recunosc : de cand ma stiu mi-au placut oamenii frumosi . eu nefiind o frumusete mi-a placut sa fiu inconjurata de frumosi si cred ca nu e nimic rau in asta si multumesc lui dumnezeu ca niciodata nu am avut frustrari sau invidii vis-a-vis de chipul frumos al celor ce ma inconjurau .
eu cred ca " frumusetea vine din suflet " suna ca un sablon si de multe ori chiar este . am cunoscut oameni cu o frumusete angelica , dar care chiar erau ai dracului . ei si ce ? mie tot imi producea o stare de bine privindu-i . pur si simplu iau de la ei ceea ce imi face mie bine la retina si imaginea unui om frumos chiar ma bucura in aceiasi masura in care ma bucura un apus de soare la mare , un tablou de Monet ( si inca o multime de alti pictori , dar asta mi-a venit primul in minte ) ori un brocart bine tesut .
mi-a placut sa fiu inconjurata de prietene frumoase si barbatii care au trecut prin viata mea sa aiba o infatisare care sa ma faca mandra ca le sunt partenera . dar niciodata nu am privit oamenii care mi-au fost sau imi sunt inca alaturi , ca pe un accesoriu ci ca pe ceva care au facut sau inca fac bine existentei mele . e doar o problema de alegere si , nu in ultimul rand , de ceea ce intelegem fiecare dintre noi prin frumusete .
am o foarte buna prietena care chiar este o mare frumusete si care s-a casatorit in urma cu multi ani ( eu nu sunt chiar tanara , stiti asta ) cu un barbat cu 17 ani mai mare ca ea si atat de urat incat se ofileau florile in glastra cand trecea pe langa ele . ei , omul asta in momentul in care incepe sa vorbeasca te captiveaza in asemenea masura incat Brad Pitt sa apara
tot n-ai da buzna sa-l lasi pe el si sa devi rivala Angelinei .
am cunoscut o femeie care nu avea absolut nimic dintrun top model si totusi , cei doi soti pe care i-a avut ar fi umilit orice stripper . de ce ? femeia asta era FEMEIE in adevaratul sens al cuvantului si mai avea in avantajul ei si un zambet absolut minunat . cand isi dezvelea dantura parca iesea soarele dupa o vesnicie de ploaie ( cam ca acum ) si cand isi mangaia barbatul ( pe oricare din cei doi ) ala se topea in ochii ei ( cam miopi si cu ceva astigmatism ) . cine stie ce promisiuni citea el pe-acolo...
iaca frumusete , zic eu .
eu cred ca in afara de serpi si crocodili ( desi cred ca si in privinta asta sunt oameni in stare sa ma contrazica ) nu exista fiinte cu adevarat urate .
fiecare dintre noi musai sa aiba ceva frumos , fie si numai ca sa mentina echilibrul cu "uratul" cu care ( discutabil si asta ) ne-am pricopsit . partea proasta este ca majoritatea dintre noi suntem atat de coplesiti de acele parti care nu se incadreaza in standardele de manechin , incat nu mai vedem si restul bagajului cu care am fost inzestrati . totul este pe care tas al balantei alegi sa te asezi : pe partea urata sau pe cea frumoasa .
poti fi urat cu spume si bun ca sf. Petru ori inteligent ca einstein , daca tu lasi uratul sa-i puna gluga in cap sfantului ori sa-i aplice leucoplast pe gura savantului fii sigur ca cei din jur te vor vedea ca pe cel pe care tu insuti l-ai ales pentru a fi vazut . si sa te tii frustrari atunci si emiteri de judecati la adresa orbilor din jurul tau . iar de aici pana la o viata acra ca otetul e mai putin de un pas .
asta e , cred eu : o problema de alegere si de echilibru .
