Nostalgie

[julia]

[flaviaa]

doamna , janeta , legat de povestea cu calutul stelu , mi-ai curs lacrimi pe obraji , impresionant si in accelasi timp remarc la dvs o sensibilitate remarcabila , un interior afectat de ceea ce s-a intamplat odata... si poate nu tb sa se intample , dar asa a fost sa fie....

[janeta]

cu ceva intarziere , multumesc flaviaa !

[almi_gabi]

jani,  cand ne mai delectezi cu o povestioara !!?? 

[janeta]

 tu cam cand ai vrea , gabitz ? si cam despre ce ?

[almi_gabi]

cand ti-e tie la indemana, jani! vreo nazbatie   

[janeta]

ok , pui , am sa ma gandesc 

[julia]

d-alea triste jeanette, ca sa am motiv sa pling

[janeta]

ca sa pot face asta, jul ,  ar trebui sa nu-ti vad poza . numa` ce ma uit la ea si rasul tau devine molipsitor

[julia]

eu poze in care sa pling nu am.
ce zici de asta, te ajuta?

[janeta]

pup-o mama de frumoasa ... pai tu nu vezi cum iti rad ochii ? iar eu am ras cu adevarat , sa stii . ras bun , ras de bine...
multam , pui 

[almi_gabi]

jul, vazandu-ti poza mi-am amintit ca in copilarie si eu aveam parul lung, lung pana la brau si cand ii dadeau drumul eram tare mandra de el  - acum (de fapt de ani buni ! ) ma tund baieteste si tot mi se pare ca-i prea lung 

[janeta]

ceva din atmosfera acestui Bucuresti am mai prins si eu , pe vremea cand Ceasca inca nu apucase sa dea atat de vartos din maini incat sa puna la pamant adevarate comori de arhitectura urbana . off ...

http://www.youtube.com/embed/oC074zjlmGQ

[luciamanta]

Emoţie de toamnă

de Nichita Stănescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

[Mari_a]

Nostalgie rimează cu poezie. Nostalgia vremurilor când citeam poezie. Nostalgia vremurilor când citeam!
 
Ascultă!...
Nisipul aleii,
Trosnește ca focul din vatră,
Și treptele scării de piatră
Sărută pantofii femeii
Ce bate grabită la poartă
Cu degete-absente de statuie spartă...

Privește!...
Tăcerea coboară-n spirale
Rotunde și-ovale,
Ca niște confeti de-aceeași coloare...
Aleea-i o stradă cu două canale
În loc de trotuare,
Castanii par mături proptite de zid,
Iar scara de piatra (în loc să se urce)
Coboară cu treptele-n vid...

Priveste și-ascultă —
Ce liniște goală...
Solemnă...
Și mută!...
. . . . . . . . . . .
Deșteaptă-te, frate, și nu mai visa,
C-afară nu-i nimeni —
Nimic din ce-ai vrea
O dată măcar să mai fie...
E numai femeia din fotografie,
O mapă cu “lied!-uri de Grieg pe pian
Și fumul ce urcă din pipă-n tavan

(Apropo de Welcome To Nostalgia/Back To Reality: Nihil - o poezie de prin 1930 a poetului sufletului meu, Minulescu)