Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Perlele Muntilor Trascau: Rimetea, Piatra Secuiului, Cetatea Coltesti 23-25 oct
costi31:
Ufff , ce excursii faine și tentante :D
Așa mi-ar placea să merg și aici... ::)
Poate la începutul lui iulie ?
Iată un feedback de pe net :
https://calatorinbascheti.ro/am-gasit-elvetia-romaniei-intr-un-sat-superb-nestiut-din-raiul-apusenilor/
ANCUTA66:
Abia astept sa ma reintalnesc cu voi, Samiza si Gigi. In ce priveste zona, desi e destul de aproape de Cluj nu am fost niciodata pe acolo, dar imi doream sa ajung. Sa ne revedem cu bine. *|*
krondia:
Da, frumos tare la Rimetea. Doua nopti am stat si eu, imediat dupa actiunea de pe Colinele Transilvaniei, sa prelungesc starea de bine pe care mi-au dat-o oamenii faini cu care am petrecut un week-end minunat la Hanul din Pădure.
Era forfotă mare cand am ajuns eu la Rimetea, tocmai se incheiase un concurs sportiv. Multi tineri sau familii cu copii, toti in echipament sportiv, cu bețe de trekking, atmosferă de munte. După ce am mâncat un gulaș la singurul restaurant din localitate am luat la pas, rând pe rând, străzile. Aparent toate casele sunt la fel însă există mici detalii care le diferențiază.
Locuințele cunoscute drept ″case albe″ au fost construite după incendiul din 1870 care a condus în 1882 la formarea asociaţiei pompierilor voluntari. Staţia de pompieri este amenajată într-un şopron anexat zidului bisericii. Şi astăzi pot fi văzute aici extinctoarele cumpărate prin strângerea de fonduri. Echipamentul, de o valoare istorică industrială, funcţionează şi azi. În ultimele decenii a fost folosit la stingerea unor incendii mai mici.
Casele cele mai înstărite si frumoase sunt amplasate pe Şirul de Sus al Pieţei, aici locuiau în secolul al XIX-lea negustorii de fier şi proprietarii de forjă. Aceste case din piatră se remarcă prin proporţiile şi ornamentele faţadelor, feroneriile frumos lucrate, acoperişul cu frontoane teşite, uşile pivniţelor care făceau posibil accesul dinspre stradă, folosite pentru a uşura descărcarea şi încărcarea mărfurilor.
Faptul că localitatea era renumită pentru activitatea metalurgică se poate observa pe ușile și ferestrele caselor. Fiecare locuitor ornamenta casa în funcție de situația financiară.
Din minereul de fier extras la Rimetea au fost fabricate unelte de o calitate extraordinară, renumite în întreaga Europă. Fierul topit din minereu era numit de către locuitorii din Rimetea pâine de fier. Până în secolul al XX-lea Rimetea a fost renumita pentru prelucrarea fierului.
Datorită caracterului carstic al Munţilor Trascău, localitatea şi împrejurimile sale sunt foarte bogate în izvoare de apă abundente care sunt conduse şi acumulate în bazine numite „vaior”. Unele sunt plasate în pieţe, străzi, altele în curţile şi grădinile caselor. Vaiorul Mare din mijlocul Pieţei Centrale este folosit la adăpatul animalelor, la spălarea rufelor şi curăţarea covoarelor. Denumirea „vaior” a jgheabului provine din maghiarizarea termenului german Weiher, care înseamnă „lac”.
Costumele din Rimetea sunt printre cele mai frumoase din Transilvania, zilele sale de glorie fiind in perioada mineritului, când veniturile mari obținute din această activitate au permis confecționarea de îmbrăcăminte scumpă. De exemplu, pentru voalul de dantelă al miresei era nevoie de aproape 50 de grame de fir de aur. Aceste veșminte populare mai pot fi văzute în prezent la Muzeul etnografic din sat, în colecții particulare dar și la ritualul religios al Confirmării când tinerii poartă încă aceste straie.
Străzile satului nu sunt asfaltate, tocmai pentru a conserva identitatea localității. Semnalul la telefon nu este prea bun, eu nu am vazut nici un loc unde se poate plati cu cardul si cele mai apropiate bancomate sunt la Aiud sau Turda. In sat sunt doua magazine alimentare in centru, unul mai bine aprovizionat unde am gasit branza facuta la manufactura din Colțești, satul invecinat.
In perioada aceasta localitatea este linistita, animata mai mult in weekenduri si cand e vreme buna. La inceputul saptamanii acesteia mai erau doar cativa turisti in sat, poate si pentru ca se anuntasera ploi.
Eu am preferat sa traiesc o experienta cat mai autentica si am ales sa stau intr-o casa veche de peste 100 de ani cu fantana in curte, soba cu lemne, multe flori si o pisica.
In sat au aparut acum si pensiuni dotate cu toate facilitatile moderne, cum este cea la care vom sta noi. Si aici sunt multe flori, este o zona frumoasa, putin mai retrasa.
Desi eram chiar in centru a fost foarte liniste, doar clopotul bisericii fortificate il mai auzeam uneori desi batea regulat, la fiecare sfert de ora.
Gazda mi-a povestit mai multe despre sat si oamenii locului, despre imprejurimi, am cumparat gemuri si siropuri de casa foarte bune. Mi-a plăcut foarte mult si, cel mai probabil, voi repeta experienta pentru că mai am si eu destule de văzut în zonă.
Mai multe vom povesti când ne vom intalni, de-abia astept să revin la Rimetea si ne plimbăm impreuna pe ulitele pavate cu piatră, să ne bucurăm de linistea și pitorescul locului.
krondia:
Și, pentru că o vacanță la Rimetea nu are același farmec fără o drumeție în masivul Trascău am urcat și pe Piatra Secuiului, una din cele mai spectaculoase regiuni montane din țara noastră. Locul este cunoscut și pentru că soarele răsare aici de două ori. Datorită înălțimii sale, Piatra Secuiului umbrește satul Rimetea într-un mod aparte. Deși la răsăritul soarelui toată zona adiacentă satului este luminată, Rimetea mai rămâne în umbra masivului calcaros mai mult de o oră. Abia după ce soarele ajunge suficient de sus pe cer, satul este și el luminat direct.
Roca regăsită aici este calcarul, zona semânând foarte bine cu Piatra Calcarului cu porțiuni de grohotiș, bolovăniș. Urcușul până pe vârf nu mi s-a părut dificil însă este necesară o condiție fizică peste medie și, de asemenea, traseul nu este recomandat celor care au probleme de vertij. Echipamentul montan este absolut obligatoriu, în special bocanci de munte care nu alunecă și care acoperă glezna, pantalon lung, ajută foarte mult și bețele de trekking.
Panorama satului se poate vedea foarte bine și de la jumătatea traseului, este tare frumos, merită cu prisosință efortul de a ajunge până pe vârf.
krondia:
La doar câțiva de kilometri de Rimetea, în apropierea satului Colţeşti, pe Valea Aiudului, într-un peisaj de vis, se află un alt loc feeric, învăluit în mister, ruinele unei cetăţi cu o istorie îndelungată de peste 700 de ani.
Cetatea Trascăului, pe care o vom vizita și noi, a fost construită în jurul anilor 1296 de contele Thoroczkay din Trascău, ca loc de refugiu în acele vremuri tulburi. A fost ridicată pe vârful abrupt al unui deal calcaros, la puțin timp după ce marea invaziei tătară, din anul 1241, răscolise toată Europa răsăriteană și centrală. Atunci au fost produse pagube însemnate localităţilor Trascău şi Sângiorgiu. În anul 1470, cetatea a fost confiscată de regele Matias Corvin şi dată voievodului Transilvaniei. Câțiva ani mai târziu, în 1510, a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja.
Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuţilor, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost condamnată să dispară odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale. Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei şi cele două turnuri laterale. Cetatea este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba.
Drumul până la cetate este ușor și poate fi parcurs în aproximativ jumătate de oră, pe un drum de pământ. Priveliștea de sus este fabuloasă, când este senin se văd foarte bine împrejurimile: Rimetea, Piatra Secuiului, Masivul Trascău.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă