in general nu am avut probleme cu prietenia si imprietenirea, fiind o fire deschisa si sociabila. sau, mai curand, nu am avut pana acum cativa ani cand m-am intors in tara, dupa care a urmat o perioada destul de grea. perioada pentru care este o explicatie insa nu are rost sa vorbesc despre ea acum. ma voi opri mai mult asupra acelui "interes" mentionat de tine. eu cred ca orice relatie are un interes la baza, la urma urmei, ceea ce nu este chiar asa de rau. vreau sa fiu prietena cu X deoarece este bun/buna la matematica, stie sa tricoteze, stie limbi straine, gateste bine, face fotografii frumoase, stie sa cante la vioara, etc... intr-un fel este interesul fata de cineva care ne poate fi complementar prin anumite caracteristici; anumite caracteristici care trezesc interesul in noi fata de acea persoana; de asemenea in relatia mea de prietenie cu X, eu aduc alte lucruri, ceva ce poate X nu are sau are mai putin, facem un fel de troc intelectual. sau putem avea anumite lucruri care ne aduc impreuna, anumite interese comune care ne indeamna sa petrecem timp impreuna. interesant este atunci cand se construieste pe o fundatie de factori comuni, incet, incet, caramida cu caramida, cu rabdare, intelegere, empatie, astfel incat cu timpul se consolideaza o prietenie foarte frumoasa. mai trist este atunci cand relatia de prietenie se bazeaza strict pe interese materiale, atunci cand nu este vorba de o relatie de afaceri, pentru ca in acel caz "business is business". din pacate, lumea este plina de astfel de prieteni de circumstanta, care vor sta cu tine atata timp cat vor avea ceva material de castigat de pe urma ta sau a prezentei tale; viata de zi cu zi este plina de astfel de exemple. probabil cel mai bine si de dorit: sa ne dam seama repede cam ce vrea o persoana de la noi, sa o "scanam" si sa hotaram ce facem cu acea relatie. nu as putea niciodata sa fiu intr-un relatie cu orice pret numai pentru a nu fi singura. eu pot fi o companie foarte placuta pentru mine, atunci de ce mi-as pierde timpul cu persoane pentru care nu reprezint decat un interes meschin, sa zicem asa?! de asemenea sunt convinsa ca o relatie, fie de prietenie sau dragoste, este ca un un drum cu doua sensuri, unde ne intalnim si unde fiecare contribuie cu ceva bun, frumos, pozitiv. am lasat in urma astfel de prietenii, putine dar bune; sunt pe cale, sper, sa construiesc altele... si am rabdare. khalil gibran spune ca "daca dragostea te va gasi demn, iti va indruma chiar ea pasii catre persoana potrivita", banuiesc ca se poate aplica acelasi principiu si in prietenie. si nu ma pot abtine sa nu mentionez un proverb spaniol care-mi place enorm si care se poate aplica oricand dorim ceva: "a Dios rogando y con el mazo dando" care inseamna sa te rogi lui Dumnezeu dar in acelasi timp sa lovesti si cu ciocanul, adica daca vrei ceva trebuie sa faci ceva, sa muncesti, sa provoci si sa construiesti acel ceva. nu e suficient sa stai pe margine si sa spui "da Doamne sa-mi fac si eu un prieten", poate ca ar fi buna si ceva actiune in acest sens, nu-i asa?!
asadar totul este posibil, catherinna, nu zic nu... in ce oras locuiesti tu?! poate ne intalnim vreodata si dezvoltam sau simplificam acest subiect.