Pentru mine 2011 a fost un an al calatoriilor si pentru ca in august implineam 50 ani, unde altundeva puteam sa trec pragul, daca nu tot undeva departe de casa. Am ales Germania, pentru ca este o tara de care ma leaga multe, origini, prieteni, momente frumoase, amintiri. Si pentru ca sunt un mare iubitor al naturii. Stiu ca pentru unii Germania inseamna doar industrie, masini, chimie, rigoare, ordine, autostrazi, pentru mine insa inseamna o tara verde, care ofera cam tot ce-si poate dori un iubitor de iesiri. Padurea Bavariei este cea mai intinsa din Europa, orasele germane sunt impanzite de parcuri, strazile si aleile sunt marginite de arbusti si copaci. Gradinile caselor sunt adevarate opere, totul este migalos aranjat, ingrijit. Pentru un perfectionist ca mine, ordinea, curatenia, spatiile verzi germane, ma ajuta sa ma limpezesc, am senzatia de confort total. Si cred ca apartin cel putin mental acelei lumi. Asta mi s-ar fi potrivit cel mai bine.
Imi doream o minivacanta langa un lac natural, acolo unde sa ma pot si scalda, visam ca natura sa ma inconjoare pt cateva zile, dar in linistea si confortul unei pensiuni bavareze. Am cautat cateva zile un astfel de loc dar n-am gasit nimic. Totul era ocupat. Am dat la un moment dat de Irrsee si m-am decis pt o locatie apropiata, La Maison din Bad Worishoffen. Baile acestea termale se afla la o distanta de cca 80 km de Munchen, ceva mai spre sud vest. Localitatea este o adevarata oaza de liniste si de relaxare, cred ca este cel mai potrivit loc pt cineva tensionat, stresat si agitat. Este locul de unde a pornit in lume conceptul de terapie balneara, un preot dezghetat la minte si cu vaste cunostiinte de medicina si botanica, a creat un concept copiat apoi si multimplicat peste tot. Se numea Kneipp si terapia ii poarta numele. In Bad Worishoffen, multe hoteluri afiseaza numele lui ca si garantie a ceea ce ofera. Kneipp a inteles foarte bine cat de important este sa imbini cateva elemente naturale si sa le oferi ca si cadru pt cei care au nevoie de linistirea mintii si a corpului. Apa termala din spa, parcul cu plante decorative, aromatice si zona de promenada, padurea de brad, cu alei umbrite calauzite de rauri si paraie, traseele de hikking, tratamentele cu lotiuni si plante, toate impreuna dau efectul de relaxare si linistire. Staiune mica si intima este plina de flori, boutiquri cu dirdeluri si confectii handmade, ateliere si expozitii de pictura, saloane imense de dans, ballroom-uri, restaurante bavareze cu berea lor grozava, cu mancaruri din carne de gasca si rata, garnisite cu gem si varza dulce.
Exista acolo un spa imens, jumatate acoperit, jumatate afara, Therme se numeste si este asezat undeva la 1 km de statiune. O parcare imensa, o zona apropiata de cumparaturi, una de plimbare completeaza si ofera cam tot de ce ai nevoie. Apa calda, palmierii, ficusii imensi, efectele jacuzzi, baiznele mai fierbinti, cele reci mi-au dat senzatia de placere si de relaxare pe care putine locuri mi-au oferit-o.
Intr-una dintre zile am facut o excursie pana la Fussen, acolo unde pe culmea muntilor se afla Castelul regilor, cel mai vizitat si cunoscut castel din lume. Este cel dupa care Walt Disney l-a creat pe cel care apare in genericile si benzile lui desenate. Am pornit voniceste cu un prieten inspre zona de parcare, acolo de unde autobuzele preiau turistii sa-i duca pe platoul unde este asezat castelul, dar dupa 2 ore de stat in coloana pe ultimii 2 km si din cauza unei ploi nebune care s-a batut din senin peste zona, am decis sa ne intoarcem. Am ramas in minte cu o imagine de basm, un castel nemaipomenit de frumos cocotat in munte. Si cu o localitate Fussen, absolut superba. Am sa ma intorc curand acolo, cel putin asta mi-am propus.
Pensiunea in care am stat, una exceptionala, patinata pt a da senzatia de vechi (recunosc ca am fost pacalit de obiecte, lemnarie si mobilier si am crezut ca are cel putin 100 de ani), cu un one man show care te primeste, iti serveste micul dejun, te indruma in zona. Eram convins ca era patronul atat de implicat era si de binevoitor. Era doar un angajat, am aflat dupa aceea intr-o discutie mai lunga cu el, eram uimit cum reuseste sa administreze o astfel de locatie plina mereu, doar el, o camerista si o fata care pregatea micul dejun. Intrebare stupida de altfel, trebuia sa-mi amintesc ca sunt in Germania unde organizarea si eficienta muncii face adevarate minuni. Pt ca asta este marele secret al nemtilor, nu neaparat o nemaipomenita inteligenta. Stiu sa-si organizeze munca astfel incat sa dea maxim de randament in unitatea de timp. Nu intreaba de ce, nu-l intereseaza de ce face celalalt, nu critica pe cei carora li se subordoneaza. Asta face parte din educatie, din stilul lor simplu, dar civilizat de viata.
La check in, am fost informati ca trebuie sa platim o taxa de oras de 2 sau 3 EUR, deci nu mare lucru (oricum mai putin decat se plateste in Sibiel la indicatiile si hotararea onor adiminstratiei de acolo), in schimb am primit carduri pt gratuitate pe toate mijloacele in comun si reducere la Therme. Deci cu o mana sa ia, cu alta se da. Spre deosebire de noi, unde cu o mana se cere si cu cealalta se ia. Fara sa se ofere in schimb nimic.
Ce mi-a placut si de ce am fost impresionat a fost atmosfera linistita, civilizata, de acolo. Nu tu strigate dupa copii, nu tu voci ridicate si certarete. In local discutii soptite, grupuri de prieteni, doamne iesite la o prajitura si o bere, fara barfe, fara patimi, mai mare placerea sa te uiti la ei. Acelasi lucru il remarcam si in Slovenia, erau zilele salsa pe strazi si cred ca iesise toata Ljubljana, plus toti turistii de tranzit. Nu ma auzit pe nimeni sa se strige, sa hauleasca, sa faca galagie, sa incerce sa se faca remarcat. Plimbandu-ma pe acolo aveam senzatia ca totul este regizat, urmarit, organizat, nu era imbuleazala, impinsaturile de nerabdare tipice noua.
Am fost in viata cel putin pana acum un tip tare optimist si plin de speranta. Iesind insa atat de des si facand comparatie, urmarind ce se intampla aici, devin tot mai sceptic si mai putin convins ca in Romania va fi vreodata asa. Multi nici nu vor, de asta sunt convins. Le place balaceala, balacareala, dezordinea, barfa, sunt coplesiti de invidii, de frustrari, sunt mereu acuzatori. Nu-i intereseaza ce se intampla in jur, nu le pasa daca afecteaza prin modul lor de a se purta pe ceilalti, importanta este doar persoana lor. Din pacate pentru mine, nu m-am nascut in tara care trebuie, mama a gresit nasterea mea cu vreo o mie si ceva de kilometrii.
De aceea am vrut ca si la 40 ani, sa-mi petrec ziua acolo, in locurile in care sa ma simt cu adevarat eu....
Am vrut sa va impartasesc si voua cate ceva din bucuria celor 4 zile petrecute in Bavaria, sa va aduc un strop de liniste si multumire.
