Dependentele

[Caroline]

[...] nu doar yoghinii aspira la asa ceva.

Normal ca nu! Probabil toti o facem! Numai ca, din ce stiu eu, pana acum, doar ei au reusit sa dezvolte si o metoda de a pune in practica acest ideal si de a avea - se spune - si unele promisiuni de rezultate... nu doar de a scrie si vorbi despre.

[Sara]

Cum spuneam nu doar yoghii aspira, nu doar yoghii au rezultate, nu doar ei traiesc intr-un fel anume la care aspira multa lume!
Iar pentru asta nu trebuie sa te numesti cumva, ca sa traiesti intr-un mod frumos, ci trebuie ca ceea ce vezi, cunosti, asimilezi, sa PRACTICI, sa experimentezi, sa vezi ce rezultate ai tu cu invatatura respectiva. Iar ca sa practici, iarasi nu trebuie sa te numesti intr-un fel anume, nu trebuie sa faci parte dinttr-o asociatie/organizatie...o poti face pe cont propriu, individual sau, daca ai afinitate pentru un grup anume (nu conteaza denumirea) poti frecventa grupul. Intr-un grup/organizatie evoluezi mai repede decat singur, inveti mai ussor si mai placut, te deschizi catre ceilalti si ceilalti catre (care vor).

Trebuie numai sa stii ce vrei si sa faci ceva ca sa obtii ce vrei!

[admin]

Cu vreo doua postari in urma, scriai Sara, ca dependentele nu fac bine, indiferent de natura lor. Sa stii ca asa este, nu m-am gandit niciodata sa generalizez acest comportament repetativ - obsesiv. Eram copil si eram inebunit dupa pescuit. Lasam orice pt malul Cibinului sau a lacului Binder. Vacantele mi le transformasem intr-o goana continua dupa peste. Totul a culminat cu o prima de zi de scoala la care nu am participat. Mi-am zis eu, lasa ca este prima zi, se dau cartile, sunt obisnuitele povesti despre ce ai facut in vacanta, inca nu este catalog, nimeni nu verifica daca sunt sau nu prezent in clasa. Descoperisem chiar cu o zi inainte, un lac la Vointa, plin cu peste si nu am putut rezista ispitei de a ma duce acolo. Cu scoala avusesem dreptate, nimeni nu a bagat de seama ca am chiulit, dar uitasem ca este meci international de fotbal si acum tin minte, juca in cupele europene Dinamo cu Spartak Trnava. Si tata a venit mai repede de la servici. Taman cand soseam eu cu betele de la balta. Pe langa o corectie pe care am tinut-o minte mult timp. am avut parte si de o morala de cateva ore pe tema acestei dependente care mi se formase fata de pescuit. Am rarit-o de atunci cu pescuitul, pana cand acea dependenta nebuna s-a transformat intr-o pasiune doar. Curios ca tata nu mi-a interzis atunci pescuitul, ci chiar m-a incurajat sa mai merg, dar intr-o normalitate, nu zilnic si nu obsesiv. Poate ca daca imi interzicea categoric, imi rupea betele sau ma rog facea ceva care sa ma opreasca total sa mai pescuiesc, poate ca reactia mea ar fi fost alta. Se spune ca de dependente scapi doar daca intrerupi brusc obisnuinta deprinsa. In situatia mea, probabil si faptul ca eram inca un copil, probabil dibacia tatalui meu, nu stiu dar totul a intrat pe un fagas normal in timp.

Aseara povesteam cu cineva despre dependenta la jocurile de noroc, poker, slot-uri, ruleta etc. Si ne refeream la persoane pe care le cunosteam din Sibiu. Sunt atat de multi care si-au pierdut bani, case si-au destramat familiile din cauza acestei nebunii. Stiu oameni care azi aveau la ei sume uriase de bani, maine nu aveau bani de un sandvici, poimane iar aveau bani, iar peste o luna deveneau din nou faliti. Alternanta i-a inebunit de-a dreptul, i-a imbolnavit, cativa sunt incababili sa mai manance singuri. Socurile de bucurie, dar si de totala deceptie, amestecate cu starea de adrenalina adusa la maxim, afecteaza pe oricine, nu ai cum sa fi atat de nepasator si de rece.

Cred foarte mult in terapia prin arta si cred ca aceasta poate fi o solutie pt diminuarea apetitului de a juca, de a fuma, de a bea. Nu sunt psiholog sau psihiatru, de acea nu ma pot pronunta profesionist asupra a ceea ce se petrece in mintea unui dependent. Dar cred ca obsesia care se face de unii pt anumite lucruri, canalizeaza o mare parte din activitatea creierului doar spre acesta. Este necesar de o ruptura, de o intrerupere, de un scurt circuit indus, poate treptate asa cum a procedat tatal meu cu mine sau poate brusc in conditiile in care tot procesul se poate controla.

Uite un subiect de gandire pt cei in domeniu - terapia dependentelor prin arta. O echipa psiholog + un metodician si indrumator in pictura ar putea sa faca chiar un business din asta.

Tot ieri directoarea de la Arte Plastice din Sibiu remarca intr-o discutie ca sunt foarte multi copii care vin la cercurile de ceramica de la fosta casa a pionerilor. Venita imediat dupa discutia despre dependentele fata de jocurile de noroc, informatia m-a dus imediat la ideea de a folosi modelarea ca metoda de tratament. Modelarea, lucrul cu materiale ca argila, ipsosul, plastilina, da o stare de liniste si muta o parte din activitatea creierului spre bucatica din fata. Modelarea poate fi o excelenta terapie pt multe categorii de bolnavi neuro. Nu stiu, nu am citit cat si in ce masura se foloseste sau daca se foloseste, dar cred ca ar da rezultate extrordinare.

[Sara]

Cred foarte mult in terapia prin arta si cred ca aceasta poate fi o solutie pt diminuarea apetitului de a juca, de a fuma, de a bea. Nu sunt psiholog sau psihiatru, de acea nu ma pot pronunta profesionist asupra a ceea ce se petrece in mintea unui dependent. Dar cred ca obsesia care se face de unii pt anumite lucruri, canalizeaza o mare parte din activitatea creierului doar spre acesta. Este necesar de o ruptura, de o intrerupere, de un scurt circuit indus, poate treptate asa cum a procedat tatal meu cu mine sau poate brusc in conditiile in care tot procesul se poate controla.

Dependenta de ceva sau de cineva anume traduce anumite "rupturi" care sunt necesare a fi "reparate". Iar ca sa repari ceva, trebuie sa stii inainte de toate ce nu merge si ce trebuie reparat. Apoi te duci la cineva care stie sa "repare" asa ceva. Pentru ca una e sa "repari" un genunchi si alta e sa "repari" sufletul, o emotie, o traire, un eveniment din trecut care a TRECUT ca eveniment, dar a lasat urme si evenimente care se tot leaga de acel  act neterminat.

Si dependentele, in functie de natura lor, sunt de mai multe tipuri. Si, pentru ca sunt de mai multe tipuri, si efectele pe care le produc sunt variate si in functie nu numai de particularitatea dependentei in sine, cat mai ales de istoria personala a individului.

La un copil o asa zisa dependenta se poate rezolva mult mai usor, pentru ca un copil nu are mecanismele de aparare/rezistenta atat de bine conturate, atat de inradacinate precum un adult. In plus, copilul are ranile inca proaspete si se poate lucra cu ele mai usor decat la un adult a carui ratiune imbatabila (mai ales daca ai de-a face cu o persoana cu un intelect dezvoltat peste medie) iti pareaza orice incercare de a ajunge la rana.

Uite un subiect de gandire pt cei in domeniu - terapia dependentelor prin arta. O echipa psiholog + un metodician si indrumator in pictura ar putea sa faca chiar un business din asta.

Chiar se face in Romania. Nu stiu daca pentru adulti, dar pentru copii stiu ca sunt multe centre unde personal specializat lucreaza cu copii prin arta (pictura/desen cel mai adesea, pentru ca pictura poate fi interpretata mai usor, in plus ramane pe hartie si poate fi analizata si dupa ce pacientul a plecat).

O alta terapie minunata si putin cunoscuta la noi este euritmia. 99% din romani nu stiu ce este aceasta arta iar cei 0,5% din cei care stiu, au plecat in tarile unde aceasta frumoasa arta si meserie este nu numai cunnoscuta, dar si practicata. Restul de 0,5 % inca sunt in tara dar nu fac fata nici macar la cererea de baza (sunt prea putini). Euritmia se poate desfasura ca un balet, ca un dans, poate fi artistic, pedagogic sau curativ. Indiferent de tipul in care o incadrezi, ea este o arta desavrasita si totodata greu de realizat de catre iubitorii ei. Studiul este indelungat, necesita multa imaginatie, creativitate, perseverenta si nu in ultimul rand...daruire! Este ca pictura: poti picta oricand, dar un tablou reusit numai din manile a putini este recunoscut si valorizat. Asa este si cu euritmia: iti trebuie talent si inclinatie catre asa ceva!

Modelarea, lucrul cu materiale ca argila, ipsosul, plastilina, da o stare de liniste si muta o parte din activitatea creierului spre bucatica din fata. Modelarea poate fi o excelenta terapie pt multe categorii de bolnavi neuro. Nu stiu, nu am citit cat si in ce masura se foloseste sau daca se foloseste, dar cred ca ar da rezultate extrordinare.

Orice activitate care recreaza individul, orice activitate benefica ce aduce placere sufletului poate trata, poate vindeca. E drept, daca le faci de capul tau acasa, te relaxezi si atat. Daca le faci sub indrumarea cuiva care te ia in analiza si discuta cu tine anumite aspecte ale persoanlitatii tale (in functie de ceea ce pacientul pune in discutie) este adevarat ca poti schimba nu doar imaginea unui om (el despre el insusi, el despre altii, a altora despre el) dar si evenimentele care vin de la si catre acel individ. Este ca si cand ai restructura capacitatea de gandire, de simtire si de actiune a individului. O spun din proprie experineta, nu din carti. Si cam tot ceea ce scriu in general nu se refera la ceea ce scriu si spun altii (pentru asta exista piata de desfacere) ci scriu din ceea ce am experiment eu pe pielea mea (nu a altora). Este pur si simplu minunat!

[Sara]

Admin, poate in proiectul tau vei include si...terapia prin joc, terapia prin dans, pictura...poate la acel workshop (care deocamdata parca e inchis topicul sau nu a mai scris nimeni de mult timp)...E drept, asta ar presupune si personal specializat si multe altele...

[Caroline]

Avantajul unei comunitati de practica este ca nu are nevoie de specialisti din afara... ii trebuie doar cadrul necesar si animatorii care sa scoata de la fiecare membru invatamintele pentru ceilalti. E un cadru mult mai valorizand decat un curs unidirectional profesor - elev!

[Sara]

De multe ori un specialist din afara poate face mai multe decat un individ din interior, pentru simplul si primul fapt ca...este din afara, priveste relaxat si detasat lucrurile si poate vedea clar unde este si de unde provine problema.
Evident, un specialist din afara nu are ce cauta intr-un cadru decat daca ii este recunoscuta necesitatea, daca ii este ceruta prezenta, altfel ajutorul lui se transforma in inutilitate de ambele parti.

Exclusivitatea spune si ea multe despre cel ce este exclusivist.

Personal imi place sa fiu deschisa catre a cunoaste. Nu imi plac cercurile restranse si mai ales restrictive, cu reguli rigide spuse in "soapta".
Imi place spontaneitatea, naturaletea si neingradirea.

PS: orice comunitate, ca sa functioneze este condusa de cineva (mai mult sau mai putin specialist  )!

Cat despre cursurile unidirectioale (profesor-elev) ele se intalnesc preponderent in invatamantul traditional. La ora actuala exista multe forme de terapie (unde intra si cele abordate de admin, si multe altele mai mult sau mai putin asemanatoare dar toate cu un numitor comun: dezvoltarea personala) care se desfasoara in grup, sunt coordonate de cineva iar ajutorul/beneficiul este de toate partile (atat participanti cat si coordonator, pentru ca se bazeaza pe constientizarea tuturor participantilor a anumitor subiecte cu care se confrunta in acel moment fiecare). Bineinteles ca in orice forma de terapie/curs de dezvoltare personala participantul vine de buna voie, adica numai daca doreste.

Cred ca nimic pe lumea asta nu poate fi obligatoriu, ceea ce ma indeamna sa scriu ca fiecare are libertatea de a fi si de a se afla acolo unde doreste.

[Sara]

Fara sa-mi propun, am gasit un articol interesant despre dependente (exact ce vorbea Admin mai sus):

DEPENDENTA DE JOCURI DE NOROC ( JOCUL DE SANSA PATOLOGIC )Dependenta de jocuri de noroc ( jocul de sansa patologic ) este incapacitatea jucatorului de a se abtine ispitei de a juca, in ciuda incercarilor repetate, in ciuda intelegerii - la nivel rational - a consecintelor negative.

Jucatorul devine dependent de emotia pe care i-o produce comportamentul de asumare a riscului, ce  poate avea drept consecinte  probleme financiare, boli ale stresului, familii distruse, averi pierdute, vieti risipite.

Cei care ajung dependenti de jocuri de noroc isi neaga aceasta conditie , considera ca se pot opri atunci cand vor si  solicita ajutor psihologic doar la interventia ferma a familiei , de multe ori dupa ce au suportat consecinte dezastruoase.

Manualul de diagnostic al tulburarilor mentale ( DSM-IV-TR ) a stabilit urmatoarele criterii de diagnostic pentru jocul de sansa patologic :

        A. Comportament dezadaptativ de joc de sansa persistent si recurent, dupa cum este indicat de cinci (sau de mai multe) din urmatoarele:

        (1) este preocupat de jocul de sansa (de ex., este preocupat de retrairea experientelor de  joc anterioare sau de planificarea sansei ori se gandeste la modalitatile de procurare a banilor cu care sa joace);

        (2) necesita sa joace cu sume crescande de bani in vederea obtinerii excitatiei dorite;

        (3) are repetate eforturi infructuoase de a controla, reduce sau stopa jocul de sansa;

        (4) este nelinistit sau iritabil cand incearca sa reduca sau sa stopeze jocul de sansa;

        (5) joaca pentru a scapa de probleme ori pentru usurarea unei dispozitii disforice (de ex., sentimentul de vulnerabilitate, de culpa, anxietate sau depresie);

        (6) dupa pierderea banilor la joc, revine in alta zi pentru a recupera ("urmarirea recuperarii" propriilor pierderi);

        (7) minte membrii familiei, pe terapeut sau pe altii, spre a ascunde dimensiunea implicarii in jocul de sansa patologic;

        ( a comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul sau delapidarea, pentru a finanta jocul de sansa;

        (9) a periclitat sau pierdut o relatie importanta, un post, ori o oportunitate educationala sau de cariera din cauza jocului de sansa;

        (10) se bazeaza pe altii spre a procura banii necesari iesirii dintr-o situatie financiara disperata cauzata de jocul de sansa.

        B. Comportamentul jocului de sansa nu este explicat mai bine de un episod maniacal.


Chestionarul promovat de National Council on Problem Gambling din Statele Unite cuprinde 10 intrebari ale caror raspunsuri ne ajuta sa discriminam comportamentul normal de a apela la jocurile de sansa de cel patologic:

1. S-a intamplat in mod repetat sa jucati mai mult timp decat intentionaseti la inceput?
2. S-a intamplat in mod repetat sa jucati pana ce ati pierdut si ultimii bani?
3. S-a intamplat sa nu puteti dormi gandindu-va la jocul de noroc?
4. Ati folosit pentru joc venitul sau economiile in timp ce facturile ramaneau neplatite?
5. Ati facut incercari nereusite repetate de a renunta la jocul de noroc?
6. Ai incalcat legea sau v-ati gandit sa o incalcati pentru a va finanta jocul de noroc?
7. Ati luat bani cu imprumut pentru a va finanta jocul de noroc?
8. Ati fost deprimat sau chiar v-ati gandit la sinucidere datorita pierderilor la joc?
9. V-au chinuit remuscarile dupa joc?
10. Ati jucat ca sa castigati bani pentru a va achita obligatiile financiare?

Daca raspunsul este DA la oricare dintre intrebari, respondentul are o problema de joc de sansa patologic si are nevoie de ajutorul profesional al unui psiholog.

Susa: aquamarin.ro
www.joacaresponsabil.ro

[manghel]

Repondentul are nevoie de psiholog dar sincer in aceste momente mersul la psiholog este pus pe acelasi nivel cu a merge la spitalul de nebuni,si asta se poate observa foarte usor, ceea ce determina o evitare sedintelor de terapie psihologica.

[Caroline]

La fel de bun ca psihologul poate fi un prieten adevarat. Iubirea neconditionata de posesiune (adica dintre prieteni) deschide neasteptat de multa empatie si pricepere empirica in a-l intelege, asculta si sfatui obiectiv pe celalalt.

[Sara]

Repondentul are nevoie de psiholog dar sincer in aceste momente mersul la psiholog este pus pe acelasi nivel cu a merge la spitalul de nebuni,si asta se poate observa foarte usor, ceea ce determina o evitare sedintelor de terapie psihologica.

Ce te face sa crezi ca mersul la psiholog  poate fi echivalent cu mersul la un spital de nebuni?
Personal am fost si intr-un loc si-n altul (te las pe tine sa ghicesti in ce calitate am fost!!!!)

[Sara]

La fel de bun ca psihologul poate fi un prieten adevarat. Iubirea neconditionata de posesiune (adica dintre prieteni) deschide neasteptat de multa empatie si pricepere empirica in a-l intelege, asculta si sfatui obiectiv pe celalalt.

A-l intelege si asculta da, asta poate face un prieten bun!
A sfatui nu face pana nici un psiholog!!!

Si intr-un caz si in altul (un bun psihollog si un bun prieten) te pot asculta.
Psihologul te mai poate ghida, te poate aduce mai aproape de rezolvarea problemei tale, lasandu-te PE TINE sa o rezolvi. Nu da sfaturi, poate face uneori recomandari (ceea ce e fiarte diferit de a sfatui). Te lasa pe tine sa ti se aprinda beculetul! El doar iti  tine felinarul aprins cand tu nu mai vezi pe unde mergi! Si in ultima instanta te  invata sa mergi singur, sa iti ezolvi singur problemele. Te invata CUM sa o faci.

Un prieten iti ofera caldura si prietenia lui, empatia si atat! Conteaza enorm daca ai un astfel de prieten, dar de rezolvat problema nicidecum nu ti-o rezolva! De sfatuit adesea te sfatuieste, dar de multe ori sfatul prieteului este strain de calea ta, pentru simplul motiv ca prietenul nu poate intra in mintea ta, in sufletul sa fie....TU. El spune din experienta lui, dar tu o traiesti pe a TA!

[micaela]

Un prieten iti ofera caldura si prietenia lui, empatia si atat! Conteaza enorm daca ai un astfel de prieten, dar de rezolvat problema nicidecum nu ti-o rezolva! De sfatuit adesea te sfatuieste, dar de multe ori sfatul prieteului este strain de calea ta, pentru simplul motiv ca prietenul nu poate intra in mintea ta, in sufletul sa fie....TU. El spune din experienta lui, dar tu o traiesti pe a TA!

Asadar, ideal e sa ai un prieten psiholog, sau macar "bun psiholog". 

[Sara]

Asadar, ideal e sa ai un prieten psiholog, sau macar "bun paiholog". 

Ideal ar fi sa ai:
un prieten
un psiholog
un prieten bun psiholog

Daca e nevoie, si motivez de ce  !

PS: poti trai linistit si fara unul din ei!

[micaela]

achiesez.  un prieten (cu adevarat) bun, chiar si psiholog mediocru, este o comoara.

Un prieten iti ofera caldura si prietenia lui, empatia si atat. E deja enorm.