Aici se discuta > Subiecte generale
Impresii de vacanta
julia:
La drum de zi prin cetatea Fagaras...
luciamanta:
Multumesc Iulia pentru frumoasele poze de la Cetatea Fagaras. De mult doream sa vizitez cetatea, dar nu am reusit, din pacate. Pozele sunt grăitoare si cand le privesc ma gandesc la toate locurile acelea care au fost martore la istoria noastra. Imi place sa cred ca zidurile măreţe ale cetatii sunt eterne.
admin:
Nu e tocmai o vacanta ce va povestesc acum, a fost mai mult o goana prin Tinutul Secuiesc. N-am sa descriu pe unde am trecut ci ceea ce m-a impresionat mai mult.
Am intalnit, undeva pe drumul dintre Miercurea Ciuc si Odorhei o comuna, Satu Mare se numeste, care seamana izbitor ca arhitectura cu Maramuresul. Porti mari din lemn sculptat, aici chiar si vopsite, case cu pridvoare mari si geamuri inalt asezate. Se vede un sat de oameni foarte gospodari si care tin sa-si arate bunastarea. Femeile erau ferchezuite si calcau tantose pe drumeagul ce insoteste soseaua judeteana. Barbatii erau stransi multi dintre ei in fata primariei, o cladire mai neconventionala pt o astfel de institutie. Aveau de dezbatut pesemne treburi de obste.
Mai incolo, la Baile Homorod, un magazin de produse alimentare locale. Atat de frumos aranjat, cu saculet cu alune, cu un cos cu nuci cu un spargator din lemn in forma de veverita, inauntru borcane de tot felul de gemuri, muraturi, palinci, branzeturi. Un baiat foarte amabil si-a lasat blidul cu zeama pe care-l avea in fata si a inceput sa ne explice ce avea la vanzare. Multe erau facute de el, dulceturi de afine negre, de afine rosii, de macese, salate picante. Si cu ce se lauda cel mai tare era o placinta cu prune, expusa in vitrina, ca in marile cofetarii vieneze. M-am hotarat pe loc sa-i gust prajitura, l-am rugat sa-mi taie o portie si a venit intrebarea la care ma asteptam mai putin: cu zahar sau fara? , pt ca avea doua tavi. La ce s-a gandit baiatul asta, la oameni care au diabet....
Nu m-am abtinut fara sa cumpar cate ceva din pravalia lui si la fel am facut si din cele invecinate care vindeau produse mestesugaresti. Nu puteai sa rezisti invitatiilor amabile dar nu insistente ale celor care vindeau.
Pe drum plin de izvoare de apa minerala. Puhoi de lume cu bidoane, bidonase, sticle si tot felul de recipienti. Captate civilizat, acoperite izvoarele sunt vizitate zilnic cred de sute de oameni. La Odorhei la intrare o alee de promenda pana la un izvor in capatul orasului. Cu flori si banci. Deci se poate si in Romania asa ceva....
Drumurile exceptionale: incepand cu cel de la Dumbraveni prin Viisoara pana la Sovata si apoi mergand mai departe Praid - Corund - Odorhei - Miercurea Ciuc - Baile Tusnad. Proaspat asfaltate, bine ingrijite pe margini.
Curtile pline de cartofi, la poarta ceapa, flori, tot felul de dovlecei din aceia estetici. Curat, totul aranjat.
In schimb pensiunile si locurile de cazare, dezastru. Multe dintre ele chicioase, prost amplasate, prost gandite ca structura hoteliera. In camera miros de mancare, imbacseala. Impresie generala de nota 4. Tusnadul care-l vazuzem cu mult timp in urma si pe care speram sa-l revad altfel acum, este ce e drept intesat de pensiuni, dar in mare majoritate goale sau inchise. Vreo 3-4 functionabile, intr-una am vrut sa si inoptez, Hanul Secuiesc se cheama. Frumos pe exterior, o atmosfera calda si primitoare in restaurant, era insa o masa festiva acolo si nu am putut manca din cauza aceea, dar camera pe care ne-a aratat-o cu multa amabilitate o unguroaica imbracata frumos in port secuiesc, a avut efectul de a ma face sa ma urc urgent in masina si sa prefer un drum de 320 km pana acasa, unei nopti acolo. Un tavan din PFL de care ma atingeam cand ma dadeam jos din pat. Apoi puteam ghici de acolo tot ce se comanda si se pregateste in bucataria restaurantului.
Nu stiu ce se intampla dpdv turistic cu zona accea de este atat de putin dezvoltata. Peisajele sunt excelente, mancarea la fel (am oprit pe la ora inchiderii la locatia pe care vreau sa o inchiriem de revelion si incognito, ferindu-ma sa ma intalnesc cu persoanele cu care discutasem dimineata despre programul de revelion am comandat de mancare. Vroiam sa ma conving de servicii si de bucatarie si ce pot sa va spun decat ca le-am dat un 10 mare de tot. Un gulas senzational, au pus diferit fata de cel din Ungaria chimen si i-a dat astfel un gust si mai bun, apoi un ciolan cu varza rosie dulce, o specialitate rara, am mai servit-o doar in Bavaria. Impecabil totul de la servire pana la nota finala, de superbunsimt. Au intrat vreo 3 perechi de turisti acolo si au intrebat de pizza maghiara, n-am auzit pana acum de asa ceva, dar din moment ce oamenii stiau de preparat si veneau tintit, stiau ei ce stiau. Pt acest preaparat aveau in week-end pregatit un salonas separat, semn ca sunt bine organizati, evitand agloemrarea spatiilor si interferenta celor care servesc traditional cu cei care servesc pizza. Destept baiat directorul de acolo, mi-a placut tare mult si cum si-a prezentat oferta.
Ce m-a socat de-a dreptul a fost ca doi copii de 10 -12 ani care se jucau pe o strada a Tusnadului si pe care i-am intrebat ceva in gluma n-au stiut sa-mi raspunda. Nu ma intelegeau pe romaneste....Au tot incercat ei sa vada din semne ce doresc dar nu ne-am inteles si pace. Mare prostie fac parintii, dascalii si mai ales cei care conduc intr-un fel destinele secuilor, nefacand totul pt a-i invata limba oficiala a tarii in care traiesc. Foarte bine ca-si invatat limba, ca-si pastreaza traditiile, apreciez foarte mult asta, dar consider o mare tampenie faptul ca nu invatata romaneste. Pai copiii aia au taiate din start multe din sansele de a face ceva in educatie si profesie. Plus ca sunt limitati geografic ca si optiune de slujba. De neinteles pentru mine. Stiu ca si multi dintre sasii batrani pe vremea in care eram eu copil, ma refer la cei de la tara, nu stiau decat foarte putin romaneste, unuu chiar deloc. Iar copilele lor, nepoatele lor pe care le tineau prin jurul casei ajungeau cel mult fete in casele romanilor mai instariti. Samiza imi spunea ca a avut cand era mica vreo trei sasoaice din Slimnic si vreo doua din Rusi. Sunt convins ca fetele aleau nu aveau scoala in special pt ca nu stiua romaneste bine, ori atunci acest lucru era absolut necesar intr-un liceu sau facultate. Erau si licee germane dar teoretice, nu erau cele care pregateau pt meserii. Ori ei in general erau si sunt oameni mai mult tehnici preocupati de lucrurile palpabile, de aceea daca faceau o facultate apoi prima optiune era ingineria.
Peisajele asa cum am spus sunt incantatoare. Drumurile ce serpuiesc peste dealuri, padurile de brazi si de fag, casele izolate de unde vedeai iesind din cate un horn fum, iti dadeau senzatia unui loc linistit si uiatat de lume. Mi-a placut excursia, desi obositoare si pe fuga, imi doresc sa ma intorc acolo cat mai curand.
julia:
SCHITUL OSTROV
Este un schit de calugăriţe, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale Despina. Numele de Ostrov îi vine de la faptul că este construit pe un ostrov (insuliță) a Oltului în centrul orașului Călimănești din județul Vâlcea. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.
Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina. S-a sfinţit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.
O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infruntat vremurile, este tâmpla aurită, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.
La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.
Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.
julia:
Cetatea Rasnov
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă