, nu stim cine suntem in realitate, asa ca trebuie sa aveti curaj! Nu va fie teama sau jena de modul in care scrieti si va exprimati. Redati liber ce simtiti, ce credeti si asteptati sa vi se raspunda. De altcineva sau de mine. Acesta este rolul unui forum care abordeaza teme destul de nisate. Sa adune la dialog pe cei care se gasesc in acea nisa, sa poata comunica pe acelasi palier de probleme.
Vad ca va adresati mult, direct mie, pe Email. Am sa va raspund cu toata placerea in continuare si acolo, dar va asigur ca este mai potrivit sa discutam, aici pe forum. Dezbaterea colectiva este mult mai eficienta, am mai scris asta, ma repet cu intentia de a sublinia.
Carmen, ok uite am mai gasit pe cineva care-si tinea adolescenta fiind, jurnal. Invariabil jurnalele erau citite de parinti. Din curiozitate si din dorinta de a afla lucruri intime, framantari alte copilului care se putea croniciza, accentua si in cel mai nefericit caz creand drame. Un parinte atent trebuie sa stie in permanenta ce se intampla cu copilul lui; acesta poate trece prin perioade dificile dpdv emotional, iar atunci trebuie indrumat si supravegheat. Pare un pic didactic ce scriu, dar ganditi-va cate dezastre nu s-ar fi putut preintampina, daca parintii ar fi stiut ce este cu copilu lor...
-
Jurnal intim.
Am avut si eu unul in copilarie, dar am renuntat repede. Mi-am schimbat parerea -ceea ce scrii nu mai este intim, trebuie impartasit celorlalti si atunci am inceput sa scriu novele. Nu au fost publicate insa asa mi-am format un stil de a scrie, de a ma exprima, un filtru pentru cartile pe care le citesc.
;D
-
De ce nu incerci sa publici? Se scrie destul de putin in stilul nuvelist si parerea mea, nu foarte fericit. Asa ca este o nisa care poate sa fie potrivita. Nuvelele mi-au placut pt sa sunt usor lecturabile si potrivite stilului meu, mereu pe fuga si intr-o continua agitatie, iar asta nu-mi mai da posibilitatea parcurgerii unor opere de mari dimensiuni. Doar in concediu plec cu valiza de carti pentru ca acolo, inchid orice mijloc de comunicare si nu fac altceva decat citesc si stau la soare.
-
jurnal am avut si eu
mama a dat peste el si a ras de ceea ce am scris acolo
asa incat am inceput sa scriu in franceza
nu conta ca faceam greseli, eu scriam, eu citeam
oricum asta m-a ajutat la invatarea limbii franceze
-
Marea "rautate si curiozitate" a parintilor, sa caute si apoi sa comenteze jurnalul copiilor! Pe deoparte este bine ca parintii sa stie tot despre copii lor, dar asta trebuie facut cu discretie si fara sa afecteze intimitatea lor. Altfel exista reversul, retragerea in cochilie, introvertie, frustare, ceea ce nu este bine sa i se intample unui copil in perioada de conturare a caracterului si in zona de maxima sensibilitate.
-
da, asa e
uite o tema buna de dezbatut
influenta parintilor
nu?
-
O urc acum pe forum
-
Definiţie dex a jurnalului intim:
caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă).
Dacă este intim nu ar trebui citit de nimeni zic eu, nici măcar de părinţi, dar spune tu Gigi - citeşti ce scrie copilul tău (dacă am înţeles eu bine ai copil).
-
Nu, n-am spus asta. Am un fiu, pe care il cheama Remus. O sa-l cunoasteti si pe el la Sibiel. Se ocupa in cadrul acestui proiect de marketing si de promovare. Nu am citit jurnalul lui dintr-un singur motiv: n-a avut. Poate curiozitatea si atentia de tata m-ar fi impins sa o fac. Acum sa discutam cinstit: ce intimitati care trebuie ascunse atat de adanc are un copil sau un adolescent de 12 - 16 ani? In schimb ca parinte poti gasi acolo framantari sau probleme care au un caracter patologic si care trebuie sesizate si corectate. De multe ori copiii se feresc sa vorbeasca cu parintii despre problemele lor, acestia deslusesc mai greu ceva din comportamentul inegal al adolescentilor, asa ca surprize pot aparea mai ales ca sunt atatea tentatii si influente negative. Deci nu este vorba de a incalca intimitatea lor. Dar important este sa nu arati ca ai citit si in nici un caz sa nu faci haz de sensibilitatea lui.
-
..... Dar important este sa nu arati ca ai citit si in nici un caz sa nu faci haz de sensibilitatea lui.
Să-ţi trăiască băiatul, să fie sănătos şi să aibă succes în viaţă.
Aici este problema. Diplomaţia de a aborda problemele fără a da de înţeles că ai citit. Copilul se poate simţi frustrat.
-
Iti multumesc pentru urare si gand! Asta doresc si eu tuturor celor care au copii, sa se bucure de ei, sa-i vada crescand frumos si sa fie mandri de ei!
-
prin natura profesiei sunt obligat sa am de-a face cu "noua generatie" ... e dezastruoasa. fara semne de exclamatie. si la mine e primul forum pe care scriu si eu am avut un jurnal... si era din ala frumusel, chinezesc! nu ca m-a tinut mult (niciodata nu mi-a placut sa scriu), dar erau gandurile mele.... am fost oripilat cand mi-a fost "violat" - am inventatun nou sistem de scriere pentru a ma proteja si peste ani regasindu-l am avut surpriza sa retraiesc unele sentimente sau in alte parti sa vad ceea ce vad la tinerii de azi (imaturitate? exacerbarea unor situatii banale? creare de probleme acolo unde nu exista?)
-
da
istoria asta nu are pic de originalitate
se repeta
:)
ideal ar fi sa judecam lucrurile de acum prin prizma mintii de atunci
nu e asa?
-
nu am avut jurnal- dar copiii nostri au PC si totul depinde de cum sunt intelesi si luati in serios
-
Buna,
Eu am avut si am un jurnal. Nu am scris si nu scriu in el in fiecare zi...au fost ani in care am scris doar de 2 ori, atunci cand am simtit nevoia sa astern ceva pe hartie: un eveniment important, o revelatie pe care am avut-o. Talent la literatura nu am si nici nu ma dau in vant dupa scris, insa uneori e benefic sa fii tu cu tine si cu o foaie alba in fata. In adolescenta acest lucru te poate ajuta sa te cunosti mai bine pe tine, ca individ si sa intelegi ceea ce ti se intampla.
Referitor la ceea ce s-a scris pe acest forum...cred ca intotdeauna adolescentii vor fi mai greu de inteles de oamenii care sunt deja la maturitate. Rolul celor maturi este de a-i ajuta pe adolescenti sa deosebeasca binele de rau si cum poate fi facut acest lucru decat prin discutii libere si prietenoase? In acelasi timp adolescentii ar trebui sa gaseasca oameni care sa ii inspire si in unele cazuri sa le serveasca drept modele. Modele nu trebuie neaparat sa fie persoane publice, cunoscute de toata lumea. Pot fi membri ai familiei sau prieteni. Important este ca acea persoana sa fie un exemplu pozitiv. Este usor sa spunem ca generatiile care vin in ura noastra sunt dezastruoase (pentru ca intr-o anumita masura este adevarat), insa totodata cei tineri sunt produsul societatii in care traiesc, sunt oglinda parintilor si a profesorilor pe care ii au. Partea plina a paharului este ca inca mai exista si copii care beneficiaza de o educatie buna, au valori si principii valide, inspirate de parinti si sunt mult mai informati decat au fost generatiile dinaintea lor.
-
Servus tuturor! Prietenul meu, jurnalul! am avut si cand eram mica (aprox pe vremea lui Nefertiti), pe caiet frumos, scris cu mana. A incaput pe mana cenzurii, din nefericire, si dus a fost. Dar cum, acolo unde este cenusa, mai gasim si jaratec uneori, am inceput sa scriu din nou, acum vreo 5 ani. Scriam zilnic, de data aceasta pe calculator. In ultima vreme, nu prea am mai scris. Atunci cand scriam era ca un exercitiu de auto-cunoastere. Ideea era sa scriu si sa descriu absolut totul cum imi venea in minte in acel moment, cu toata sinceritatea, tot ce simteam si gandeam. Pentru ca a fost unul din multele momente de rascruce din viata mea. Da! Din cand in cand reciteam, sau mai recitesc si inteleg totul mult mai bine acum. Am reusit sa ma cunosc mai bine pe mine insami. Si in functie de descoperirile mele despre mine, am ajuns chiar sa-mi impun o anumita linie de viata, sa controlez anumite lucruri pe care in spontaneitatea mea debordanta, le lasasem prea mult pe-afara si se cam umplusera de julituri si vanatai. Da, jurnalul pentru mine este inainte de toate un instrument de cunoastere, de analiza, de meditatie.
Sa fiti iubiti!
-
eu infiintam un jurnal ori de cate ori ma apucam de slabit.. scriam acolo ce anume si cat mancam, pe zile si ore, ca sa ma incurajez singura si sa nu cedez.. dupa prima lipotimie, am aruncat jurnalul de "regim" si am inceput unul de trasabilitate a cheltuielilor.. bun si ala pana la prima invitatie la munte cu colegii de grupa, cand am cumparat totul dintr-o data ca sa fac impresie (ce prostie!) si am dat peste cap trasabilitatea.. asa .. pe urma a venit unul cu iubirile secrete si nemarturisite, era de fapt un sir de intrebari pe care mi le tot puneam retoric si la care nu stiam niciodata sa raspund... si culmea, prima cerere de casatorie din viata mea, a venit in camera de camin din Regie (P11, cam 303), cand, la asolvira facultatii si inainte de a parasi campusul universitar penru totdeauna, o sasoaica care nu mai e demult acum in Romania si care era atunci cea mai buna prietena pe care o aveam, m-a intrebat: vrei sa fii sotul meu? nu radeti, la momentul acela, intrebarea avea un sens precis, si anume era o confirmare a faptului ca aveam o cumunicare exceptionala si ca ne intelegeam extraordinar dar, uf... cum se joaca uneori natura cu noi!
-
La intervale regulate notez ce se intampla in viata copiilor,o fac de ani de zile cand scriam cuvintele personalizate pe care le foloseau cu atata naturalete incat ma intrebam cum mai avem nevoie de reguli ca sa inventam o limba...Acum imi notez prima prietena adusa acasa,primul barbierit - in ordine inversa - si imi dau seama ca suplinesc lipsa fotografiilor clasice,pe hartie...cele pe calculator nu ma satisfac .Nici nu stii cat de bine imi face sa rememorez cum a fost cutare zi din viata noastra.A mea prin a lor,pana mai pot.
-
Am avut mai multe tentative de a incepe un jurnal si totul tinea 3 zile cum se spune pana in 2006 cand am cunoscut pe cineva... si de atunci scriu in fiecare zi un rezumat pe scurt al zilei anterioare... acea persoana nu mai este in viata mea dar amintirile au ramas scrise si pozele sunt marturii chiar daca doar virtuale..
-
deci,rasfoiesti jurnalul acela pana la urmatoarea care sa te inspisre? nu e periculos? daca nu va semana nici un pic cu ceea ce iti rememorezi?
-
@Crista - nu cred ca ai inteles explicatia mea legata de jurnal si poate ca nu am fost destul de clar in idee... ce vreau sa spun este ca din 2006 am jurnale zilnice pe ani si astfel uitandu-ma pe ele pot sa stiu ce am facut sau simtit intr-o anumita zi sau legat de o anumita intamplare dar mai ales pot sa imi vad evolutia si greselile facute....
-
mie mi se pare f bine ce faci miky
numai ca trebuie sa fii perseverent
eu nu prea sunt
-
milkyboy,mea culpa,explicatiile au fost bine-venite.Eu il folosesc cam tot asa,sa castig perspectiva.Si am mai constatat ca ragazul scrisului te ajuta sa selectezi ce merita mentionat,retinut - foarte util.Viata ma indeamna sa mai incep unul ca sa stiu de ce am de luat o anumita hotarare acum,sa imi fie clar.Il arati cuiva?Eu nu as putea si le tot ascund ,desi nimeni nu le cauta
-
Nu am tinut niciodata un jurnal intim :) Dar pot scrie cu usurinta aproape ,...despre toate momentele placute ,..si ,....neplacute derulate pe parcursul vietii ,...pana in momentul de fata.
-
pana acum am reusit sa il constant poate sunt cateva zile care lipsesc din el dar in rest in fiecare dimineata scriu ce am facut in ziua precedenta si imi trec ceea ce este important de mentionat...
de aratat nu am aratat decat o singura data unei foste prietene cand i-am demonstrat un eveniment de care ea se facea ca nu mai stie... si a ramas uimita si in acelasi timp impresionata de acest lucru insa nu am cedat in a o lasa sa citeasca din el doar ce am scris despre acel eveniment si atat...
eu am creat aceste jurnale atata pentru mine cat si pentru atunci cand voi avea copii daca va fi sa fie vreodata sa poata invata din ceea ce am facut eu fie bine fie rau...
-
n-am incercat niciodata experienta de a tine un jurnal. n-am fost tentata. ma intreb daca cei care au, sunt complet sinceri cu ei insisi sau se autocenzureaza si acolo.
-
cum spuneam in acest topic cu ceva luni in urma ~ am avut in adolescenta un jurnal ~ in care mi placea sa scriu tot felul de intamplari si ganduri.
acum stau sa ma gandesc ~ oare n-ar fi util sa tin unul ~ ca deh memoria de genul feminin te lasa de la o anumita varsta !! :D
-
cred ca jurnalul nostru este aici pe acest forum aici putem comunica ne putem spune parerile supararile bucuriile problemele aici suntem o comunitate daca ne simtim singuri aici e locul nostru aici eu am descoperit ca nu sunt singurul om singur ca mai sunt si altii ca mine,oamenii singuratici inchisi in ei asa ca mine trebuie ajutati doar pe acest site nu mi-e rusine cine sunt,vreau sa va intreb sinuciderea e o varianta pt a scapa de singuratate?
-
ai spus un lucru foarte frumos, ai dreptate si acest forum poate fi considerat un jurnal pentru noi toti.
singuratatea este la nivel individual, daca suntem impreuna eu cred ca nu mai putem sa ne consideram singuri.
cit despre sinucidere, eu intotdeauna am considerat-o un lucru irational, si nu o solutie reala la problemele noastre.
-
Sinuciderea nu e o varianta pentru nimic. Viata ta e singurul lucru care-ti apartine cu adevarat, daca ti-o iei, nu-ti mai da nimeni alta in loc. Pentru a scapa de singuratate exista multe alte metode. Iesi in natura, plimba-te, socializeaza, citeste din marii intelepti ai lumii si invata, iubeste plantele si animalele, bucura-te de fiecare secunda si multumeste ca ai trupul sanatos si mintea intreaga. Daca-ti simti sufletul apasat , gaseste-ti linistea la Dumnezeu, multi au reusit sa-si croiasca astfel calea cea dreapta in lume. Sau poti consulta un psiholog care sa ta ajute sa depasesti momentele de deprimare. Viata e frumoasa cu toate greutatile si necazurile ei. Lasa gindurile negre, ia viata in piept si lupta cu ea. Nu stiu ce mare om a spus ca sinuciderea este o rezolvare definitiva la o problema temporara. Gindeste-te bine la aceste cuvinte si vei realiza ca orice problema isi are rezolvare, pe cind viata nu se mai intoarce.
-
cred ca jurnalul nostru este aici pe acest forum aici putem comunica ne putem spune parerile supararile bucuriile problemele aici suntem o comunitate daca ne simtim aici e locul nostru
super ~ ai descris exact esenta acestul forum ~ se vrea un loc unde oamenii singuri pot comunica intre ei si astfel a devenit un jurnal.
este zilnic citit de sute de oameni si are avantajul ca este accesibil oricui vrea sa vina alaturi de noi.
-
asa e, sunt convinsa ca foloseste tuturor celor care citesc si celor care vor citi in viitor. tocmai de aceea mi se pare important sa contribuie cit mai multi cu cite o parere sau un gind. nu e chiar atit de greu, dar cred ca inseamna foarte mult pt cei ce au nevoie.
-
sunt multi oameni cu probleme mai ales cu probleme legate de singuratate dar aceasta campanie a fost facuta in acest scop sa scapam de singuratate iar la mine a avut efect benefic,daca la mine a avut efect va avea si la altii
-
cum spuneam in acest topic cu ceva luni in urma ~ am avut in adolescenta un jurnal ~ in care mi placea sa scriu tot felul de intamplari si ganduri.
acum stau sa ma gandesc ~ oare n-ar fi util sa tin unul ~ ca deh memoria de genul feminin te lasa de la o anumita varsta !! :D
Pe mine memoria m-a lasat demult. Greu m-as descurca fara agenda din telefon.
Eu una nu cred ca as avea rabdare sa scriu, poate un video jurnal ca am vazut ca se poarta.
-
Pe mine memoria m-a lasat demult. Greu m-as descurca fara agenda din telefon.
Eu una nu cred ca as avea rabdare sa scriu, poate un video jurnal ca am vazut ca se poarta.
ar fi interesant si un video jurnal
agenda din telefon e buna pentru divere notite si avertizari
cred ca ar fi bun un jurnal in sensul ca sa scrii despre intamplarile de peste zi - ce ti-a placut sau displacut , sentimente, reactii - unele indreptatite altele poate prea repezite- care sa serveasca de fapt ca o terapie
-
Imi aduc aminte cum in adolescenta , intro seara de vara - tot pe o vreme innorata ca asta - pentru ca eram racita si ai mei nu m-au lasat sa ies cu bicicleta m-am apucat sa scriu .
Nu era tocmai un jurnal ci mai mult o povestioara - binenteles ca eroii si evenimentele erau inspirate din viata mea. Acum de multe ori ma gandesc ca as scrie - pentru mine - nu pentru ceilalti sau publicare - dar timpul sau tot felul de motive ma fac sa tot aman asta.
-
am tinut si eu un jurnal in liceu si la inceputul facultatii, scriam tot ce simteam si gandeam...mai ales cand nu aveam cui sa ma destainui
am asternut randuri despre momente frumoase, fericite dar si triste... ;)
il mai pastrez si acum, iar uneori il recitesc cu placere si imi aduc aminte perfect acele momente
-
a tine un jurnal este si o buna metoda psihoterapeutica . de ce ? pentru ca fiecare dintre noi simte nevoia de comunicare si nu toti avem pe cineva langa noi caruia sa-i putem spune gandurile noastre exact in momentul in care avem nevoie sa o facem . in acel moment salvatorul care ne ajuta sa ne descatusam sufletul este acel jurnal care ne asculta cu rabdare si , mai ales , nu ne intrerupe :D
(http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTQnp_kJr1jt6w7OzIGTiJJoa9MOKZYw3G7p_48cfulOjGPCCBg)
-
si mai ales...nu va spune nimanui ce i-am povestit ;) :D
-
curios este felul in care o insemnare dintr-un trecut extrem de indepartat (un jurnal de acum 35 de ani, in cazul meu) poate readuce, din strafundurile memoriei, situatii si trairi de care altfel nu ti-ai mai aminti niciodata...
-
nu e nimic curios in asta , puiule . te-a lasat memoria :D :D :D
-
care memorie? si cine esti tu? :D :D :D
-
cine sti tu ? cine esti tu ?
ecoul ... :D :D
-
si baietii ce ar trebui sa scrie pe acest topic ? cum am furat jurnalul celei care o adoram in clasa a 8-a C , si cum am aflat citindu-l ca tipa facuse sex oral deja cu proful de sport ? >:( >:( >:(
-
pfuuu... ce emancipata era 8) ai adorat-o si mai mult ???
-
normal ...i-am dat cu jurnalul....de pamant .... pana cand i l-am facut praf... dar "femeia" a zis ca trebuie sa invete de la cineva ca doar nu o sa ramana o proasta... :o :o :o :o :o :o
-
pai nu putea sa invete si ea de la profu de mate? poate ca o adorai si mai departe :-\
-
posibil ca profu de mate sa dea lectii despre multimi,
si in plus lucreaza numai cu necunoscute...
-
Nu este frumos sa citesti jurnalul altei persoane , indiferent de sex.Oricum, eu cred ca tot ceea ce scrii , indiferent ca este jurnal/notita pe o coala/biletel, etc,toate acele lucruri/intamplari capata o insemnatate foarte mare.Gandurile ( dorintele) scrise si care mai au si termene de realizare, se vor implini negresit.Fiecare dintre noi ar trebui sa avem cate un jurnal unde sa scriem tot ce simtit si de cate ori simtim nevoia sa disecam acele fapte/lucruri /persoane/intamplari,etc.
-
si baietii ce ar trebui sa scrie pe acest topic ? cum am furat jurnalul celei care o adoram in clasa a 8-a C , si cum am aflat citindu-l ca tipa facuse sex oral deja cu proful de sport ? >:( >:( >:(
inseamna ca trebuia sa furi jurnalul altei fete...celei care te adora...si asa aflai si tu :P
-
intotdeauna iubeam numai aiurea...
-
oare acum nu iubesti tot aiurea?Nu stii vb aceea ca "dragostea e oarba "?.Totdeauna , toti , vom iubi "cam" aiurea.
-
azi sunt la moda blog-urile. unele sunt tot un fel de jurnale.
-
totusi parca ar fi o diferenta intre ele, jul
- pe un blog - poate citi toata lumea ( ca si pe un forum ) ceea ce scrii pe cand intrun jurnal personal (intim) ramane pentru tine
si mi-a placut ce a spus miha cateva postari inainte
curios este felul in care o insemnare dintr-un trecut extrem de indepartat (un jurnal de acum 35 de ani, in cazul meu) poate readuce, din strafundurile memoriei, situatii si trairi de care altfel nu ti-ai mai aminti niciodata...
odata cu trecerea anilor uitam emotiile , impresiile pe care le-am trait la un moment dat , intro anumita situatie
eu am constatat ca uitandu-ma peste albumele cu fotografii mai vechi - ca privind la pozele facute atunci imi aminteam si de imprejurarile in care au fost facute - de cine era cu mine - de emotiile de atunci
-
o-ho-ho draga mea
inseamna ca n-ai navigat pe prea multe bloguri ca sa vezi ce debiteaza unii
-
azi sunt la moda blog-urile. unele sunt tot un fel de jurnale.
o-ho-ho draga mea
inseamna ca n-ai navigat pe prea multe bloguri ca sa vezi ce debiteaza unii
ba, tocmai ca am citit si nu prea as baga blog-uri la jurnale intime :)
-
ba, tocmai ca am citit si nu prea as baga blog-uri la jurnale intime :)
eu cred ca tocmai de aceea i se spune jurnal "intim" ca sa nu-mi citeasca tot poporul gandurile si simtirile ....
blog-urile mi se par prea expuse publicului larg...sunt ok pt a asterne idei, pareri, experiente de viata...dar nu se incadreaza la "intim"
-
avea dreptate nea jiji berbecali: globurile astea nu e bune de nimic :( si-apoi intim sa fie, da' sa stim si noi :)
-
eu am blog si pot spune ca eu sunt aia de acolo, fara masti si vulnerabila si imi asum scrierile despre mine oricat de intime ar fi....
-
super
in afara de faptul ca sunt utile, aceste blog/jurnale cred ca au si valoare terapeutica, permit ventilarea unor trairi, destainuire/impartasirea gindurilor, emotiilor