Te pup, Maria. Vreau sa-ti spun ca eu m-am mutat aici in 2005 si am renovat apartamentul cum am putut si eu mai bine, ca o femeie singura si cu imprumuturi de la banca. Dimineata mergeam la serviciu si meseriasii ramineau acasa sa lucreze, iar seara mergeam sa dorm in vechea locuinta. Am incercat sa nu-mi supar cu nimic vecinii, insa, inevitabil, s-a mai facut zgomot si veneau si-mi vorbeau urit dupa ce si-au dat seama ca nu exista cu mine un barbat care sa riposteze. Imi povesteau baietii care lucrau aici ca veneau administratorul si presedintele de bloc, intrau in apartament si cereau informatii despre mine, cine sint, unde lucrez, cu cit ii platesc pe ei si asa mai departe. Am tinut in casa toti sacii cu moloz pina la final, cind am platit 8 milioane la o firma pentru a ma scapa de el. Nu am scos nimic pe scari sau la usa nici pentru scurt timp, vazind ca vecinii sint rau intentionati. Am incercat sa fiu cit mai discreta, dar n-a fost de ajuns; la citeva luni dupa ce am inceput sa locuiesc efectiv aici, m-am trezit cu cei de la disciplina in construcii din primarie, veniti in urma unei reclamatii, sa verifice si sa ma amendeze pentru modificarile din casa. Au facut un proces verbal si au plecat, nu m-au putut amenda, deoarece eu am demolat peretii interiori din bca, crapati si care sa clatinau cind te sprijineai de ei, dar am construit altii din rigips, deci mult mai usori, pastrind in acelasi timp, planul apartamentului. Vezi cit de rai pot fi unii. Si pe mine ma deranjeaza cind ei petrec cu bautura si se manifesta zgomotos sau cind le pling bebelusii toata noaptea, dar eu nu m-am dus sa cer socoteala nimanui pentru deranj. Am considerat ca putem trai in buna vecinatate.
