pentru mine lucrurile sunt ceva mai simple :
daca de felul tau ai fost un om in sufletul caruia au primat insusirile cu care ai venit pe lume si nu s-au lasat alterate de vicisitudini de tot felul , atunci imbatranesti frumos si revi la matca pe masura ce imbatranesti . un exemplu pentru mine sunt acei bunici minunati care se inteleg atat de bine cu nepoteii lor. de ce ? pentru ca vorbesc aceiasi limba .
pe de alta parte , daca ai avut ghinionul sa privesti viata ca pe o lupta continua in care fiinta ta s-a aflat vesnic in pericol , daca ai vazut in ceilalti oameni doar potentiali dusmani de care trebuie tot timpul sa te aperii , sa ascunzi si sa te ascunzi , daca n-ai fost in stare niciodata sa daruiesti nimic din fiinta si punga ta celorlalti ( daca e ceva ce chiar urasc la cineva este avaritia sufletului si stocarea bunurilor doar in propriul folos ) , atunci capatul drumului iti aduce exact ceea ce ai presarat tu de-a lungul vietii in razoarele existentei tale . si dintrun suflet sec nu poate iesi decat o pleava acra .
adica poti ajunge asa ( doamne , ce privire frumoasa ... )
pana la urma , e o problema de alegere...
sau asa ( ptiu ! doamne fere )
si ca sa nu discriminez sexul opus , poti alege sa fi asa :
sau asa ( valeeeu ! )
