Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
fortuna777:
inteleg ca pana la urma libertatea noastra este conditionata doar de respectarea celor 10 porunci...
Gheorghe:
eu ti-am trimis linkul apropo de pasarici iubitoare de libertate si atat. ;)
fortuna777:
cred ca merge foarte bine si la "Razboiul sexelor" si la "Zen".
Multe din problemele acestei lumi s-ar rezolva daca nu ar exista orgolii...
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/05/03/orgoliul-in-cuplu/
Gheorghe:
“Orgoliul face să fie aproape imposibilă prietenia, orgoliul exacerbat împiedică vindecarea rănilor sufleteşti, orgoliul ne închistează şi ne impulsionează să evităm, sub diferite motive aberante, o relaţie în care simţim că există iubire reciprocă…orgoliul ne împiedică să ne dăruim într-un mod total şi necondiţionat într-o relaţie de iubire în care celălalt ni se dăruie plin de adoraţie şi abnegaţie, orgoliul ne face să repurtăm triste şi penibile victorii, care în final ne fac să ne descoperim goi, singuri şi aproape de fiecare dată nefericiţi …”
Nu poti sa intelegi decat daca traiesti. Te rog sa crezi ca este groaznic.
Iti doresc ca niciodata sa nu cunosti puterea orgoliului, sa ai o viata fericita si plina de iubire!
Eu le-am trait pe amandoua si cunosc diferenta.
asta ar fi un comment de acolo mai aproape de mine.
se pare ca ai o problema de orgolii fortuna :)
intotdeauna cauta cauza care a declansat orgoliul si elimin-o. apoi se stabilizeaza totul de la sine, dar fii atenta ca de multe ori cauza care tu crezi ca este una se dovedeste a fi cu totul altceva, ti-o spun din experienta...
fortuna777:
Asa e, gheorghe...am o problema cu orgoliile, pentru ca ele distrug cele mai frumoase prietenii, cele mai frumoase legaturi intre oameni...Cauzele pentru care apar orgoliile intr-o relatie, le inteleg foarte bine...ceea ce nu inteleg, este de ce daca reusim sa constientizam ca avem o problema de orgoliu cu cineva, nu reusim sa renuntam la orgoliu?...De ce lasam acest rau sa se insinueze in noi si sa ne inrobeasca sufletul?
Nu sunt orgolioasa si sper sa nu fiu niciodata...Nu ma consider centrul universului, nu detin niciun adevar absolut pe care sa-l impun altora...cand am gresit, mi-am cerut intotdeauna iertare, fara a considera un moment ca ma umilesc...Si culmea de fiecare data m-am simtit mai bine, decat daca as fi stat batoasa, cu o atitudine "pretioasa" sugerand..."eu am intotdeauna dreptate" :P...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă