Apus si rasaritMa strecor pe sub umbra, imi simt gandul cum se aseza in sa si porneste in galop spre sfera de foc ce sta sa se scufunde in mare…O mana peninsulara intinsa in zare, ce tine un buchet de raze...Ultimele ramase...
Fereastra zarii e inca deschisa, soarele nu se da plecat...S-a prins cu ultimele puteri de orizont si sta acolo atarnand intre zi si noapte...Oceanul ii amesteca licarirea de nuante de foc si o aduce la mal, in valuri ce ard...Stropi portocalii, un cer imbujorat de tuse impresioniste rosii-violet. Agatati de caruselul boltei, nori pufosi, de purpura...O apocalipsa paradisiaca...
O ultima clipa a soarelui...Priveste inca o data in spate si dispare dupa ocean. In cealalta parte a lumii, cortina se deschide anuntand rasaritul...
Apare astrul luminand si bucurand cu mii de raze. Are atata putere, de parca si-ar fi petrecut noaptea intr-un imens pat imperial...Nimeni nu-i banuieste oboseala si regretul apusului...