wow! dar ce vad? avem o casuta noua, "vise cu tva"! hihihihi! mersi draga admin, ai revenit cu un subiect foarte drag mie: visele! e casa in care locuiesc de cand ma stiu... fara vise nu as fi razbit nicaieri, nici nu as fi supravietuit! m-au ajutat foarte mult si sunt convinsa ca m-au facut o persoana mai buna. povestile, visele, toate s-au impletit si m-au insotit. prin ele mi-am creat intr-un fel o lume paralela cu realitatea; visele sunt mijlocul meu de a fugi, de a evada ori de cate ori realitatea mi se pare prea dura, prea anosta, prea trista. in si prin ele imi reincarc bateriile si pot sa duc lupta mai departe. ca un little soldier ce ma aflu! este si un mijloc de autmotivatie, de multe ori, mai iau si ma ridic singura de guler: daca eu pot visa ceva asa de frumos, inseamna ca exista, atunci, ayouni go for it, mergi si cauta-l. nu tot ceea ce facem este plin de poezie, sau un job important, poate fi chiar anost; am descoperit de-atatea ori ca poti transforma o realitate nu tocmai placuta in ceva captivant! pui un pic de dragoste, si adaugi multe vise, vezi ceea ce faci printr-o alta lumina... da, este frumos! nu sunt sigura dar am impresia ca atunci cand gandim frumos, cand visam frumos, creierul nostru incepe sa produca endorfine si stim cu totii cat de importante sunt.
si pe acest topic cade foarte bine unul din reprezentantii teatrului clasic spaniol... da, ati ghicit, don pedro calderon de la barca! exact "viata este vis":
"Ce-i viata? o pornire
salbatica, amagire,
umbra si inchipuire.
Si chiar bunul cel mai mare
poarta-n el neantu' nchis,
caci viata e un vis
iar visele-s tot visare"
frumos nu?
am auzit la un moment dat sau am citit dar nu stiu unde, nici cine, nici cum... despre noi oamenii, ni se pare ca suntem vii, ca traim dar asta doar pentru ca traim in visul cuiva...
si citind ce a scris luciamanta mai jos, imaginandu-si ca e undeva pe luna si se uita la pamant si la ce se intampla, am si avut imaginea acelui cineva in visul caruia traim.
imi place acest topic, merci becaud merci!