Revin la prima zi a excursiei, pentru a vă spune câte ceva despre locurile care pot fi vizitate pe
traseul Târgu-Jiu – Baia de Aramă – Herculane – Orșova, mai ales pentru cei care vor ajunge la pensiune pe cont propriu.
S-a ales un traseu mai lung dar foarte frumos, cu o mulțime de obiective care merită cunoscute. Noi nu vom avea timp să ajungem peste tot, trebuie câteva zile bune pentru a vizita doar această zonă dar ar fi păcat să nu aflați de ele.
La 24 de kilometri de Târgu Jiu, pe drumul național spre Tismana se ajunge din comuna Peștișani în localitatea
Hobița, satul unde s-a născut Constantin Brâncuși. Aici a învățat marele sculptor de la tatăl și bunicul său priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, capătă viață. În Hobița, la tot pasul, Brâncuși a avut repere care îl vor influența mai târziu: de la casele frumos împodobite, la bătrâna biserică de lemn cu fruntarul crestat și sprijinit pe stâlpi ce evocă obârșia coloanei Infinitului și cimitirul satului, cu troițele și crucile înflorate.
Casa memorială este amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit sculptorul. Deoarece casa originala, dupa moartea mamei a fost mostenita de sora marelui sculptor, aceasta și-a mutat-o pe un alt teren la 100 de metri distanță, in prezent fiind demolata, sculptorul mostenind doar terenul casei. In memoria lui Brancusi, autoritatile locale au amenajat o constructie asemanatoare, apropiată ca stil casei Brâncuși, pe locul casei vechi unde o vedem si in prezent si la care au fost aduse si dependințele – pivniță, pătul, fîntînă cu cumpănă, împrejmuire – precum și obiectele de interior. Este monument de arhitectură populară de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost restaurată în 1971.Colecția muzeului cuprinde fotografii, albume, documente, cărți, scrisori care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși.
Fruntar, biserica din Hobița
Casa memorială Constantin Brâncuși, Hobița
La 15 km de Peștișani, aproape de localitatea Tismana, se găsește
mănăstirea Tismana, pe malul râului cu același nume, într-o oază de verdeață. Tismana stă de veghe la gura Peșterii Sfântului Nicodim, sub zidurile căreia țâșnește apa ce formează o cascadă care se întinde pe aproape 40 de metri până în râul Tismana. Legenda spune că mânăstirea nu a fost construită din nevoie sau în urma unui sfat al bătrânilor, ci a fost zidită după zeci de ani de căutări ale Sfântului Nicodim.
Sfântul Nicodim a ctitorit mai multe biserici în Ţara Românescă, cele mai cunoscute fiind Vodiţa şi Tismana, pe care le-a condus până la sfârşitul vieţii. În jurul lui circulă nenumărate legende. Cert este că deasupra Mănăstirii Tismana există o grotă sfântă în care cuviosul a stat trei zile şi s-a rugat. Cuviosul Nicodim a fost sfetnic devotat al domnitorului Mircea cel Bătran (1386-1418), care a făcut donaţii în bani şi moşii celor două mănăstiri. Sfântului i se atribuie şi primul manuscris cu dată sigură scris pe teritoriul ţării noastre.
În muzeul Tismanei se găsesc câteva picturi murale mânăstirești și icoane pictate pe lemn. Mai puțin cunoscut este faptul că în al doilea Război Mondial aceasta a găzduit Tezaurul Băncii Naționale a României.
Mănăstirea Tismana
La
Padeș, pe Câmpia Soarelui, aproape de Baia de Aramă, se poate vizita monumentul dedicat lui Tudor Vladimirescu. Aici s-au adunat pandurii lui Tudor și s-a citit Proclamația din 23 ianurie 1821 prin care s-a lansat chemarea la luptă „către tot norodul omenesc”. Proclamația cuprindea un îndemn către poporul românesc de a lua parte la lupta pentru eliberarea de sub influența fanariotă, precum și o serie de revendicări, printre care împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie.
Monumentul lui Tudor Vladimirescu de la Padeș
La Tismana și la Padeș noi nu vom ajunge dar vom trece prin
Baia de Aramă, localitatea străbătută de Paralela 45 – există o fântână arteziană care a fost construită recent pentru a marca acest loc. Interesant este faptul că oraşul este situat la distanţe aproximativ egale de Băile Herculane, Drobeta-Turnu Severin şi Târgu Jiu.
Pe vremea domniilor lui Mircea cel Bătrân, Matei Basarab şi ulterior Constantin Brâncoveanu din zonă se extrăgea arama în cantităţi mari, pentru confecţionarea obiectelor de cult şi a monedelor. Extracţia ei atinge apogeul în timpul domniei lui Matei Basarab.
O legendă spune că domnitorul Constantin Brâncoveanu, numit de turci Prinţul Aurului din Carpaţi, ar fi ascuns o mare comoară sub zidurile Bisericii Sfinţii Voievozi. Cele şapte slugi care s-ar fi ocupat de această sarcină au fost omorâte apoi pentru a duce secretul în mormânt.
Comuna Ponoarele și împrejurimile sale sunt alte locuri minunate cu o mulțime de obiective naturale spectaculoase, cel mai cunoscut fiind
„Podul lui Dumnezeu”, unul dintre puținele pasaje rutiere naturale din lume. Podul se află în centrul localității și este, de fapt, o uriașă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere.
Podul poate fi admirat în toată măreţia sa din Crovul Peşterii, de unde se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului şi structura lui etajată formată din blocuri de calcar suprapuse, supuse eroziunii şi vremurilor.
Există mai multe legende legate de acest pod natural. Se spune că în peştera Ponoare locuia Aghiuţă, Necuratul însuşi, ocupându-se liniştit de răutăţile sale. Însă oamenii l-au rugat într-o zi pe Dumnezeu să îi scape de diavol, iar acesta, ascultându-le ruga, a lovit tavanul peşterii, prăbuşindu-l peste intrare. Aghiuţă, priceput, a scăpat prin a doua ieşire a peşterii, agăţându-se cu ghearele de un deal şi formând astfel cele două câmpii denumite astăzi Afrodita şi Cleopatra. El veghează asupra oamenilor care vizitează locul, fără a mai putea să-şi reia reşedinţa
Dar Podul lui dumnezeu nu este singura minune a naturii din zonă.
Câmpurile de lapiezuri de la Ponoarele reprezintă cel mai impresionant fenomen carstic de acest fel din România. Acestea sunt forme carstice pe care apa le-a încrustat în calcare. Șanţurile depăşesc uneori 4-5 metri lungime şi au o adâncime de până la 30 de centimetri. Se spune că ar fi unice în țara noastră ca dimensiune, altitudine la care se găsește (sub 600 de metri) și dispunerea compactă a șanțurilor. Lapiezurile din Dealul Peşterii formează două câmpuri distincte: Câmpul Cleopatrei şi Câmpul Afroditei.
Dar asta nu este tot, la Ponoarele se găsește și o frumoasă
pădure de liliac, ea mai mare rezervaţie botanică de acest gen din România. Pădurea poate fi admirată în deplinătatea frumuseţii sale, mai ales la începutul lunii mai, când devine un adevărat covor de flori de liliac şi frăsinică, un parfum îmbietor.
Comuna Ponoarele se află în județul Mehedinți, la o distanţă de 49 de kilometri de Târgu Jiu şi la 66 de kilometri de Drobeta Turnu Severin şi Băile Herculane.
Și acum, o altă curiozitate din zonă. Știați că la
Isverna se găsește o peșteră care are cea mai lungă reţea de galerii subacvatice din România? Are peste 1,5 km lungime. În plus, interiorul este spectaculos, împodobit cu forme carstice diverse: stalactite, stalagmite, marmite, valuri de eroziune sau lacuri de până la 75 cm adâncime. Celebru este Lacul Verde, cu 1,5 m adâncime.
Această minune naturală a atras în ultima sută de ani speologi, cercetători, turişti, aventurieri şi căutători de comori. Chiar marele oceanolog Jacques Yves Cousteau a venit special s-o exploreze!
E important însă de știut că peștera este închisă, poate fi vizitată doar împreună cu o persoană autorizată și echipament adecvat. Eu am avut curiozitatea să merg până acolo acum câțiva ani dar, de la intrare nu își poți face nici cea mai mică idee despre comorile din interior… Zona, însă este foarte frumoasă.
Va urma...