Jean-François Hodoul – corsarul din SeychellesDacă am fi trăit în Seychelles acum două sute de ani și am fi privit într-o dimineață spre larg, apariția unei corăbii necunoscute ar fi provocat probabil mai degrabă teamă decât curiozitate. Oceanul Indian nu era atunci paradisul liniștit al vacanțelor de astăzi, era una dintre marile "autostrăzi" comerciale ale lumii. Pe aici circulau corăbii încărcate cu mirodenii, cafea, zahăr, textile, porțelan, metale prețioase și nenumărate alte mărfuri aduse din India și Asia spre Europa.
Iar acolo unde existau corăbii încărcate cu bogății...existau și oameni care doreau să le captureze. Unul dintre ei avea să-și lege pentru totdeauna numele de Seychelles: Jean-François Hodoul.
Hodoul nu era pur și simplu un pirat ci un corsar. Desi pare același lucru, totuși diferența era uriașă: piratul lupta pentru el însuși, ataca nave indiferent de pavilion, fura încărcătura și, dacă era prins, putea sfârși la spânzurătoare. Corsarul făcea aproape același lucru...dar avea o hârtie, una care putea schimba totul. Un guvern îi oferea ceea ce francezii numeau lettre de marque – o autorizație prin care un căpitan particular putea ataca navele statelor inamice.
Cu alte cuvinte, în vreme de război, un armator privat își putea transforma corabia într-o navă de luptă. Captura o navă inamică, o aducea în port, iar o instanță stabilea dacă prada fusese capturată legal. Apoi nava și încărcătura puteau fi vândute. O parte din bani ajungea la proprietarii navei și la echipaj.
Era un soi de război privat, autorizat de stat. Pentru britanici, un asemenea francez putea părea un pirat, dar pentru francezi, era un combatant legitim.
Jean-François Hodoul s-a născut în Bretania, în Franța, în secolul al XVIII-lea. Era marinar într-o epocă în care Franța și Marea Britanie se confruntau pentru controlul rutelor maritime și al coloniilor. Drumul său l-a purtat spre Oceanul Indian. Aici se afla una dintre cele mai importante baze franceze: Île de France, actualul Mauritius.
Iar mai la nord se găseau Seychelles. Insulele erau mici, slab populate și aparent lipsite de importanță, dar poziția lor era excelentă. De aici puteai supraveghea o parte dintre rutele maritime ale Oceanului Indian. Puteai găsi apă și provizii, puteai repara o navă si, foarte important pentru un corsar...puteai aștepta.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, războaiele dintre Franța și Marea Britanie nu se purtau doar în Europa. Se purtau și aici, in Oceanul Indian.
Britanicii aveau un comerț enorm cu India. Navele Companiei Indiilor de Est transportau mărfuri de o valoare fantastică. Pentru corsarii francezi, ele reprezentau ținte ideale. Nu trebuia să cucerești India ci doar să găsești o navă comercială britanică înainte ca ea să ajungă în siguranță în port. O singură captură bună putea însemna o avere.
Așa a apărut în această lume și Hodoul. Să nu ne imaginăm însă viața lui precum într-un film cu pirați, n exista o hartă cu un X desenat peste o comoară, nu existau neapărat cufere îngropate sub palmieri.
Adevărata comoară plutea pe mare, era încărcătura corăbiei pe care trebuia să o capturezi. O navă putea transporta piper, alta – bumbac și mătase, alta – ceai, cafea, porțelan sau alte mărfuri asiatice.
Corsarul trebuia să fie în același timp navigator, comerciant și luptător. Trebuia să știe unde circulă navele inamice, trebuia să le urmărească si să decidă dacă merită riscul. Și apoi să le oblige să se predea.
Uneori era suficientă amenințarea tunurilor. Alteori începea lupta, iar dacă lucrurile mergeau prost, vânătorul devenea vânat.
Hodoul a ales Seychelles si s-a stabilit aici. Avea să devină unul dintre personajele cunoscute ale societății coloniale din arhipelag. Omul care trăise ani întregi pe mare și în lumea corsarilor își găsise, în cele din urmă, portul.
În jurul vechilor corsari apar aproape inevitabil povești despre comori. Nici Hodoul nu a făcut excepție: de-a lungul timpului, numele său a fost asociat cu istorii despre bogății ascunse și averi dobândite pe mare. Este foarte tentant să ni-l imaginăm venind noaptea la Mahé cu o ladă de monede și bijuterii și ascunzând-o undeva printre stânci.
Poveștile despre comori ascunse trebuie tratate însa ca ceea ce sunt: doar povești. Seychelles era un loc ideal pentru ca asemenea legende să apară, o insulă făcută parcă pentru ascuns comori. Munți acoperiți de vegetație, văi greu accesibile, golfuri izolate, stânci enorme de granit, peșteri, plaje care, în urmă cu două secole, puteau fi complet pustii.
Nu existau șosele care să înconjoare insula, nu existau sate peste tot. În multe locuri puteai ajunge numai pe mare. Dacă un marinar ar fi dorit să ascundă ceva...Mahé era aproape perfectă. Poate tocmai de aceea poveștile cu pirați, corsari și comori s-au prins atât de bine de aceste insule.
Personaje precum Hodoul nu au trecut pur și simplu prin Seychelles, cu rămas, au avut familii, au devenit parte din societatea locală. De aceea, istoria Seychellesului este atât de diferită de cea a multor alte locuri.
Arhipelagul nu avea o populație indigenă atunci când au început așezările permanente europene în secolul al XVIII-lea. Prima așezare franceză permanentă datează din 1770. Oamenii care au ajuns aici – europeni, africani înrobiți și mai târziu eliberați, precum și oameni veniți din India și din alte regiuni ale Oceanului Indian – au format treptat populația creolă a Seychellesului. Corsarii fac și ei parte din această lume.
Jean-François Hodoul a murit în Seychelles si putem găsi urmele lui și astăzi. Este îngropat la Bel Air Cemetery, în Victoria. corsarul care a venit din Bretania și și-a găsit ultimul port în Seychelles.
