Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
wonderland:
Noiembrie, dupa cum vezi, mai multi domni care citesc si scriu pe forum s-au adaugat celor deja existenti. E bine. :applause:
Oviarad, baiatul tau e norocos sa primeasca sfaturi asa bune! :thumbup:
camelia lavinia:
Citindu-te, m-am regasit, aproape in totalitate. Frumos spus....frumos exprimat !
camelia lavinia:
--- Citat din: camelia lavinia din Sâmbătă, 27 Ianuarie 2018, 09:58 ---Pinkpanthere, citindu-te, m-am regasit, aproape in totalitate. Frumos spus....frumos exprimat !
--- Terminare citat ---
dan4orto:
Citind acest topic am o problema, o reactie de respingere la folosirea sintagmei "singurate in doi" ca un fel de... eticheta aplicata unei relatii de cuplu. Sunt nemultumit(a) de relatia mea ? Atunci aplic aceasta "anatema" si asta imi da, oarecum licenta sa incep sa renunt la relatie. Parca e lepra sau alta boala contagioasa, odata relatia suspecta de "singuratate in doi", zilele-i sunt numarate.
Ma deranjeaza caracterul imprecis si vag al acestei... acuzatii. E asa de metaforica incit nu o poti combate, n-o poti destructura si analiza ca sa-i gasesti leacurile. E ca o condamnare la moarte, iar cine zice primul, cumva cistiga ?
Te simti singur(a) in cuplu? Si cine, ma rog, ti-a garantat ca relatia de cuplu este panaceul pentru conditia asta esentiala a fiintei umane, singuratatea? Si cum naiba face lucrurile mai bune dezertarea? Nu-i suspect de facila "solutia" plecarii pentru ca, vezi Doamne, " singuratate in doi"? Cum ramine cu valoarea promisiunilor, explicite si implicite, de la baza unei constructii atit de minunata, de laborioasa si de valoroasa cum e relatia de cuplu? Nu mai crede nimeni in "pina cind moartea ne va desparti"? S-a modificat formula, se pare, in aceasta epoca de individualism feroce si de stupid hedonism ("the pursuit of happiness", ce naiba). Mai nou, e: "cita vreme nu mi-a trecut prin cap ca ma plictisesc cu tine".
Full disclosure: am fost parasit de sotie.
Nina Petre:
Este foarte potrivit titlul Singuratate in doi, fiecare, in contextul lui poate spune daca se simte asa sau nu, chiar si fosta sotie, al carei punct de vedere nu-l cunoastem. Pe tine te deranjeaza fiindca de-abia esti in etapa furie si zic asta doar pentru ca iti place stilul analitic...Eu chiar cred ca e adevarat, suferinta trece de-abia dupa ce parcurgi etapele-alea amarate, una cate una, chiar daca nu vrei sa recunosti...Conditia e sa nu creezi scenarii la infinit, pastrand un mediu plin de vinovatie si de lipsa de incredere in tine, asta deja devine un soi de suferinta nenecesara generata de povesti...Sentimentul adevarat pe care il parcurgi este de fapt cel legat de frica de singuratate, de inutilitate, de inadecvare. Odata simtite toate astea prin toti porii, cu toate noptile nedormite si cu depresia stand la panda, vine o zi cand te trezesti de dimineata si iti dai seama ca nu te mai doare nimic, ca e minunat doar fiindca existi, e frumos afara si lumina parca parca e mai stralucitoare, ai inca o zi la dispozitie in care poti face orice vrei...chiar o excursie cu SC :)!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă