M-am bucurat nespus sa reintalnesc pe cei vechi in Singles Camp, pe altii mai noi dar si sa cunosc pe pe cei care inca nu am avut ocazia sa-i vad pana acum. Este o incantare intotdeauna cand dau de atmosfera minunata din grupurile noastre, sunt atat de fericit, ma simt atat de incarcat, incat o vreme buna, raman cu zambetul pe buze.
Au fost zile de toamna minunata, destul de calda pentru perioada asta si foarte important... fara ploaie...
Foarte faine locurile, pline de poveste, iar Rimetea este pentru mine, ceva care ma fascineaza de-a dreptul. O insula seculara de bogatie, civilizatie, de buna-stare, educatie, cultura, viata sociala. Incredibil exemplu de convieturire, de dezvoltare comunitara, de abordare a lucrurilor. 2000 de locuitori, care au fost in permanent si apropiat contact cu Viena si Parisul, aducand acasa mestesuguri, moda, noutati.
De ce naiba nu am luat si noi romanii exemplul asta, cand il aveam la indemana, habar n-am. Ce pacat!
Cea mai mare surpriza, trebuie sa recunosc a fost femeia cu costumele. Extraordinar. Cata grija si atentie pentru ziua in care femeia devenea mireasa, ce lucruri de migala, cat detaliu si mai ales cat de multa implicare din partea comunitatii. Fiecare familie din sat contribuia cu cate o broderie, cu cate ceva la costumul de mireasa, asta este ceva ce nu am intalnit nici macar la sasi. Coroana de pe capul miresei, cu fundelea acelea diferit colorate si brodate, apoi camasa, sortul, iar valul acela din matase, cusut in model rosu, acelasi si pe o parte si pe cealalta, pentru ca in timpul ceremoniei, in situatia in care s-ar fi miscat, sa arate la fel de bine ca si pe fata...Cata atentie, nu-mi venea sa cred cand ascultam explicatiile. Apoi mi-a placut teribil costumul de copil, pregatit pentru confirmare. Caciulita minutios lucrata, camasuta, cusaturile acelea fara cusur. Asta doar cineva educat si ordonat poate sa faca. Este rezultatul scolii, a influentei bune din comunitate. Apropo de scoala, Rimetea a avut o scoala atat de vestita, incat insusi Baritiu a mers sa invate acolo, de la maghiari.
Locatia in care a stat grupul tare faina si acolo simtul asta al ordinii, al frumosului este atat de vizibil, la fel ca in tot satul. Mancarea delicioasa, atat cat am avut ocazia sa gust, la fel ca si cea de la restaurant. Totul curat, aranjat cu atentie, nimic nelalocul lui.
In ziua plecarii, am starnit interesul catorva din grup, si am ajuns cu ei, in drumul spre casa, in alt loc minunat. Un loc pe care o sa-l revad la primvara, pentru ca vreau sa organizez ceva acolo, prea e frumos sa stea ascuns de noi. Am prins padurea in cel mai frumos moment al ei, atunci cand pastelul revarsat peste copaci, este cel mai maiastru...Este greu de spus in cuvinte, ceea ce am simtit acolo sus, privind padurea imbujorata in culori de la galben pana la ruginiu...Si casele motesti de muntenit, ce bine se incadreaza in peisajul acela de poveste...Am gasit campuri intregi de branduse de toamna, care nu au violetul acela puternic ca in promavara, dar in schimb dau o senzatie de fragilitate, de sensibilitate...
M-am intors acasa, vesel, fericit si complet detasat de ceea ce aud ca se intampla in tara. Am trait 2 zile intr-un loc fermecator, departe de nebunie. Cu bucuria de a va intalni acolo...