Exista oameni care-si pierd in timp simtul rationalului, sufera o alterare a reperelor evaluative, de aici starea de confuzie, de ierarhizare incorecta, de modele false. Sau nu au avut poate niciodata foarte bine definite in minte acele semne, marcaje, care servesc la recunoașterea corecta a lucrurilor, sau nu si-au educat aptitudinea de estimare, de pretuire. Este un imens talmes-balmes in mintea lor, nu le este foarte clar ce este de apreciat si ce nu, ce este important sau ce nu are valoare...
Pe fondul acesta de labilitate evaluativa, mai vine si media si de multe ori societatea, sau cercul in care traiesc si le deformeaza si mai mult sablonul de masurare. Asa ca usor pot crede ca pitiponciala, vedetismul, ostentativitatea sunt atribute pozitive. Iar daca avem de a face cu persoane narcisiste, obsedate de atentie, rezultatul este devastator. Se cred printi sau printese ce traiesc in sfere prea inalte incat sa se amestece cu muritorii de rand, au nevoie de un cerc in jurul lor in care sa roiasca amiratori, confirmativi ai frumusetii si inteligentei lor unice.
Isi atribuie succesul, sunt critici, exclusivisti, restrictivi, sufera doar monologul. Fac orice este posibil sa iasa in evidenta, sa fie remarcati si fereasca Domnu’ sa nu-i admiri, sa nu le recunosti meritele, sa nu observi cat sunt de pricopsiti, sa nu le confirmi ceea ce iti impun ei.
Iar daca ai proasta inspiratie sa le areti ca repere lor nu sunt cele corecte, daca iti permiti sa le tulburi universul lor princiar cu prezenta ta de muritor de rand si care culmea indraznelii o impui in fata lor ca normalitate, atunci sa vezi...