Opti,
versatilitatea de care am vorbit ieri in treacat, nu era aceea a unui dezechilibru dinamizator
ci aceea (cum spuneam, razand
) a unei miscari de rotatie (in plan orizontal, cu axul vertical. Vizualizezi, da?
) care scoate la iveala, succesiv, diversele fatzete (ca sa nu zic fetze, ca da peiorativ) ale personalitatii cuiva. Sigur ca un personaj cameleonic poate fi interesant (macar ca obiect de observatie amuzata si cercetare psihologica
) pentru cei din jur, caci tine curiozitatea vie, dar crezi ca poate cineva “crede”cu adevarat in el? O sa zici ca increderea, “siguranta” sunt monotone si plictisitoare…poate ca da, intr-o anumita masura, dar ai idee cat confort sufletesc iti pot da? Iar dinamismul, “jocul” unei relatii pot fi intretinute si altfel, cand cei doi sunt inteligenti si au umor (pe langa altele..foarte necesare intr-o relatie “mishto” (ca sa ies din limbajul “academic” de-i deranjeaza pe unii
)…desi e inerent sa apara si plictiseala, din cand in cand. Nimic nu functioneaza intr-o aceleratie continua….mai sunt si momente de relanti, ca e posibil sa te lase motorul daca-l fortezi permanent.
Apoi, daca e sa fii obiectiv, si versatilitatea devine obositoare, enervanta si monotona, de la un punct incolo…si daca in ceva confortabil mai ramai…din ceva si nesigur si neamuzant (caci si versatilitatea permanenta isi pierde hazul, a la longue, devenind egala cu sine, deci monotona) si neconfortabil, cu siguranta ajungi sa pleci.
De fapt, n-a infierat nimeni versatilitatea…poate ca, mai ales in lumea in care traim, isi are rolul ei…unii o au, altii nu, sau in prea mica masura….important e cum practici versatilitatea si daca nu provoci rau celor din jur. Poti fi ludic, histrionic, dar cu grija si masura…Aici e problemu’, ma-ntelegi, prietene? (observi ca am masculinizat substantivul “problema” caci voi, barbatii, stiti mai bine a le creea.
Azi doar fac pe misandra ca de fapt nu ma simt
)
