Arhiva > Arhiva
Singur in lupta pentru viata
gabrel:
Va multumesc, o sa povestesc sambata. Pe scurt, am aflat intamplator ca am cancer, in ianuarie, mama a paralizat si innebunit cand a auzit, acum este la un azil privat. Tocmai am terminat radioterapia si intru la operatie la inceput de mai.
Ca sa fie totul complet, inainte sa aflu de boala pusesem demisia ca sa caut un serviciu mai putin stresant. Asa ca la toate s-a adaugat si problema financiara. Sper ca alaturi de voi sa trec peste toate mai usor.
Noapte buna va doresc!
marcutza:
gabrel, aici cu noi cu siguranta totul va fi usor, speram din suflet pt tine :-*
abia astept sa te cunosc, sa povestim :)
Saturnianul:
Gabrel, bine ai venit aici. Scopul principal al acestei comunitati tocmai asta este: sa ne ajutam/intelegem reciproc fiindca avem ceva in comun - singuratatea, indiferent care ar fi motivele ei. Eu cel putin asa vad lucrurile.
Cit despre boala, eu insumi sufar de una. Nu stiu cit de cumplita e, mie nu mi se pare, am intilnit oameni cu boli mult mai cumplite decit a mea. Asadar, curaj :)
gabrel:
Sa ma prezint pe scurt: 46 ani, necasatorita, fara copii, amatoare de SF, ezoterism, literatura, calatorii. Cred ca sunt simpatica si doresc in jurul meu oameni deschisi, buni, comunicativi, care vor sa ofere fara sa astepte nimic. Cred in calitatea vietii si nu in durata ei.
Sunt optimista si sper sa merg in cat mai multe tabere cu voi. Mergeam si acum pe 25, dar ma gandesc sa nu se intample ceva cu mama, azi era destul de rau.
Salutari!
EUGENIA110:
Dragii mei prieteni, pe-jumate, gabrel, nu vreau sa va intristez, de aceea nici nu vreau sa povestesc prea mult, vreau doar sa stiti ca eu sint mama unui copil care a trecut prin ceea ce treceti voi acum, care a facut chimioterapie si radioterapie, care a mers la scoala aparent cu fruntea sus chiar si atunci cind parul ei lung si frumos fusese inlocuit de un pufulet ciudat, care a indurat mult si a fost optimista si mult mai tare decit mine, mama ei, care o vedeam cum se topeste si nu puteam s-o ajut cu nimic. Ma rog la Dumnezeu sa ramina in continuare asa cum este acum, in perioada de remisie, pentru ca nu stiu daca as mai fi in stare sa suport din nou totul, si ma rog pentru ca nimeni pe lumea asta sa nu fie nevoit sa suporte astfel de experiente. Va pup si va doresc numai bine.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă