Daca te-ai intrebat vreodata ce determina, ce guverneaza, ce ordoneaza lumea, in mod sigur nu te-ai gandit la emotie.
Da, emotia este aceea care reuseste sa impinga lucrurile, sa diferentieze oamenii, sa elimine sau sa instaleze stari, sa creeze necesitatea. Poate v-ati gandit si voi la una dintre intrebarile care m-au starnit pe mine: „Ce face ca oameni, cu genetica apropiata, cu educatie identica, cu acelasi mediu de dezvoltare, sa fie totusi atat de diferiti?”
Raspunsul sta chiar in titlul articolului: emotia.
Instinctual si determinat oamenii reactioneaza emotional. Cand iubesc, cand judeca, atunci cand aleg. Emotia ii face sa incline, sa decida partea, sa aleaga vectorul.
Persoanele pragmatice si eficiente reusesc sa-si atinga obiectivele, spre diferenta de altii care se pierd in analize si detalii. Succes au doar aceia pentru care trecutul conteaza doar ca exemplu, iar prezentul doar pentru a crea viitorul. Pentru ca nu conteaza ce s-a intamplat acum 10 ani, important este ce se va intampla maine, cu proiectie cat mai indepartat posibil.
Cei mai multi insa suntem din pacate tributari trecutului, fiind determinati si influentati de fapte, de evenimente care s-au petrecut. Indiferent cat de importante au fost acestea, daca vrei sa faci ceva pozitiv cu viitorul tau, atunci trebuie sa te rupi de trecut, sa privesti doar inainte. Orice stare emotionala care este legata de intamplari sau experiente trecute, nu va face decat sa-ti blocheze anticipativitatea. Mintea ta o sa ramana captiva ca intr-un borcan, reluand la nesfarsit teme care nu folosesc viitorului cu nimic.O sa-ti folosesti energiile in maruntisuri cotidiene care nu-ti permit sa te dezvolti si sa progresezi cu ceva. O sa te risipesti in lucruri marunte, fara perspectiva. De aceea lasa-ti emotiile sa lucreze in plan pozitiv, sa te impinga inainte, nu sa te tina pe loc.
Cum poti face acest lucru? Simplu, ca orice actiune in care-ti doresti un obiectiv trebuie sa fi motivat de ceva. Si care ar trebui sa fie motivatia pentru un astfel de obiectiv? Pai care alta decat sa-ti doresti sa reusesti ca individ, sa fii un invingator, sa fii iubit, sa fii respectat, sa fii admirat. Pentru a obine acestea, emotiile nu trebuie sa fie neaparat controlate prin exercitiu - sunt impotriva celor care recomanda stapanirea artificiala a acestora – eu sunt de parere ca subconstientul nostru are puterea sa le faca sa actioneze in favoarea noastra, cu conditia existentei unui pozitivism personal al individului.
Libera, emotia va fi capabila sa declanseze actiunea, sa o determine in directia in care dorim. De multe ori emotia este cauzalizata si creata de dorinte inca neimpartasite, nedefinite, dar existente latent in creier. Subconstientul v-a prelua si intipari orice ii sugeram ca ne-am dori, actionand apoi in acea directie. Starea de emulatie a actiunii va fi insotita neconditionat si de emotie, care v-a ajuta la amplificarea necesitatii de a reusi. Aceasta este motivatia pentru care eu consider ca emotia trebuie lasata liber, bineinteles in conditiile in care este determinata si rezultata de o minte sanatoasa, fara angoase si neafectata grav de nihilism si de negativism.
Emotia face comunicarea mai savuroasa, elimina plictiseala, creaza stari vii. Cum altfel am putea trai daca n-ar exista emotii, cum am putea sa actionam uman si sensibil daca am incatusa aceasta stare? Ar mai fi posibila iubirea, dorinta, bucuria? Nici una dintre acestea n-ar exista daca nu am fi determinati de emotii...
Acestea sunt argumentele mele pentru a defini emotia ca cel mai important lucru cu care am fost inzestrati.