Multumesc, Lucia. De mult nu m-am mai simtit asa bine. Tot timpul m-am gandit numai la altii - la copil, la mama, la tata, la frati, surori, bunici, nepoti... De un timp, am inceput sa ma gandesc si la mine. Sa-mi pun intrebari si sa caut raspunsuri.
Silviu...Ntz... Nu stiu daca se poate explica in cuvinte. Asta nu se poate decat prin semne...
Dar ma bazez pe Lucia: e o mare artizana a vorbelor!