Arhiva > Arhiva
FERICIREA ca stare de spirit
balanta:
...astea fac tot din categoria PARE...sunt femei divortate care poate sunt stigmatizate de societate dar ele nu simt si sunt chiar multumite si sunt barbtai care par sarmanti dar sunt atatde nefericiti singuri sau chiar si in casncie....cand suntem fericiti cu noi insine...mai conteaza ce spune societatea care e si ea deja intr-o contiunu schimbare dezordonata?...suntem atatea generatii amestecate care habar nu mai au ce e normal de fapt...regulile se schimba mult mai repede si in toate directiile
....stii Sara, asta cu trecerea anilor...nu anii sunt de vina, ci noi...conteaza ce facem pt a ne mentine "anii"...eu stiu destui de multi barbati care la 50 de ani arata cu 10 ani mai batrani decat consoartele lor de aceeasi varsta....sau stiu femei de 40 care arata mai rau decat cele de 50....stiu si femei care au 44 si arata fix la fel ca partenerul care are 30. Eu am divortat acum 26 ani...nu m-am simtit stigmatizata si am facut atat de multe singura incat si eu m-am mirat de mine insumi...abia dupa 10 ani m-am recasatorit ( mare greseala)...nici acum nu ma simt stigmatizata la 50....ba din contra, prietenii si prietenele mele nu au varsta mea...pt ca cele de varsta mea se "stigmatizeaza" singure in varsta care o au....asta nu se cade, asta nu se mai poate, asta nu-mi trebuie, asta nu pot....si asta pt ca ele in interior sunt mai batrane cu 20 de ani , ani care se vad si pe fata!
steliana:
cu ingaduinta - nu stiu cui - ;D ... imi exprim parerea ...
cred ca nu sarmul m-ar ferici, indiferent de varsta partenerului. altele sunt elementele care duc spre aceasta stare. uite, sunt "stigmata" de 24 de ani dar tot de atatia sunt stimata si apreciata si dorita, atat de "sarmanti" cat si/mai ales, de "eroi".
am ramas si raman la "elementele" care m-ar tine - sau nu - langa un el, fara a parea o victima. nici prin gand nu imi trece ca as putea fi! :)
steliana:
si daca un el, care ar avea cu 10 ani mai putin decat mine ne-ar aduce fericirea, de ce nu as trai-o macar diferenta varstei? si daca nu ar putea fi mai mult de 10, ce m-ar impiedica sa incep alta relatie dupa 10, tot cu un 10 pentru alti 10?
Sara:
--- Citat din: steliana din Miercuri, 21 Decembrie 2011, 11:57 ---si daca un el, care ar avea cu 10 ani mai putin decat mine ne-ar aduce fericirea, de ce nu as trai-o macar diferenta varstei? si daca nu ar putea fi mai mult de 10, ce m-ar impiedica sa incep alta relatie dupa 10, tot cu un 10 pentru alti 10?
--- Terminare citat ---
Nu stiu de ce TU n-ai putea, sau ce TE-ar putea impiedica sa....
Eu as putea spune numai ce m-ar putea impiedica pe mine sa...sau de ce n-as VREA sa...
De exemplu eu nu mi-as dori un barbat cu 10 ani mai tanar decat mine. In primul rand ca ar fi un copil si eu deja am unul al meu, n-am nevoie sa mai cresc unul adult deja. Deci la mine ar fi prea tanar :D! Prea imatur, prea necopt, prea dornic sa guste experiente pe care eu deja le-am avut cu mult timp in urma. Ar mai fi diferenta fizica (nu prea ai cum s-o pacalesti)!!! Varsta se vede, orice ai face!Asumarea sau neasumarea de responsabilitati...la 20 de ani ce responsabilitati sa-ti asumi cand totul e o distractie? Si tot asa...pentru mine un barbat cu 10 ani mai tanar n-ar fi o varianta pe care sa o aleg.
Insa cu 10 ani mai in varsta da.
Sara:
--- Citat din: steliana din Miercuri, 21 Decembrie 2011, 11:43 ---cu ingaduinta - nu stiu cui - ;D ... imi exprim parerea ...
cred ca nu sarmul m-ar ferici, indiferent de varsta partenerului. altele sunt elementele care duc spre aceasta stare. uite, sunt "stigmata" de 24 de ani dar tot de atatia sunt stimata si apreciata si dorita, atat de "sarmanti" cat si/mai ales, de "eroi".
am ramas si raman la "elementele" care m-ar tine - sau nu - langa un el, fara a parea o victima. nici prin gand nu imi trece ca as putea fi! :)
--- Terminare citat ---
Eu mai sus vorbeam despre cum se vede din afara un EL mai in varsta, divortat, si o EA mai in varsta si divortata, ceea ce difera foarte mult cum se vede din avion (parerea unora si a altora) si cum te simti tu cu adevarat.
Si cum in general oamenii nu prea arata ceea ce simt...ramane ceea ce pare.
Si ceea ce pare, uneori cantareste in prima faza mai mult decat ceea ce este in realitate.
Parca-ar fi un cerc vicios: pana cand nu arati ceea ce simti (si in exterior prin exprimare libera, onesta si lipsita de reprosuri), ramane numai ceea ce pare. Cand arati ceea ce simti, ceea ce pare devine ceea ce este. Joc de cuvinte :D!!!)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă