Mica, ai dreptate, doar ca uneori obosesti sa traiesti ideatic, intr-un mod virtual, stralucirea iubirii...asa ca mai revii din cand in cand cu picioarele pe pamant. Posibil ca a doua zi sa simti din nou miracolul, sa crezi ca iubirea exista...sa visezi.
Poate folosesc un cliseu, dar nu cred ca exista o continuare cu Romeo si Julieta in postura unei vieti casnice ...exista doar iubirea.
si daca, totusi, iubirea nelimitata in timp exista? si daca, totusi, chiar si Plesu greseste?
ne iubim parintii, copiii, prietenii, animalele, fara limite temporale. de ce nu s-ar putea si in cuplu? poate ca prea multele asteptari si ingradiri, intoleranta si lipsa de empatie in (mai) stransa interactiune cu celalalt sunt cele care strica in timp acest gen de iubire. nu stiu. desi sunt intr-o etapa in care nu mai prea cred in iubire, n-as afirma cu mare convingere ca ea nu exista. totusi, putine, f. putine, cate or fi, exista cupluri la care afectiunea se pastreaza, ba chiar se adanceste, in timp indelungat, deci nu putem sa excludem cu totul "iubirea a la longue". cred ca o mare potrivire, afectiune si putina intelepciune pot sa faca sa dureze un astfel de sentiment, chiar si in cuplu.
he, he, cred ca azi m-am trezit cu un nivel mai ridicat de serotonina (daca tot abordam strict biologic problemele existentiale).