Razboiul sexelor

[fortuna777]

stai linistita ca ne apropiem noi si nu-ti vei rupe nimic sunt perfect de acord cu ea, numai ca la un anumit moment in viata mea am gandit altfel

[janeta]

cu riscul de a nu avea prea multi prieteni... nu tolereaza minciuna si fatarnicia:)

minciuna nu merge totdeauna mana in mana cu fatarnicia ( asta chiar pute urat de tot ) .

iar riscul de a nu avea prieteni este mare , pentru ca o atitudine radicala sperie si nu vor fi prea multi doritori ( chiar sinceri de felul lor ) sa-ti stea prin preajma . de ce ? de teama de a nu dezamagi in vreun fel , pentru ca o intransigenta manifestata atat de vehement si transant in privinta unei anumite atitudini nu exclude posibilitatea ca ea sa fie extinsa si asupra altora si oamenii fug de complicatii

[micaela]

am incercat si eu toleranta la minciuna, forti, dar nu mi-a iesit. am trecut peste, fara insa sa ma prefac ca n-o vad. am trecut / inteles o data, de doua ori, de trei ori si apoi am constatat ca inauntrul meu se instalase neincrederea si lipsa de admiratie fata de cel care nu stia sa se asume... minciuna a stricat tot...

da, in lumea in care traim, e "neinspirat" sa fii astfel...sa fii onest si sa ceri similarul... insa e o chestiune pe care nu o putem schimba si nici nu sunt convinsa ca ar fi bine...

[micaela]

cu riscul de a nu avea prea multi prieteni... nu tolereaza minciuna si fatarnicia:)

minciuna nu merge totdeauna mana in mana cu fatarnicia ( asta chiar pute urat de tot ) .

iar riscul de a nu avea prieteni este mare , pentru ca o atitudine radicala sperie si nu vor fi prea multi doritori ( chiar sinceri de felul lor ) sa-ti stea prin preajma . de ce ? de teama de a nu dezamagi in vreun fel , pentru ca o intransigenta manifestata atat de vehement si transant in privinta unei anumite atitudini nu exclude posibilitatea ca ea sa fie extinsa si asupra altora si oamenii fug de complicatii

este foarte adevarat, Jane. numai ca eu nu extind genul asta de intransigenta la toata lumea. n-am nicio apasare fata de amicii care practica minciuna; e viata lor, e alegerea lor. ridic stacheta interioara numai si numai in relatiile foarte importante, mai ales in cele de cuplu, pentru ca stiu ca eu nu supravietuiesc in contact permanent cu vibratia minciunii. eh, nu vreau sa mai pedalez in ideea asta. stiu ca par mai radicala decat sunt de fapt. nu, nu-i dau cu vaza in cap mincinosului dar, dupa o vreme de minciuni...nu-l mai pretuiesc...asta e

[fortuna777]

intransigenta presupune corectitudine...asta inseamna sa fii un corect in primul rand cu tine si apoi cu cei din jur...inseamna sa oferi onestitate si sa astepti acelasi lucru

oamenilor in general le place sa primeasca si mai putin sa ofere...si sunt atat de putini cei care accepta un om exigent in preajma lor, pentru ca un om exigent este privit ca un om rigid...intotdeauna esti judecat la suprafata, pentru ca e mult mai simplu...este greu sa privesti omul asa cum e el in interior...asta presupune o anumita profunzime in gandire

nu stiu, cred ca bat campii ...plec de la una si ajung la alta ...sunt nedormita de ceva vreme si cred ca m-a ajuns oboseala

[janeta]

.asta presupune o anumita profunzime in gandire

forti , draga , cand este initiata o relatie ( prietenie sau iubire ) poti sa apreciezi singura daca persoana presupusa a fi un viitor prieten sau viitor partener are sau nu profunzime in gandire . si daca pentru tine asta e criteriul dupa care iti alegi pe cei ce-i doresti aproape , foarte bine si frumos daca corespund .

dar sa stii ca o minte destupata si profunda nu exclude minciuna . ba , as zice , un destept te poate minti mai abitir ca un prost .

[optimus sum]

exemplu de minciuna din experienta mea :
eram cu cineva si stateam cu persoana respectiva , nu conteaza unde , cert este ca stateam in alt oras decat bucuresti... s-a intamplat ca de ziua copilului respectivei persoane sa fiu acolo, sa sarbatorim impreuna. la un moment dat am primit telefon de la fosta sotie ca baiatul meu este bolnav si se simte rau. bineinteles ca m-am indispus brusc si imi venea sa zbor in bucuresti , dar in acelasi timp nu voiam sa fac praf bunadispozitie si sarbatoarea copilului celei cu care eram. Ea a observat imediat schimbarea mea si mi-a fost greu... nu stiam ce sa spun , daca spuneam adevarul , ea fiind mama si o persoana cu mult bun simt ar fi renuntat la bucuria de a ma avea langa ea si m-ar fi expediat la baiatul meu , nu voiam asta si atunci am mintit spunand ca ma simt eu cam rau si ca v-a trece... m-a crezut si a doua zi am plecat in bucuresti fara ca ea sa stie de ce am fost suparat... nu a fost singura minciuna care am spus-o, situatii asemanatoare dar diferite au mai fost ...
Am gresit ? pot fi scuzat ? sau poate ar fi trebuit sa spun adevarul indiferent de consecinte ?
motivatia mea a fost doar una altruista , zic eu , dar acum , de la distanta mi se pare ca totusi am gresit ...

[micaela]

da, e genul de minciunica absolut scuzabila caci e din buna intentie insa, tot din experienta mea iti spun ca "minciuna se simte" oricum si poate fi gresit interpretata... simti ca celalalt minte, ca ascunde ceva si te poti gandi ca exista o cauza mai putin nevinovata. adevarul spus deschis e cea mai buna cale.

[optimus sum]

asta s-a si intamplat ...
nu am fost crezut ca ma simt rau , femeia a simtit ca am mintit si a banuit ca aveam pe altcineva la care ma gandeam ...din bun simt nu a zis absolut nimic, eu am simtit-o ce banuieste , dar am lasat totul asa cum a picat si am trecut peste... incet incet chestiunile astea au tot erodat relatia pana sa ales praful..

[micaela]

exact asa se intampla. unde-si baga minciunica coada, intra "praful"...apar neincrederea, interpretarile, suspiciunea care uratesc totul in loc sa lase sentimentele sa creasca frumos si curat intr-o relatie onesta. despre asta tot zic eu aicea, de ma face Jeanu rigida si intransigenta. 

[micaela]

din bun simt nu a zis absolut nimic, eu am simtit-o ce banuieste , dar am lasat totul asa cum a picat si am trecut peste... incet incet chestiunile astea au tot erodat relatia pana sa ales praful..

realizezi cat de mult a sapat asta in interiorul ei? pe cand daca-i spuneai adevarul totul se rezolva al naibii de simplu. 

[optimus sum]

tu ce ai facut in locul meu ? ai fi spus adevarul ? ai fi stricat bucuria unui copil si a mamei lui cu nefericirea ta ?

[micaela]

as fi incercat sa nu stric nimic dar spunand adevarul. repet, minciuna sau, in cazul asta, e mai potrivit neadevaul (caci nu e chiar o minciuna urata) se simte si face infinit mai mult rau...

[micaela]

asa s-a intamplat si in cazul meu...el era construit astfel...obisnuia sa "cosmetizeze" totul, deseori din buna intentie cred...dar se simtea mereu "neadevarul"...geaba i-am spus ca prefer un adevar oricat de neplacut unei minciuni "de bine"....asa era el obisnuit...sa spuna minciunici. S-a instalat neincrederea....care, impreuna cu alte ingrediente si intamplari nu tocmai frumoase, a facut totul praf.

[optimus sum]

in cazul respectiv, nu se putea sa nu stric nimic.
persoana cu care eram, este o fire altruista in cazuri din astea, uneori extremista si ar fi reactionat peste masura desi in altfel de cazuri este egoista ... asta a fost motivul de fapt, pentru care de cate ori imi era dor de copilul meu sau de ai mei de acasa, incercam sa ascund fata de ea starile mele, si mai minteam ...chiar si acum mi se pare corect cum am procedat , si nu ma simt vinovat ...poate am si eu o parte din vina ca nu am fost suficient de destept sa o "educ" in asa fel incat sa inteleaga situatia si sa treaca totusi peste starile mele proaste, dar dragostea(bat-o vina) nu m-a lasat sa o vad necajita.
e complicat, si nici acum nu stiu exact care ar fi o metoda de a impaca si capra si varza.