Dragii mei prieteni, pe-jumate, gabrel, nu vreau sa va intristez, de aceea nici nu vreau sa povestesc prea mult, vreau doar sa stiti ca eu sint mama unui copil care a trecut prin ceea ce treceti voi acum, care a facut chimioterapie si radioterapie, care a mers la scoala aparent cu fruntea sus chiar si atunci cind parul ei lung si frumos fusese inlocuit de un pufulet ciudat, care a indurat mult si a fost optimista si mult mai tare decit mine, mama ei, care o vedeam cum se topeste si nu puteam s-o ajut cu nimic. Ma rog la Dumnezeu sa ramina in continuare asa cum este acum, in perioada de remisie, pentru ca nu stiu daca as mai fi in stare sa suport din nou totul, si ma rog pentru ca nimeni pe lumea asta sa nu fie nevoit sa suporte astfel de experiente. Va pup si va doresc numai bine.