Razboiul sexelor

[steliana]

Daca intri pe acest drum, sa stii ca nu exista manuale.
Si totusi, din intunericul faptului de a nu sti, incepe sa rasara o profunda forta primordiala. Ea necesita un tip neobisnuit de treime sfanta – trei lucruri, pentru ca ea sa-si indeplineasca sarcina cea mai sfanta – siguranta reciproca, sinceritatea psihologica si aprecierea celui Iubit.
Sa aveti o calatorie grozava!


Am avut prilejul sa parcurg un astfel de drum. Dar ... chiar daca unul dintre parteneri s-a oprit sa-si traga sufletul si a considerat ca este mai bine sa parcurga drumul doar mental ... pasii facuti, raman inscrisi.
Poate ca in viata fiecaruia intervine un moment, cand drumul trebuie parcurs spre intoarcere ... pentru a putea reveni la un nou inceput.

[fortuna777]

eu cred ca nu celalalt trebuie sa-ti dea curajul sa te deschizi...suntem rodul educatiei primite si in general plecam in viata cu prejudecati mostenite de la parintii nostri...bine aici mai intervine si temperamentul pe care nu ai cum sa-l schimbi...

daca nu esti dispus sa fii sincer si corect intr-o relatie...n-ai s-o faci,... oricat de incredere ar fi partenerul tau...

[steliana]

Curajul ... este o calitate!

Nu toata lumea include curajul in prioritati!
Noroc, ca ma numar printre curajosi. In cazul descris anterior, curajul a fost doar incurajat. Si a fost minunat!
Educatie ... prejudecati ... temperament ?

Ai avut prilejul sa poti uita sinele?
Ai avut prilejul sa poti simti apropierea suprarealismului?
Ai curajul sa tinzi spre suprarealism?

Iseamna ca nu vorbim de drumul descris!

[Manfred]

traim intr-o "normalitate" stramba careia majoritatea i s-a conformat.

Foarte corecta observatia. Cei care remarca acest lucru au o foame interioara  de evolutie/revolutie, de altceva.
Normalitatea este e un lucru extrem de greu de definit, istoria si geografia ne arata o sumedenie de "normalitati" unele dintre ele foarte bizare pentru un europeean din zilele noastre, chiar si unul foarte educat.
"Normalitatea" pe care o traim azi este rezultanta unui lung sir de "normalitati" medievale, burgheze, comuniste, "a societatii de tranzitie", etc. Deci cum e normal sa fie normal? :-)

[steliana]

cine defineste normalitatea?

ce defineste normalitatea?

cine vrea normalitate intr-o anormalitate?

[micaela]

ziua buna, Manfred.
dupa opinia mea, normalitatea ar trebui sa fie neconjuncturala si definita de valori trans-epocal valabile.  
eu pot sa incerc a defini normalitatea mea, caci nu pretind a detine adevaruri absolute, desi, in mod paradoxal, ceea ce consider eu normalitate este fel de  "absolut", mai degraba un azimut spre care sa tindem . coordonatele ar fi: onestitatea (fata de tine si fata de ceilalti), bunavointa, toleranta (pereche cu nejudecarea celorlalti), libertatea "democratica" (a ta egala cu a celorlati; a fi liber sa fii ce esti si ce vrei e esential, pana la limita libertatii celorlalti)...
nu-s convinsa ca am definit corect si mai ales complet "normalitatea" mea ...ar fi de cugetat, dar nu am timp acum... o sa ma gandesc

[Manfred]

Selam Micaela,
Da, suna frumos dar normalitatea e uniformizatoare caci numele ii vine de la norma, regulă, si atunci o societate prea normalizata n-ar deveni rigida, cenusie, anosta si in final oribila chiar daca norma ar fi ceva generos cum e iubirea, respectul, onestitatea, etc?
O relatie nu are si ea nevoie de micile ei condimente?
Imi aduc aminte ca in epoca socialista a existat o perioada extrem de fastă,  cam intre 1965-1975 cind au fost descatusate o gramada de energii, s-au scris carti bune, s-au facut filme bune, s-a construit enorm, locuinte, industrie, agricultura, oamenii traiau bine, erau veseli, părea ca lupta impotriva raului e pe terminate si ca urmeaza domnia binelui. Numai ca imediat ce a fost aproape exterminat tot ce era considerat rău in societate (somaj, saracie, analfabetism, prostitutie, homosexualitate, cersetorie) a disparut si binele si s-a instaurat in locul lor ceva urit, o mizga puturoasa de care nu scapai nici in dormitor. Asta e amintirea mea despre ultimii ani ai socialismului, mizga aia m-a deranjat mai mult decit lipsurile materiale din ultimii 5 ani socialisti.
Ce vreau sa spun e ca o mica doza de rau e necesara, ca acolo unde lupii au fost exterminati au disparut si caprioarele.   

[micaela]

imi pare rau dar...trebuie sa-ti cam dau dreptate. 
numai ca normalitatea de care spun nu este o "norma" ci niste coordonate de buna-convietuire, si de buna-evolutie spirituala, laxe dar sanatoase , in referentialul carora te poti misca foarte liber...si oricat de condimentat, poate nu de rau, dar de umor, de joaca, de imaginatie...n-as sustine niciodata normalitatea normata. as muri de plictiseala. 
sigur, spuneam ca este mai mult un azimut, ca nu exista lumea "perfecta" si poate ca e mai bine asa, daca privim cum ai facut-o tu.  fara rau nici binele nu devine evidenta si, da, contrastele au haz. 

[micaela]

p.s. pe tine nu te-am invitat la cafea fiindca am impresia ca nu esti in Ro. daca m-am inselat, esti bine-venit. 

[micaela]

 mizga aia m-a deranjat mai mult decit lipsurile materiale din ultimii 5 ani socialisti.

mazga aceea era exact ce spun/combat MINCIUNA institutionalizata. traiam intr-o ipocrizie mult mai rea decat orice lipsa materiala, sunt de acord.

[Manfred]

Multumesc de invitatie, m-am intors acum 2 zile dar sint in Sibiu!

[micaela]

bun re-venit, atunci. o cafea la bucuresti ar fi o experienta cam obositoare, e drept. 

[steliana]

sa fie arma de lupta intr-un razboi pe care niciodata nu l-am dorit?
sa fie arma pe care am considerat-o cea mai puternica pana la acest moment ... si sa nu vad ca nu mai poate fi tovarasul meu in lupta?
insasi cuvantul razboi, naste razboi!

mi-ar fi placut, "dilema sexelor"!

nu stau bine la acest capitol-topic datorita faptului ca tine doar de destainuire ...
nu mi-a placut niciodata sa plec de la un cuvant sau o fraza rostita de altii, si sa  incerc o dezvoltare a ei, doar pentru a posta ...

incerc la acest moment o dilema, care cu siguranta poate da nastere altor dileme ...

acest topic va mai exista?

vreau sa inerc impreuna cu voi una din dilemele vietii banale, dar in care unii dintre noi nu pot face diferenta intre banalitate, absurditate, loialitate, sinceritate, curaj, minciuna (de oricare tip), afiliere ...

intr-un razboi ... si nu numai ... clipa, decide soarta!

[optimus sum]

Razboiul dintre sexe...
un dezechilibru permanent generat si intretinut de "combatanti", o lupta pentru suprematie intelectuala si cateodata nu numai ...
oare nu asta facem mereu , chiar si in pat, din iubire ? nu cumva acest razboi este de fapt instinctiv...il ducem pentru ca stim ca fara el monotonia ar ucide frumosul din noi ?
 sau nu ....?
intr-o relatie este la fel , cred eu ...
Aproape toti vrem ordine in viata, in cuplu , in tot ce ne inconjoara... asa este ? ordinea este de dorit, este de cautat si muncim din greu ca sa o obtinem, uitand ca de fapt, starea fireasca a universului este dezordinea. si oricat am incerca noi sa facem  "ordine" , universul ne va corecta bland impunand dezordinea...universul este absolut, omnipotent si devinitiv... daca oamenii sunt frumosi , sunt pentru ca universul i-a creat frumosi...si tot el impune dezordinea, oare de ce ?
pentru ca dezordinea e frumoasa... de ce este frumoasa ? pentru ca dezordinea e vie...
cand va doriti linistea intr-o relatie, echilibrul, stabilitatea, inchipuiti-va in minte o balanta cu talere in care puneti voi sentimente , acceptari, toleranta, frustrari, iubire, renuntari, regrete si bucurie, multe altele... munciti din greu sa obtineti echilibrul, nu ? si ce obtineti intr-un caz ideal ? ce ?
o balanta aflata in echilibru devine inactiva, statica, monotona, MOARTA...asta va doriti? o relatie cu natura moarta ?
o balanta aflata intr-un dezechilibru permanent , se misca, este vie , are dinamica, genereaza emotii...genereaza activitate si genereaza chiar munca de sisif a voastra de a aduce la echilibrul mult dorit ...
nu sunt in stare sa ma fac inteles prea bine, nu am "vorbele la mine" intotdeauna, dar incerc acum si aici sa explic "versatilitatea mea", dezechilibrul permanent in care ma aflu, instabilitatea mea... ei bine , nu ma doresc un "echilibrat" ... nu vreau sa fiu decat un factor de dezechibru pentru ca voi sa aveti bucuria de a munci cu drag si spor la readucerea echilibrului... sa aveti satisfactia de a ma ucide pe mine , dezechilibrul vostru, sau macar de a lupta sa o faceti. poate fara oameni instabili , ca mine , totul ar fi anost , incremenit in vesnicie intr-un echilibru perfect..
 natura moarta cu balanta echilibrata...
de multe ori si eu imi caut echibrul, linistea, calmul...mi le doresc, desi mi le urasc...
deschideti ochii si vedeti-ma asa cum sunt de fapt... si bufonii au rolul lor ...sa ne faca sa radem , sa ne faca sa traim, chiar daca uneori ne storc o lacrima in loc de zambet...
 sa plangi inseamna sa traiesti...
 sa razi inseamna sa traiesti...
atunci sa razi inseamna sa plangi si viceversa...

[marcutza]

"o balanta aflata in echilibru devine inactiva, statica, monotona, MOARTA"

o balanta intr-o astfel de stare nu functioneaza, nu genereaza nimic (bun sau rau) = 0
asa ca, nu stiu de ce numim razboiul sexelor ? 

nu este un razboi ci o continua miscare, un balans al talerelor balantei de care vorbea @optimus mai sus si este de bun augur.

echilibrul este numai in noi.