Arhiva > Arhiva
FERICIREA ca stare de spirit
micaela:
Pasul acela mare nu-ti iese intotdeauna din prima, desi ti-l doresti si-ti iei avant :), iar pasul acela mic poate fi uluitor de eficient pentru recunoasterea fericirii pe care de fapt o ai. nu, nu e un indemn. spuneam, asa... :)
silviu:
Povestea terifiantă a unui transsexual care şi-a amputat picioarele... ca să fie fericit
Ajuns la 40 de ani, transsexualul nu a mai suportat ideea de a avea picioare şi a hotărât că e timpul să le taie singur. A luat un fierăstrău electric şi şi-a tăiat piciorul stâng. "Dacă aş fi tăiat doar unul ar fi zis lumea că sunt nebună!", a comentat Sandra spunând că astfel s-a decis să renunţe la amândouă.
Acum, americanul devenit femeie este extrem de fericit cu viaţa sa şi simte că în sfârşit este complet.
Caroline:
;D ;D ;D Rad cu voce tare de una singura!
Deci... Micaela, vad ca ai pus lumea pe jar cu sensibila intrebare precendenta. Acuma: unii se justifica asa cum pot ca e normal sa fie nefericiti, iar altii vor chiar sa ilustreze cat de anormal poate fi sa fii fericit!
Cand totul e asa de simplu! Daca nu ai un eveniment obiectiv de data recenta in viata ta ca sa te simti nefericit (ca boala, diformitate, deces, divort, demisie, concediere, etc.), nu-ti ramane decat... sa fii fericit! Orice (alt tip de) nefericire subiectiva nu poate fi decat numai si numai vina noastra!!!
Navigare
Du-te la versiunea completă