Fado
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fado (cuvânt tradus în mod obișnuit ca destin sau soartă, conform cuvântului din latină fatum) este numele unui gen muzical interpretativ și melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile fado-ului reprezintă o combinare a ritmurilor sclavilor africani și a muzicii tradiționale portugheze, cu accente inflexionare minore, dar sesizabile, datorate muzicii arabe a maurilor, respectiv a genului muzical brazilian modinha.
Fado este caracterizat prin melodii melancolice și versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor și/sau la viața săracilor. Acest gen muzical este de obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorința puternică de ceva" (acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte aproape de semnificația cuvântului românesc dor).
Există două variante principale ale fado-ului, numite după orașele Lisabona și Coimbra. Stilul lisboeta (fado lisboeta) este cel mai popular, pe când cel din Coimbra (fado coimbra) este mai rafinat. Fado-ul modern este extrem de popular în Portugalia și a produs mulți artiști renumiți.
