Arca lui Noe - O povestire moderna
Domnul a spus lui Noe: "Peste sase luni am sa fac sa ploua peste întregul pamant pana cand toti cei rai vor fi înnecati de ape. As vrea însa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!" Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile proiectului ambarcatiunii.
"Bine!", a zis Noe, tremurand înca de frica tinand plansele în mana.
"Sase luni si va începe ploaia", a tunat din nou vocea Domnului. "Ar fi bine sa te apuci de lucru".
Cele sase luni trecura repede.
Norii au început sa se îngramadeasca la orizont si primele picaturi de ploaie au si început sa cada. Domnul a vazut cum Noe statea în curte plangand.
Nici urma de arca.
"Noe!" a strigat Domnul. "Unde este arca?" Un fulger cazu langa picioarele lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea întrebarii.
"Doamne, Te rog sa ma lerti", se ruga Noe. "Am facut tot ce am stiut, dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale. Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca întregul proiect. Apoi, am intrat într-o adevarata batalie cu autoritatile înjurul subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie în curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura, a orasului.
Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie, pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au început o greva. A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem acum abia 16 dulgheri angajati.
Am început sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez numai cate o pereche din fiecare soi.
Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului înconjurator, care îmi cerea sa completez o declaratie asupra impactului potopului planificat de Tine Doamne asupra mediului înconjurator. Inginerii lor îmi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am trimis un glob.
Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar acum am primit o scrisoare de la ei prin care îmi cer o suma enorma de platit.
"Nu cred Doamne ca voi putea termina arca în urmatorui an", se vaita bietul Noe.
Cerul începu sa se însenineze brusc. Soarele straiuci din nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste întinderea orizontului. Noe se uita uimit si zambi. "Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi pamantul?"
"Ai gresit Noe! Fiind Domnul întregului Univers am unele avantaje. Voi distruge întregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul. Ceva inventat însusi de om."
"Cu ce Doamne?", a întrebat Noe uimit.
Dupa o lunga pauza, Domnul a spus;
"Cu guverne"
