avem o casuta mica cu prispa, livada in fata casei, o mica gradina, in zona de munte sus sus sus(Rm.Valcea). satul in care se afla casa este parasit de toti cei tineri, au ramas batranii la care in vacantele de vara vin nepotii. nu exista cablu tv, nu exista retea telefonica, internet, lumea gateste la aragaz cu butelia sau direct in cuptorul cu lemne, soba, vara in curte la un camin amenajat in acest sens.
nu exista magazine decat acea "cooperativa", daca va amintiti cei care au crescut in acele timpuri la tara. totul dar totul a ramas asa cum stiam de mic copil, totul nealterat de civilizatia moderna.
cand merg acolo, sincer va spun, mai mult de 2 zile nu rezist, asta in conditiile in care veri intregi, vacante de iarna am petrecut acolo prin bunicii mei, in aceleasi conditii de acum(nu aia, nu cealalta).
linistea de acolo ma copleseste, lipsa agitatiei orasului, lipsa stresului de cat de aglomerata e masina, de cat fac pe traseu de la job acasa etc etc etc, lipsa tel mobil(acolo fff greu merg retelele telefoniei mobile), lipsa betoanelor, asfaltului supraincalzit din timpul verii samd...ma fac sa-mi doresc intoarcerea in oras.
da, cred ca in conditii impuse m-as readapta acestei vieti rutinate si cred ca as face fatza dar nu pt mult timp.
intoarcerea de la masina automata la ligheanul pus in curte cu apa de ploaie, de la cuptorul cu microunde la soba in care trebuie sa ai grija de lemne, de cate bagi ca sa nu arzi mancarea, de la tel mobil la strigatul de dupa poarta sau dupa celalalt deal....toate astea...vor fi un greu pas si efort mare din partea mea cel putin.
confortul il ai si in acel sat dar la acel nivel de dezvoltare, confort ai si in oras la nivelul sau de dezvoltare depinde cum privesti.