Skansen si buniciM-am nascut si traiesc in orasul cu cel mai frumos muzeu etnografic. Sibiul, adaposteste in Padurea Dumbrava o adevarata bijuterie, un minunat cadru, un crampei din ceea ce a insemnat satul romanesc. Am fost de zeci, poate de sute de ori acolo, cu bucuria sa descopar o lume arhaica si simpla, cea in care au trait generatiile bunicilor, strabunicilor nostri si acelor dinaintea lor. Iubesc satul, in forma lui naturala, nealterata, asa cum l-am cunoscut acum 50 ani.
Copilaria mea este strans legata si influentata de satul transilvanean, acolo unde mi-am petrecut vacantele, acolo unde am inteles cu adevarat rostul ordinii, al grijii pentru ziua de maine, al chibzuielii. Buncii mei, sateni de la poalele Uriasului Sur, din Sebesul de Jos, au fost oameni de exemplu. Prin felul in care munceau, prin felul in care se purtau, iti aratau, fara sa o spuna, cum trebuie sa fi, cum sa pretuiesti, cum sa respecti munca si pe cei care muncesc.
Povestile si pildele lor, vorbele spuse pe indelete, erau cele care trebuiau. Indemnau cand era de indemnat, dojeneau cand era de dojenit, induiasau cand era de induiosat, bucurau cand era timpul de a bucura. Ii pretuiesc mai mult ca pe niste bunici, ii pretuiesc pentru ca m-au facut sa iubesc frumosul, sa deprind ordinea, sa nu-mi fie greu sa muncesc, sa ma gandesc ca efortul meu este de fapt un izvor de bunastare, nu o cazna la care sunt obligat ca sa pot trai.
Mandrii, dar fara orgolii sau nevoi de a-si impune superioritatea, au fost si raman pentru mine tipici de cum trebuia sa fie un adevarat taran, unul fruntas, unul respectat, unul care nu trebuie sa ceara in vecini, unul care are tot ce-i trebuie: casa, sura, gradina, acareturi, cal, bivola, purcei, gaini, legume si o multime de flori. Curtea bunicilor, mare cat un teren de handbal, arata splendid chiar si atunci cand aveau 80 ani. Era curatita zilnic, florile ingrijite, aveai senzatia ca te afli intr-un colt de rai. Bunica pigulea incontinu, gasea mereu ceva de aranjat...Asa mi-o amintesc, mereu facand ceva...Niciodata nu statea, niciodata nu am vazut-o pierzand timpul sporovaind pe la poarta sau la banca vecinilor. Doar bunicu’ mai mergea acolo, dar rar, foarte rar si doar de sarbatoare, doar atunci cand vroia sa mai afle ce zice ulita. II placea sa frunzareasca gazeta, sunt convins ca avea pareri, dar nu l-am auzit spunandu-le vreodata. Le tinea pentru el...
Nu iubesc doar satul de aici, ci de peste tot. Sunt indragostit de orice tine de etnografie, sunt extrem de curios sa vad cum au trait oamenii, cum si-au dus si bucurat viata. Asa ca atunci cand calatoresc, incerc sa ajung la muzeele care prezinta viata satului din acea regiune sau tara. Am vazut multe, foarte multe si in afara de cel din Sibiu si Dimitrie Gusti din Bucuresti (apropo, celebrul folclorist și sociolog, unul si cel mai important dintre fondatorii Muzeului National al Satului, a fost profesorul si cel care l-a inspirat pe Cornel Irimie, cercetatorul care a condus echipa ce a resuscitat Muzeul Transilvanean, creand aceasta perla a orasului Sibiu), cel mai mult m-au impresionat cele din Stockholm si Oslo.
Skansen, pentru ca asa se numeste muzeul de etnografie din Stockholm, este cu adevarat extraordinar, in special datorita popularii caselor exponat cu oameni, imbracati exact ca in perioada din care provine constructia. Este fascinant sa vezi cum in fata ta se deruleaza mici fragmente de viata la tara. Si nu doar la tara. Este acolo o strada intreaga, cu magazine, pompa de benzina, tot ce era acolo, stramutata dintr-o zona care intrase in demolare.
Se fac in fata ta gogosi, se coace paine, femeile tricoteaza, spala, sporovaiesc la poarta. Este un univers creat, dar unul care se deruleaza in fata ca o adevarata poveste, iar noua oamenilor ne plac povestile...Le indragim de pe vremea copilariei, cand culcati in poala bunicii, le ascultam visand la Ilene Cosanzene, Feti Frumosi, animale fantastice, printi si printese, magii si comori...Chiar si acum, ca adulti, ne incanta uneori sa ne lasam fermecati de vise si basme...Poate pentru ca asa ne simtim iar copii, intorcandu-ne la vremea aceea fara griji, cand bunicii si parintii erau in jurul nostru, grijulii, protectivi si iubitori.
Un gand bun pentru toti bunicii din lumea asta!
Mai jos sunt fotografii de la Skansen. Asa puteti intelege mai usor de ce imi place atat de mult locul acela...