Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
wonderland:
Nu e o eticheta aplicata la o relatie de cuplu. E ceea ce ajungi sa simti intr-un cuplu in care cei doi raman impreuna din convenienta, ori din teama, ori din insuficienta putere de a o lua de la capat. Raman impreuna si isi fac rau, fie la modul fizic, fie la modul emotional si nu mai gasesc nici un mod de a reveni la punctul in care sa poata comunica si sa stabileasca impreuna ce e de facut.
Nu-si mai amintesc de sentimente, de pasiune, au programe separata, preocupari diferite si li se pare ca traiesc alaturi sau impreuna cu un strain.
E o fateta. Nina are dreptate, fiecare poate defini sau folosi in felul lui, in contextul lui.
Dar nu e eticheta. E o stare care te mananca de viu, mai rau decat singuratatea in sine. :)
Nici nu conteaza cine pe cine paraseste. Daca n-a fost posibila intalnirea celor doi intru reconstructie, atunci, probabil e cel mai bun lucru care se putea intampla amandurora.
Suferinta e fireasca. N-ai cum s-o ocolesti. Pana intr-o zi, cand, gasim iarasi bucuria de a trai, poate mai intelepti, poate nu...
oviarad:
"Suferinta e fireasca ", "trebuie sa treci etapele alea amarate ca sa scapi de suferinta " , , ma intreb de ce e nevoie de suferinta ?
Poate va suna ciudat insa , eu cred ca e alegerea noastra ,constient sau inconstient , aceasta suferinta , si in acest context ma intreb ce ascundem , ce e mai rau de atat incat avem nevoie de perioada "suferinda " pentru a ne reechilibra .
Oare pierderea stimei de sine , atunci cand esti parasit, sa justifice acest episod "suferind "incercand sa te hranesti cu compasiunea celor apropiati sau a necunoscutilor , sau tranzitia brusca de la ceva familiar , comod , cunoscut , la ceva nou , la cel/cea care vei fi , sa se poata produce doar astfel , prin suferinta ?
Indiferent de motive , eu cred , ca o discutie serioasa , cu tine insuti , sincera si "obiectiva " rezolva mai repede conflictul interior survenit si iti aduce acceptarea noului "eu" , in cazul meu ajuta , sper sa fie valabil si pentru altii , e posibil sa constati ca nu mai ai nevoie de suferinta , ca singuratatea are propiile beneficii , poti vorbi liber prin casa , nu te contrazice nimeni :)
Si inca ceva ,,, o relatie exista cata vreme DOI oameni contribuie activ la ea , daca doar unul e activ , aceea nu e relatie .pasivul fiind doar un pasager in viata activului , nu un partener , ca si consecinta "vina" pentru reusita sau esecul unei relatii apartine AMBILOR parteneri
wonderland:
Nu e nevoie de suferinta, oviarad, sigur ca nu e. Doar ca durerea, de orice fel, e asociata cu suferinta.
Dar ai dreptate, in nuanta ta. Durerea e fireasca, dar intensitatea si durata suferintei depind de modul in care o gestionam noi. Tot de asta depinde si daca ramanem cu sechele sau iesim zdraveni, fara sechele si mai puternici din ea. Nu stiu daca e chiar potrivita comparatia. Dar, daca ai o fractura de os, poti sa lasi osul sa se lipeasca singur si stramb, sau poti sa-l pui in ghips. Dar si perioada cat stai in ghips e una incomoda, nu?
Poate ca pentru cineva ghipsul inseamna si compasiunea celorlalti, pentru altcineva poate ca inseamna izolarea sociala, plansul in perna, aruncarea in munca (desi asta e un fel de negare, la un moment dat te ajunge din urma ceea ce vrei sa tii departe si tot va trebui sa te confrunti cu temerile, cu nelinistea si cu intrebarea "Ce fac eu de acum inainte?"/"Cum aleg sa fiu, sa traiesc?").
Un nou eu nu apare peste noapte, printr-o simpla alegere. Durerea si suferinta pot fi date si de acest proces de acceptare a noului context si de redefinire a sinelui tinand seama de noile date. Depinde cum te raportezi, da. Depinde cum te-ai obisnuit sa exteriorizezi, sa exprimi ceea ce simti...
Offf, greu de gasit modele de reactiona, ori retete universal valabile.
Dupa cum nici durerea nu are aceeasi localizare, ca sa zic asa. Ne doare sufletul, inima, mintea, orgoliul sau combinatii dintre acestea, de aceea nu prea poate altcineva sa-ti spuna ce sa simti sau cum sa te vindeci.
Liliana 58:
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.
drlove:
Buna seara.Din cate am lecturat,vad ca avem foarte multi psihologi pe aici.Majoritatea,femei singure!
Dragelor,am o intrebare:daca sunteti atat de bune la a"despica firul in patru"si a gasi raspunsuri la intrebari nepuse,ce cautati de fapt?Nu ca as avea intentia de a fi rautacios ori misogin,insa avansati ideea ca,barbatul(ii) sunt singurii vinovati in esuarea unei relatii.Oare asa sa fie?!!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă