Ce situatii dificile de viata.
Am citit ce ai scris Caroline, cel putin al tau ti-a fost sot, deci puteai rupe oricand legatura (chiar de aveai in ingrijire 5 copii tot puteai schimba) doar decizia ta a facut sa-ti prelungesti situatia de zbucium.
Puteai schimba oricand, dar te-ai incapatanat din cauza temerii.
Greseala asta o facem totiI, din cauza
unei FRICI stupide, nu luam masuri decat atunci cand efectiv ajungem la limita, limitei.
O data am auzit o treaba foarte draguta, spunea asa persoana = NOI SUNTEM DE VINA CA SUFERIM, PENTRU CA, NOI PERMITEM SA FIM JIGNITI.
Asa este, noi permit uneori in viata sa fim jigniti, uneori trecem cu vederea ce nu ar trebui doar pentru a fi LINISTE in jurul nostru, MARE GRESEALA!
In cazul meu a fost un pic altfel, la mine tatal care m-a crescut avea ca diagnostic PSIHOZA MANIACO DEPRESIVA, nu aveam posibilitatea de a rupe legatura trebuia sa ii fiu aproape.
De nu=mi era parinte = rupeam situatia in secunda doi.
Am stat in casa cu ai mei parinti si habar nu aveam, am aflat intamplator inainte sa plece mama pentru totdeauna, am aflat de abia in 2000 si mama a decedat in 2001.
Tata a fost cu mine APOI zi de zit timp de 10 ani a decedat in 2011.
Prima izbucnire a lui mi-a dat de gandit, a fost infiorator, OCHII MARI BULBUCATI acea privire nu mai vreau s-O vad in viata mea, e mai mult decat in filmele horror.
Acea privire l-a tradat si de acolo mi s-a clicuit mie ca ceva nu e in regula cu el si am inceput sa caut prin hartoagele din casa, care erau mereu sub cheie.
De ce? Din doua motive, unu de-a nu afla realitatea identitatii mele, doi - de a nu afla detalii nici despre ai mei parinti care m-au crescut. La acele hartii NU am reusit sa am acces doar in clipa cand mama ne-a parasit, pana atunci nu a fost posibil, oricat mi-am dorit eu.
Singura mea sansa a fost ca, am inceput sa caut, sa ma documentez despre tot ce se poate in legatura cu aceasta boala perfida. ( de continuam cu documentarea eram in stare sa=mi sustin doctoratul in acest domeniu
)
E groaznic pentru ca, persoanele care nu cunosc aceasta boala si se intalnesc cu un astfel de bolnav, au impresia INSELATOARE ca este PAINEA lui Dumnezeu, asa era si tata considerat un om bland, bun de pus la rana.
Sa te fereasca bunul Dumnezeu cand avea acele izbucniri periodice, la 2-3 luni aveam impresia ca nu cunosc persoana din fata mea, imi era realmente frica, nu stiam niciodata cum reactioneaza si mereu eram cu SCUTUL PREGATIT, e groaznic.
Sansa mea a fost ca stiam ce trebuie sa fac, tineam cont de perioada de criza. Intre crizele periodice, era o liniste totala, mereu ma si temeam de ultimele zile foarte linistite (din perioada critica) pentru ca urma "tornada", macar aveam timpul sa ma pregatesc cu
RABDARE SI TOLERANTA.ERA UN OM BOLNAV, EI BIETII HABAR NU AU CE SE INTAMPLA CU EI, daca i-as fi dat apa la moara riscam sa iasa rau. Din pacate la stirile de la ora 17 multe din acele cazuri au in spate o astfel de boala, doar ca cei din jurul unui bolnav diagnosticat astfel necunoscand situatia, in loc sa linisteasca bolnavul, il intarata si atunci acesta la randul lui - face gesturi necugetate.
El are mintea bolnava, habar nu are ce face, decat dupa ce acele rabufniri. Cand trece criza si se linisteste.
Atunci stie ca a fost ceva, atunci intreaba ce s-a intamplat? dar habar nu are ce, doar daca i se spune.
La randul lui ramane UIMIT, nu ii vine sa creada ce e in stare sa faca in criza.E cumplit ce perfida este aceasta boala. Deci, omul informat e om salvat!!!!
Altfel se ajungea la cine stie ce.
Am rezistat foarte greu,
uneori imi venea sa imi iau bagajul sa nu ma opresc decat pe undeva pe la pinguini
In ultimii 5 ani a fost si mai greu, pentru ca a intervenit si varsta
boala + varsta = e un cocktail foarte periculos !Deci pentru intrebarea micaelei e foarte greu de raspuns, care e calea de scapare din capcana a persoanei mentionate de ea.
Persoana e singura in masura sa decida si mai ales sa fie hotarata SA IASA DIN CAPCANA.
Caroline, tu ai decis si ai rupt legatura, la mine am mers pana la final si doamne, doamne a hotarat sa-l indeparteze pe tata de langa mine.
Doar persoana poate decide cand este destul de HOTARATA sa puna punct CALVARULUI.
