Eu de amu mi-s morosanca
Pe mine Maramuresul m-a vrajit. Mi-a placut tare mult peste tot. La cit mi-am dorit sa ajung in Maramures de atita timp, cred ca puteam sa dorm si in sura ca tot as fi zis ce minunat e aici!! Am multe fotografii din locurile in care am umblat si cind mi se face dor ma uit la ele. Dar trebuie sa mai vin in Maramures ca mi-a ramas inima acolo si ce ma fac de acu fara ea…
Dar cel mai si cel mai si cel mai mie una mi-a placut la Birsana. Cind am auzit ca nu se stie sigur daca vom vizita manastirea ma gindisem sa plec mai devreme cu o zi ca sa o vizitez singura. Exista o veche credinta care spune ca rugaciunile ajung cu atit mai repede la cer cu cit turnul bisericii este mai inalt. Maramuresul este vestit printre altele si prin bisericile sale din lemn cu turnuri inalte si semete, la Sapinta e cea mai inalta, urmata de cea din Surdesti si Barsana.
Am inteles ceva la Sapinta: ca cimitirul nu e doar un cimitir, vesel e adevarat, dar totusi… Nuuuu, e mai mult decat atit, e o cronica a satului scrisa si cuprinsa in versurile sugubete de pe crucile albastre, dar mai ales, ce mi se pare demn de tot respectul, e atitudinea netematoare de acceptare a mortii si chiar victorie asupra ei.
N-am pastrat amintiri si nici nu am imagini de la Sighet – inchisoare. E singurul loc in care nu am vrut sa deschid aparatul. Nu am putut. Atita tristete si suferinta si amar in locurile alea… Oameni cu sclipire, intelectuali, membrii academiei, artisti, familiile lor, atit de multi, atit de multi… Mi s-a parut ca viata insasi a fost prizoniera in spatiul ala. Mi se face frig si acum cind imi amintesc. Am plecat in minte cu fraza citita pe undeva: cine uita trecutul e condamnat sa il repete.
Drumetiile pentru mine – generatie de asfalt care nu stie ce inseamna natura si farmecul ei – au fost o incintare, chiar daca mi-a iesit limba de un cot. Maramuresul iti taie respiratia. La propriu. Atita verde, atita liniste, atita lumina, si iara verde, cit verde… Peisaje care ti se imprima pe retina si cu greu le mai uiti vreodata. Acum cind deschid ochii si dau de blocurile gri zic ca am un vis urit!
PS: Multumescu-ti Gigi Cindea.
PPS pt cei care au dorit sa vada pozele si mi le-au cerut: eu mi-am facut datoria si le-am trimis lui Gigi pt a fi postate, daca nu v-ati grabit in timp util…
Dati MP cine le mai vrea o data. Si pt cele cu participanti pe care nu le-am afisat pe forum.
Si tot asa daca vreti sa-mi trimiteti poze cu mine din excursie. Multumesc.
