Arhiva > Arhiva

Impozit pe vise

(1/68) > >>

admin:
    M-am hranit mereu din vise. Am inceput in camera umbrita de un cais contorsionat si batran. Am continuat sa visez, solitar si vesel, pe cand luam la picior potecile inguste, ce strabateau miristile inmiresmate ale Sebesului…
    M-am trezit facand-o si acum, pe cand priveam prin fereastra camerei de hotel, la structurile de otel si sticla. Un peisaj deprimant si tern. Ei ii spun modern, functional si practic. Eu ii spun impersonal, rece si nefiresc.
     Visul, ca si creatia, are nevoie de singuratate, de o anumita izolare si intimitate, doar atunci germineaza. Si de liniste.
     Dupa cate stiu, visul nu s-a interzis inca. Si inca nu s-a hotarat o taxa si un impozit pe vis. Si atunci de ce sa nu visam? De ce sa nu ne inchipuim? De ce sa privim doar realitatea? De ce sa nu ne construim propriul nostru univers, sa-l modelam si sa-l populam doar cu cine ne place? De ce sa nu ne bucuram, intim si tainic, de visul nostru? Pe care doar noi il stim.

EUGENIA110:
Suna ca un indemn la izolare intr-o lume creata de imaginatia proprie, printre vise numai ale noastre, pe care sa nu le impartasim nimanui.  ???

marcutza:
visurile ca si gandurile ca si multe altele nu le poti impartasii oricui, oricand, oricum iar atunci cand o faci trebuie sa ai mediul si starea necesara pt a germina in acel vis, cu acel vis si cu mediul in care ai expus visul.

admin:
A visa, nu inseama a te izola. Am fi impocriti sa nu recunoastem ca asa cum avem nevoie sa fim inconjurati de oameni, avem nevoie si de o intimizare si interiorizare a gandurilor noastre. Ce ar fi lumea asta daca totul s-ar expune pe taraba si s-ar putea usor citi? Ar mai exista bucuria de a descoperi, de a deslusi, de a intelege? Si unde ar mai fi farmecul acela al misterului, al tainicului?
A nu exista o lume intima a viselor noastre, este la fel cum o prima intalnire intre doi adolescenti ar incepe printr-o declaratie de intentie, fiecare expunand punctat si concis motivele pentru care a ajuns in fata celuilalt.
Farmecul unui om sta de multe ori si in felul in care stie sa arate doar cat trebuie. A expune prea mult este o actiune similara exhibitionismului. Lasa celorlalti posibilitatea sa te descopere cu tot ce ai tu, cu gandurile, cu visurile tale, nu incerca sa le faci o autobiografie.
De vise avem nevoie cu totii. Fara ele lumea asta ar fi atat de monotona si de previzibila.
Visele fac bine, in nici un caz nu fac rau. Depinde bineinteles in ce doza. Ca orice lucru bun, in cantitati prea mari si visarea poate face rau. Intre vis si realitate trebuie sa existe o bariera bine delimitata, astfel incat cele doua lumi sa nu se intrepatrunda si pe cat posibil sa nu se determine...   

EUGENIA110:
    A ne construi propriul univers pe care sa-l modelam si sa-l populam cu cine ne place, asa cum spuneti in primul mesaj, inseamna sa traim paralel cu realitatea. E adevarat, nu te costa nimic sa visezi, dar la un moment dat, cind visul e mai frumos, realitatea te plezneste peste fata sa te trezesti si dezamagirea e pe masura. Intr-un alt mesaj spuneti ca intre vis si realitate trebuie sa existe o bariera bine delimitata, ele sa nu se intrepatrunda sau sa nu se determine. Nu sint de acord, visele frumoase pot fi determinate de o realitate cenusie din care incercam sa evadam din cind in cind visind, iar realitatea  poate fi determinata la rindul ei de visele care te motiveaza sa lupti cu viata pentru a-ti fi mai bine. Da, uneori visele pot deveni realitate, cind te straduiesti din greu. Deasemenea, consider ca e bine sa discuti cu cei apropiati despre visele si nazuintele tale; cine doreste sa te cunoasca cu adevarat va considera asta o dovada de prietenie, iar ceilalti, care nu doresc sa stie ce porti in suflet si vor sa-ti vada doar aura de mister , te vor percepe prin insusirile pe care ti le vor atribui ei insisi si care nu sint intotdeauna conforme cu realitatea.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare