Acum doua zile, am simtit nevoia sa revad din locurile copilariei. Nu stiu ce mi-a determinat aceasta stare, dar era atat de acuta incat n-am rezistat tentatiei...Eu locuiesc la doar doi pasi de acele locuri, dar cred ca au trecut mai bine de 30 ani, de cand nu am trecut pe acolo.
Era o dupa amiaza calda, cu cer innorat, o vreme perfecta pentru plimbare. M-am urcat in masina si in doar 10 minute ajunsesem acolo unde imi peteceam acele zile minunate, lipsite de grija si ocrotite de grija parintilor; pescuiam si jucam fotbal vara, iar iarna cand inghetau baltile, incingeam interminabile si pasionale meciuri de hochei Romania - Germania, unde copii romani si landleri deopotriva isi puneau toata ambitia si energia pt a castiga. Din prea mult patos, de multe ori se ajungea la bataie, de fapt mai mult o harjoneala. A doua zi eram iar prieteni si gata sa incepem un nou meci.
Acest minunat oras, de care ca si localnic iti este atat de greu sa te desparti a fost o cetate saseasca inconjurata de balti si mlastini. Construit undeva la jumatatea secolului XII, avea scopul de a intari apararea Apusului impotriva tatarilor.
Depresiunea in care este asezat, relieful, lacurile naturale, dar si un sistem de canale care inconjra cetatea o facea aproape inexpunabila. Spun aproape, pentru ca in doua randuri a fost cucerita iar populatia ucisa pana la ultimii locuitori. Iar raul facut de migratori a facut completat de ciuma, care a depopulat si ea Sibiul.
Cand l-am cunoscut eu, reusind primii mei pasi pe maidanul acoperit de un praf, era un oras linistit, plin de farmec si flori. Florile au fost intotdeauna un simbol al orasului; n-am vazut asa ceva in vechiul blazon, dar cu siguranta ca multi asociaza Hermannstadt-ul cu frumusetea si coloritul rondourilor.
Cartierul in care am copilarit era populat in majoritate de landleri, o populatie germanica sosita la jumatatea secolului XIX din Austria. Erau mari gradinari de flori, adevarati experti, iar ceea ce am invatat de la ei este cu mult mai mult decat o poate face orice carte din domeniu. Harnici, tacuti si destul de insularizati, landlerii au fost ceva meteoritic pt oras. Cum au sosit asa au si plecat, Turnisorul nu cred ca mai gazduieste acum mai mult de 100 de nemti.
Dar au lasat in urma lor o civilizatie si un model pentru noi toti romanii care am trait pe langa ei. Chiar si maghiarii, care locuiau in oras, desi erau organizati, civilizati si educati, au avut multe de invatat de la nemti. Cred ca prin asta a castigat Sibiul: prin faptul ca am avut modele, atat pe cel sasesc, cat si pe cel maghiar. Doua popoare care au adus modele de civilizatie, de organizare si de convietuire. Romanii atat cei margineni cat si cei de sub Fagaras, au meritul ca au stiut sa invete, sa fure din mestesugurile venite din Apus. Si-au cladit si iei case, biserici dupa modelul celor vazute la maghiari si nemti.
Turnisorul este traversat de Cibin, un rau lin cu o albie adanca si inverzita, strajuita de salcii plangatoare si arini. Acolo unde intra in oras, dupa zona de aeroport, formeaza lacuri mici, izolate si mlastinoase, la fel ca acum mii de ani. Eram curios daca totul este la fel ca atunci cand eram copil si surpinderea mea placuta a fost sa regasesc destul de multe locuri neschimbate. E drept s-a amenajat o pista de autocros, a mai aparut o cabina de supraveghere a aeroportului, lucruri care insa nu afecteaza frumusetea si salbaticia locurilor.
Acelasi miros de camp, amestecat cu umezeala baltilor, aceiasi holda unduitoare. Privelistea este aceiasi ca acum treizeci de ani. M-am bucurat de cateva clipe de nostalgie implinita...