Ai ridicat atît de multe chestiuni că nici nu ştiu de unde să incep să-ţi raspund.
Fiecare idee ar merita o dezbatere amplă.
Ideea acestui topic a pornit de la o discuţie dintre mine şi raskolnikov privind antisemitismul lui Eminescu şi apoi într-un context mai larg despre naţionalismul său.
Raskolnikov nu mai este prezent pe acest forum deoarece adminul i-a restricţionat (sper că totuşi doar temporar) accesul pentru comportament inadecvat. Mai exact s-a produs la un moment dat un conflict între sile43 şi raskolnikov, conflict care am înţeles că a degenerat atît de rău (în ciuda repetatelor avertismente ale adminului) încît a fost necesar să li se ştergă parţial postările şi chiar şi topicul despre Eminescu a fost restricţionat temporar. Îmi pare rău că nu am fost prezent în acele momente, poate că aş fi reuşit aplanarea scandalului şi aş fi evitat astfel sancţionarea. Privitor la raskolnikov am primit pe mail chiar o întrebare dacă nu cumva l-am exclus pentru că, zicea respectiva persoană ”vă eclipsa”. Cred că e cazul să răspund public la această întrebare pentru că poate şi-au pus-o şi alţii în gînd dar n-au rostit-o.
Deci: nu m-am simţit deloc "eclipsat" de raskolnikov şi cred că nici adminul sau ceilalţi moderatori. Personal mi-au facut placere comentariile şi discuţiile cu raskolnikov chiar dacă nu am fost întotdeauna de acord cu el. Mai exact, nu cu ceea ce spunea ci cu
felul în care le spunea motiv pentru care am şi intervenit de cîteva ori. În fiecare om există un pic din germenul distrugerii, la raskolnikov e prezent într-o doză mai mare. Acest lucru nu e neapărat un defect, ba chiar de multe ori e o calitate, pentru că nu poţi construi ceva cu adevărat nou fără să distrugi în prealabil, dar totul depinde de felul în care se manifestă.
Nu contează ce profesie ai, oricine are dreptul să discute despre Eminescu, sîntem doar pe un forum şi ăsta e scopul lui, schimbul de idei. Cineva spunea că o discuţie reuşită e atunci cînd vii cu ideile tale şi pleci cu ale interlocutorului. Sigur, există oameni extrem de avizaţi pe această chestiune, cu Eminescu, (nu mă număr printre ei!) care pot zîmbi condescent citind postările “amatorilor” de pe acest forum, dar la urma urmei Eminescu nu a scris pentru ei ci pentru noi toţi. Sînt absolut convins că Eminescu ar fi mult mai fericit ştiind că textele lui trezesc interesul oamenilor obişnuiţi decît doar al specialiştilor. Citind rîndurile tale îmi dau seama încă odată cît rău i se poate face lui Eminescu prin lozincizarea din manualele şcolare şi nu numai. Pentru că şi mie scrierile respective mi-au transmis aproximativ cam aceleaşi sentimente: poet cam siropos, cam exaltat şi topit după Veronica. Eu personal aş fi preferat să fi fost şi mai topit după Mite Kremnitz (ceea ce l-a şi disperat un pic pe Titu Maiorescu la vremea respectivă!) dar asta e, n-a fost să fie.
Privitor la atitudinea lui Eminescu faţă de religie, atît cît am citit eu, pot spune că nu a fost antireligios ba chiar deplîngea ireligiozitatea, degradarea morală din epoca sa. A considerat că Biserica Ortodoxa Română a avut un rol excepţional în formarea poporului român, deci nu a fost nici împotriva bisericii. A fost însă împotriva speculării sentimentului religios al românului de către preoţi şi politicieni neruşinaţi. Sună din nou cunoscut şi azi, nu ?
Am să caut nişte citate, vor fi cu siguranţă mai elocvente.
Deşi s-a încercat şi transformarea sa în comunist avant la lettre, pe asta n-am mai înghiţit-o. Lupta împotriva inechităţilor sociale excede cu mult chestiunea comunistă. De fapt e o luptă tot atît de veche pe cît e şi civilizaţia umană şi probabil va dura tot atît de mult. E o luptă proprie oricui aspiră la o societate liberă, prosperă şi democratică. Dacă ne uităm la statele cu nivel de trai ridicat vom observa ca acestea sînt state care fac eforturi să ofere drepturi egale, un tratament egal în faţa legii, protecţie împotriva abuzurilor, o egalitate de şanse (în măsura posibilităţilor) egalitate ce nu e acelaşi lucru cu egalitarismul comunist. Prin contrast statele cu nivel de trai redus sînt state in care legea, dacă nu e din start discriminatorie, e aplicată doar plebei, “aleşii” se bucură de impunitate deplină, inechităţile şi inegalităţile sînt prezente la fiecare pas, sărăcia şi înapoierea omniprezente. Eminescu a fost pe deplin conştient de aceste lucruri deoarece a putut vedea cu ochii lui diferenţele dintre Romania pe de o parte şi Austria sau Germania pe de altă parte şi mai mult, a putut identifica rădăcinile acestor diferenţe. Capitalism nu înseamnă automat bunăstare. Şi azi dacă ne uitam puţin în jur cu atenţie vom observa că din cele circa 145 de state ale lumi, state capitaliste în cvasitotalitatea lor, doar cîteva reuşesc să ofere un nivel de trai decent pentru marea masă a cetăţenilor. Deci secretul bunăstării e în altă parte.
Mai sînt şi azi destul de mulţi care cred în mitul cum că în România de dinainte de 1944 se trăia în belşug şi democraţie, cu leul aur, Micul Paris. etc. Nu a fost nici belşug şi nici democraţie, leul-aur se găsea doar în buzunarele cîtorva potentaţi iar Micul Paris era o mică zonă dintr-un Bucureşti înconjurat de mahalale destul de insalubre. Realitatea e că la 1944, populaţia României mai era reprezentată 80% de ţărani, mare parte din ei fiind analfabeţi. Procentul e foarte mare chiar pentru Europa acelor timpuri şi pe timpul lui Eminescu procentul a fost şi mai mare. Satele româneşti erau practic rupte de lume din cauza drumurilor proaste sau chiar impracticabile. Nici azi nu am recuperat această rămînere în urmă, oricine poate constata cum arată drumurile către satele româneşti chiar către cele din apropierea marilor oraşe. Nu există nicăieri în lume aşezări prospere fără o infrastructură care să le conecteze cu restul lumii. Satul românesc n-a făcut excepţie, izolaţi, fără apă curentă, canalizare, medic, abuzaţi constant de către potentaţii locali, ţăranii nu trăiau prea idilic.
“Şampania băută cu comunarzii din Paris, mătasa ce îmbracă cocotele capitalei, monoclele ce armează ochii pornoscopilor, toată mlaştina aceasta etnică şi morală, toată adunătura asta scursă din câteşipatru unghiurile lumii trăieşte în ultima linie din vânzarea de braţe omeneşti cu luna şi cu ziua, căci orice braţ care nu produce nimic trăieşte de la braţul care produce ceva.” M.Eminescu
Nu-i aşa că e actual Eminescu?
