Arhiva > Arhiva
De la o generatie la alta
iulia17:
In orice moment al existentei noastre suntem parte componenta a unei familii, fie cea din care provenim, fie cea pe care am creat-o noi insine. Avem toti parinti (sau am avut) si facem parte din familii. Dar suntem oare intotdeauna constienti de ceea ce ne leaga de ceilalti, care e mostenirea pe care am preluat-o si pe care o transmitem mai departe?
Dincolo de asemanarile fizice, exista si in comportament trasaturi pe care ni le-am insusit de la alti membri ai familiei. Fara sa vrem/stim aceste modele si legaturi din familie ne determina comportamentul, atitudinile, ideile sau convingerile. De unele suntem mindri, de altele…ba. Pe multe nici nu ni le recunoastem.
Intrebarea e: cu ce “bagaj” venim de acasa?
Si ca sa raspund eu prima, as zice ca de la unul am preluat veselia, de la celalalt simtul masurii. Nu stiu de unde am atentia pentru detalii si nevoia de certitudini. Poate de la niciunul si mi le-am format pe parcurs din experientele acumulate.
admin:
Sunt intr-unul dintre momentele de liniste de la Sibiel, ii astept pe cei care au sa petreaca sarbatorile cu noi si am inceput sa rasfoiesc forumul. Am dat de subiectul deschis de iulia17 si nu m-am abtinut sa nu scriu ceva, asta chiar daca va trebui sa intrerup...
Gena? Cred ca este cea mai importanta mostenire pe care o primim, este responsabila pentru tot ce suntem. Daca ma intreb de ce imi place tuica, raspunsul este foarte simplu: pentru ca si tatei ii placea si bunicului de asemenea....De ce sunt tipicar si foarte atent la detalii? Pentru ca tata isi pierde o jumatate de ora pentru a ambala perfect ceva, face si reface un strat de legume de 3 ori, doar pentru ca nu este perfect aliniat. De ce sunt solitar? Pentru ca bunicului ii placea sa rataceasca in padurile Sebesului la vanat sau pescuit si prefera companiei unui vecin gradina din spatele casei, unde citea si gusta tacticos din vinul inmiresmat, fructos si rece.
Pe cine seamana Dan, vecinul si prietenul meu din copilarie? Pai cu tatal lui, este leit, acelasi mers inconfundabil balansat pe varfuri, aceiasi ocoseala...Fiul lui, Vlad? Copia fidela a tatalui si bunicului.
Dar asa cum scria iulia17 nu este doar asemanarea fizica, ticurile, tiparele si automatismele motrice. Mai este acel soft genetic pe care-l descarcam si-l copiem imediat la nastere, mai este acea baza imensa de date pe care cei dinaintea noastra au tot strans-o in timpul vietii si au pastrat-o. Primim, transmis printr-un mecanism nedefinit ceea ce s-a conturat in caracter, in apucaturi dar si in aptitudini la cei dinaintea noastra. Si doar o educatie si un autocontrol foarte puternic poate atenua anumite porniri cu care ne nastem si de care am vrea sa scapam. Consideram uneori ca suntem nepotrivit programati si setati genetic. Si vrem schimbari, incercam sa devenim altceva decat ne-am nascut si am mostenit. Ah, e un subiect atat de vast si eu am atat de putin timp acum, ah gata chiar trebuie sa intrerup, mai sosete un grupulet. Dar revin, imi place prea mult subiectul.
iulia17:
si mie mi se spune ca seman fizic cu mama. dar eu nu prea imi dau seama.
marcutza:
La 4 ani - Mama ştie tot.
La 8 ani - Mama ştie multe.
La 12 ani - Mama nu ştie tot.
La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.
La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...
La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta...
La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...
La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?
La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...
iulia17:
Voi va identificati la copiii vostri ce au preluat de la voi?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă