Operatiunea monstru. Cand am lansat ideea unei tabere in Delta, in primul rand m-am gandit la potentialul enorm pe care-l ofera acest pamant mereu nou. Un loc pe care ca roman, nu ai voie sa nu-l vezi. Pentru ca este ceva cu totul special, ceva care nu se aseamana cu nici un alt loc. Este un spatiu salbatic, care-ti poate oferi la orice pas o experienta unica. O fauna si o flora pe care doar la tv le poti vedea, dar fara farmecul apropierii, a al atingerii. Nu stiu daca m-a impresionat vreodata o egreta filmata si prezentata intr-un documentar; dar in mod sigur vazand-o acolo, in habitatul ei, la doar cativa metri, mi s-a parut ceva cu totul extraordinar. Momentul care m-a emotionat cel mai mult a fost „momeala” pe care ne-a intins-o lebadoiul, incercand sa ne indeparteze de cei doi boboci ai sai. Insistenta lui in a ne conduce pe urmele lui, pt a-i lasa puii in pace, distanta minima pe care o mentinea fata de salupa, riscul asumat de adult ce intelege rolul perpetuarii speciei sale...Si nu in ultimul rand gratia, cu care ne-a parasit, multumit ca ne-a indepartat suficient de mult de boboci pt a nu mai constitui un pericol pt acestia.
Soarele diminetii reflectat in valurile care se spargeau si miscau pontonul, sclipirile de argint ale avatilor porniti in vanatoare matinala, firul intains de somoteii flamanzi si fluturatul mainilor din balcon. Asa a inceput fiecare din minunatele zile petrecute la mila 35. Urma apoi trezirea celorlalti, intalnirea la restaurantul hotelului. Cafeaua, micul dejun si apoi tolaneala lenesa din jurul piscinei.
Zilele de excursie au fost cele mai frumoase. Sa intrii adanc in Delta sa vezi cuiburile cormoranilor, „La cotete” asa cum le numesc localnicii, sa vezi la cativa metrii de tine egrete, starci, rate, o groaza de lisite, sa ai ocazia sa vezi pelicani si lebede zburand aproape de salupa, sa intri cu ambarcatiunea prin culoare inguste taiate in vegetatia densa, sa auzi respiratia accelerata a celorlalti, sunt lucruri pe care cu greu le poti uita.
Am avut si bucuria capturii de peste, am avut si satisfactia de a gusta din borsul si carasul prajit de la Pensiunea Karma din Crisani, o veritabila oaza de placeri culinare unice.
Serile au fost minunate, cu saritul acela continuu peste bar pentru a schimba singurul cd pe care-l aveam la dispozitie...cu acel continuu latino party. Baile nocturne in piscina hotelului, apoi carafele de vin golite in jurul ei, in timpul nesfarsitelor povesti. Si cerul acela de smoala, plin de stele...
Am inteles cu totii ca a fost un grup, in momentul in care ne-am impartit in doua la plecarea spre Tulcea cu salupa. Maini intinse, pareri de rau, imbratisari. Si apoi reintalnirea din fata Acvariului din Tulcea....
S-au facut atat de multe poze incat avem acum o arhiva de 8 GB. Le-am vazut si le-am aplaudat pe toate in seara dinaintea plecarii. Cu comentariile si precizarile fiecaruia. Filmul facut Iulian este cu adevarat minunat si surprinde adevarata atmosfera din tabara din Delta.
Nu stiu ce au simtit ceilalti participanti, dar pentru mine Delta Dunarii 2010 va ramane un timp si un loc pe care n-am sa-l uit niciodata, cateva zile minunate....
Amicul meu din Sibiu, a facut si el, la fel ca Iulian, un montaj, pe care l-am postat pe youtube si mai jos, pe forum. Varianta publicata cuprinde doar peisaje, dar aceea pe care o sa o primiti pe DVD are si fotografii cu participantii.
