Aseara am vazut un documentar extrem de interesant pe History... lega tari si epoci diferite pe baza artei. Ideea era ca intotdeauna oamenii au avut o preferinta (distincta, in fiecare epoca si tara) pentru... non-realism. "Realitatea e ca noua nu ne place realitatea." - era concluzia. Nu spunea insa si de ce...
De fapt, asa cum stie toata lumea, culorile nu exista, ci sunt reflexii diferite, in functie de unghi, a luminii "albe" astrale. Denumirile lor sunt pure conventii. Cunoasteti testul cu CD-ul? Puneti un CD pe deget, cu verso in sus, si rotiti-l: in miscare, nu mai are culorile curcubeului, ci culoarea alba. Dimpotriva, daca amestecam culorile fizice, vopselurile, iese negru.
Nu pot sa uit cum in scoala citind "Geniu pustiu" din bibliografia obligatoriu, am avut una dintre cele mai puternice revelatii la acea varsta: culorile sunt relative! De ce nu ne plac aceleasi culori? Poate pentru ca nu le vedem la fel! Denumirea culorilor e aceeasi, perceptia lor de catre fiecare... nu are cum sa fie verificata (poate doar in cazul daltonismului sau altor efecte). Eu stiu ca, de copil, sangele are culoarea rosie pentru ca asa am fost invatata ca se numeste culoarea sangelui: rosu. Dar este oare rosul vazut ca acelasi rosu de catre toti?
Culoarea este o iluzie. Atunci de ce avem nevoie de culoare?! Mare mister...
