Arhiva > Arhiva
Umor si comic vs ironie
mara:
Steliana, esti intr-adevar o trufanda!
Silviu, acum e cam tarziu pentru mine sa-mi dau seama care-i problema dar raspunsul este ca, da!
christian:
Multe ar fi de spus. Aș lansa o temă derivată: este hazul de necaz o calitate sau un defect al românilor? Îmi place Puric (deși, normal, am și unele rezerve la unele idei de/ale sale), îl ador pe Caragiale, dar eterna noastră întrebare va rămîne probabil cum se împacă aceste două fețe antinomice ale noastre: Eminescu vs. Caragiale? Cînd îi caracterizezi pe români, trebuie să știi care față o au spre tine: cea metafizică, profundă, lirică, fantastă, plină de himere,a lui Eminescu, sau cea ironică, necruțătoare, cinică, diurn dezvăluitoare a lui Caragiale. În plus, limba română însăși are un grad de imprecizie, de ambiguitate fertilă care o face perfectă pentru ironie și umor. cîtă vreme ne păstrăm simțul morului, nici o criză nu ne va înfrînge.
Profit de postarea aici pentru a mulțumi tuturor celor care au fost la Revelionul de la Sibiel și 1 Mai: Aurei, lui Gigi, lui Bogdan și tuturor celorlalți, din partea mea și a sorei mele pentru excelenta atmosferă.
steliana:
sa ne traiesti domnule profesor!
si eu profit de aceasta ocazie! ;)
steliana:
multumesc pentru aprecieri, dragii mei!
dar ma intreb oare ... cum ar fi in prezenta unor spirite opuse celui ... de cum il vede silviu pe al meu?
si pe 1 ianuarie - si nu singura data - cand ne-am scaldat in lacrimi de ras ... mai incapea ironie, cand nici respiratie nu mai aveam?
silviu ... te rog sa tii aproape ... sa poti vedea spiritul unit cu fiinta :-*
si nu glumesc!
Saturnianul:
--- Citat din: christian din Miercuri, 05 Ianuarie 2011, 21:25 ---Multe ar fi de spus. Aș lansa o temă derivată: este hazul de necaz o calitate sau un defect al românilor?
--- Terminare citat ---
Christian, eu cred că nu e nici una, nici alta. Hazul de necaz a devenit pentru români un refugiu utilizat în exces, o fugă de realitate, de responsabilitate. Îşi ascunde neputinţa ori nepăsarea în spatele unui umor de multe ori forţat. Şi nu vorbesc de umorul artistic jucat pe scena vreunui teatru. Ci de cel aplicat în viaţa de zi cu zi, ca formă de camuflare a eşecurilor sau greşelilor. Din cauza asta am ajuns să luăm totul în glumă chiar şi atunci cînd nu e cazul. A avea simţul umorului este o calitate. Dar a nu mai şti cînd e de glumă şi cînd nu, reprezintă un mare defect. E similar cu a nu mai putea face diferenţa dintre realitate şi ficţiune.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă