Arhiva > Arhiva

ZEN

<< < (23/78) > >>

micaela:
da. am remarcat si eu privind oamenii din metrou... e multa tristete si oboseala.
din cand incand, cate un ratacit de prin alta tara, se "vede" de la o posta....aer relaxat, privire senina, neumbrita, neobidita de adaptarea la o lume stramba. au, nu stiu cum sa-i zic, un soi de "inocenta", aceea a omului increzator... ceilalti, "localnicii", sunt obositi si blazati de o existenta cu prea mult zbucium si prea putine satisfactii... acum a disparut pana si speranta in existenta iubirii. am auzit pana si (foarte) tineri afirmand ca iubirea nu exista, ca dragostea dureaza putin, ca nu mai exista stabilitate in cuplu...chiar asa sa fie "normalitatea"? sau cineva promoveaza aceasta idee a superficialitatii in tot, pana si in ceea ce e mai important...?

micaela:
iata doua perspective opuse asupra aceleiasi realitati...ambele sunt valabile...

optimus sum:
superficialitatea provine din preocuparea din ce in ce mai acuta de a supravitui... si indiferenta tot de acolo , si tristetea la fel ...din ce in ce mai mult , omul de rand , nu mai reuseste sa faca fata ... nu are timp de multe ori nici sa se joace cu copilul, sa zambeasca unei flori, nici atat ... sa meditam la ceea ce suntem de fapt , sa meditam ca nu suntem roboti de fapt si ca universul e nemarginit in dimensiuni si posibilitati... este apanajul a din ce in ce mai putini dintre noi ... cei bogati..

carmentoma:
    A supravietui! Un mijloc sau un scop? Cui foloseste tristetea? Ne rezolva ea vreuna din problemele existentiale? Cu siguranta nu! In cutia Pandorei a ramas SPERANTA! In cutia inimii noastre a mai ramas? Si daca nu... de ce? Cine e de vina? Daca in loc sa vedem raul din jur si imposibilitatea de a face ceva la nivel macro, am incerca sa ne imbunatatim viata la nivel de individ, cu bucurioare simple, la indemana noastra!?!? Nu stiu , intradevar, prin ce ai trecut tu. In schimb stiu, doar privindu-te si intelegand ca esti un intelectual cu scoala de specialitate intr-un domeniu de baza in ziua de azi, ca ai toate premisele sa revii pe linia de plutire oricand! Mai trebuie si sa vrei cu adevarat, gandind optimist! Sta in puterea ta, crede-ma!

optimus sum:
sunt deasupra liniei de plutire carmen... cu mult, fata de altii...dar nu ma pot impiedica sa nu vad ce-i in jurul meu si daca e bine sau rau ce se intampla cu noi... micile bucurii , cum le spui tu , ca si drogurile , devin din ce in ce mai mult doar o motivatie de evadare din cotidianul din ce in ce mai trist...asta este realitatea ...nu ne-am nascut sa traim o viata trista ...ne-am nascut sa ne bucuram de viata si o putem face din ce in ce mai putin ... aproape deloc ...

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă