Am multe frici. Una din ele este cea de hoti.
Acum vreo zece ani imi cumparasem o masina noua. Prima a mea, altele au cazut la partaj in cota mnealui. In cota mea a cazut copilul. Dar nu-mi pare rau. (Dupa cum vedeti, viata mea privata e publica!). Nu era un moft, era o necesitate; facusem ceva eforturi pentru ea si o admiram de la fereastra de paispe mii de ori pe zi. Si noaptea. M-am invartit cu ea prin oras, m-am dus pana la Predeal, facusem vreo 1500 km cand
a disparut. Nu pot descrie sentimentul umblam capie, cred ca nici nu mai mergeam drept pe strada. O mie de acte, declaratii, amprente, amprentat tot neamul. A fost gasita in cateva zile, in niste trestii, jumate in noroi, descompletata, zgariata
Hotul - prins peste un timp, proces, despagubiri.
Am trait cu frica, aveam tot timpul senzatia ca sunt urmarita. Cam pe cand socotisem ca va fi liberat, am vandut-o cuiva de departe si mi-am luat alta marca, alta culoare, alt numar
Si acum ma uit pe fereastra de douasopt de mii de ori. Cand n-am nevoie de ea, cand plec pe undeva per pedes, n-o las acasa, o duc intr-o curte.
Am scris asta ca sa sarbatoresc cu voi azi a n-a zi din anul asta in care mi se fura stergatoarele. De prin iarna, cand mi s-au furat unele mai pricopsite, tot asa am tinut-o, desi nu mai pun decat din alea foarte ieftine. Degeaba. Foamea e mare! Sa si le bage
Probabil ca, fiind tot noi, ii atrag. Treaba e ca o data nu am observat ca nu le mai am decat cand am trecut pe langa o fantana arteziana
(Saturn inelat, sa nu-mi spui ca ai facut filolojie d-aia cu litere...)
